- Alo!.. Alo!.. Mica!.. Mă auzi, Mica?
Nu-i răspunse însă nimeni. În schimb, auzi o mică păcănitură. Cineva pusese receptorul în furcă într-un mod cât mai discret posibil.
Bogdan tocmai intra pe uşă.
- Acum ce naiba facem, băiete?
- Ce s-a întâmplat, tăicuţule?
Ducu îi povesti cum decursese convorbirea telefonică.
- Sunt un idiot, măi băiete. Cum nu m-am gândit că ar putea s-o păţească. După dispariţia celui de-al doilea microfilm, devenise clar că Mica se afla în primejdie. Teamă mi-e că a avut şi ea soarta Catinei.
- Ei şi? replică tăios Bogdan. Pe mine mă lasă rece că au început să se lichideze între ei.
- Băiete, văd că şi tu eşti idiot, nu numai eu.
- Fugi bătrâne, că eu n-am să îmbrac doliu după Mica ta.
- După Mica mea! Dar dacă au lichidat-o, nu te gândeşti că Mica "mea" a dus cu ea în mormânt partea de secret care o priveşte şi că în ziua când va trebui să tragem concluziile s-ar putea să nu fim în stare să reconstituim tocmai acel capitol legat de veriga pe care ea o reprezintă sau a reprezentat-o în reţea? La asta nu te-ai gândit?
- Îl vom putea deduce, bătrâne.
- Şi dacă nu?
- Nu există, bătrâne. Sau chiar dacă nu, nu asta mă preocupă acuma cel mai mult.
- Ce te preocupă?
- Cum naiba să facem ca să grăbim ziua când vom putea trage concluziile.
- Nu e nevoie, băiete, să ne grăbim. Acum ei se grăbesc. Nu vezi? Au început să acţioneze.
Şi-i arătă comunicarea primită de la Turnu-Severin. Bogdan o citi de două ori. Pe urmă, se înveseli.
- Drăguţii de ei! Dintr-un oraş, echipamentul. Dintr-altul, specialistul. Acuma rămâne se aflăm unde, între Orşova şi Sulina, s-a scufundat un vas în timpul războiului.
- Nu e nevoie, băiete! Vom afla despre ce e vorba, chiar de la ei.
- Mi se pare că ai pus punctul pe i, bătrâne.
- Acuma fug la şef să-i comunic ultimele noutăţi şi pe urmă să mergem să vedem dacă putem afla ceva în legătură cu Mica.
CAPITOLUL XVII
- Tovarăşe maior, a plecat de acasă pe la orele zece. N-a luat nici tramvai, nici autobuz. Nu se grăbea de loc. Pe bulevard, se oprea la toate vitrinele. Dar eu mi-am dat seama că face aşa, ca să verifice dacă nu i s-a agăţat cineva de coadă.
- Şi te-a văzut!..
- Se poate, tovarăşe maior! Am eu sistemul meu. Dacă mă agăţ unuia de coadă...
- Bine. Spune ce s-a mai întâmplat.
- M-a purtat pe Magheru, pe calea Victoriei, pe urmă, înapoi pe Magheru. La "Expres"-ul de lângă "Patria" a intrat şi a băut o bere. Pe urmă, a mai băut una. Să fi văzut cum bea. Parcă ar fi străbătut Sahara. M-am mirat de atâta sete, fiindcă nu era cald de loc. Apoi, după ce şi-a potolit setea, a intrat la "Leonida". N-a cumpărat nimic. A intrat pe o uşă şi a ieşit pe alta. După aceea la "Polar" şi la "Delta Dunării", tot fără să târguiască ceva. Apoi a trecut strada şi a intrat la Oficiul Poştal să telefoneze. În ultimul moment, s-a răzgândit. Iarăşi a început să mă tot poarte, şi numai pe jos, până în strada Merişor. La numărul unsprezece e un bloc mare. Credeam că trece mai departe. Când colo, intră grăbită. Blocul are o singură intrare, deşi se bifurcă în două aripi, deservite de două scări şi două lifturi. Nu cunoşteam acest amănunt. Când am intrat în hol după maimuţă, ambele lifturi urcau. Ce puteam să fac? De unde să ştiu cu care din lifturi urcase? M-am gândit că altă soluţie nu există decât să aştept până coboară. Şi am tot aşteptat, fiindcă de coborât n-a mai coborât. Şi acuma tot acolo se află.
- Pe naiba se află tot acolo! se supără Bogdan.
- Tovarăşe căpitan, dacă ar fi coborât, aş fi văzut-o.
- Tovarăşe Dorobanţu, cum s-a întâmplat nu ştiu, dar nu cred că fata se mai află acolo.
- Tovarăşe maior, doar dacă a trecut prin zid. Altfel, susţin că şi acuma este tot în bloc.
Ducu era convins că Dorobanţu nu minţea ca să ascundă o eventuală greşeală. În schimb, era tot atât de convins că o greşeală comisese. Dar nu-şi dădea încă seama prin ce anume greşise.
Căută să afle prin întrebări.
- Când ai intrat după ea, în hol mai era cineva?
- Nu, tovarăşe maior.
- Nu mai aştepta nimeni liftul?
- Nimeni!
- Portar are blocul?
- Nu. Există un singur administrator pentru mai multe blocuri. Dar nu stă cu casa acolo. Şi nici mecanicul, fiindcă au şi un mecanic.
- Când ai văzut că urcă ambele lifturi, zici că te-ai hotărât s-o aştepţi până coboară.
- Aşa m-am hotărât, tovarăşe maior.
- Ai ieşit în stradă imediat? Sau ai mai aşteptat un timp şi în hol?
- Cum era să plec aşa, cu degetul în gură. Ceva tot am făcut, tovarăşe maior. M-am uitat pe ceas să văd în cât timp urcă lifturile. Unul a urcat patruzeci şi două de secunde, celălalt douăzeci şi opt. Asta înseamnă că primul s-a oprit la etajul şase, iar celălalt la patru.
- Te-ai gândit că, în cazul când lifturile n-au pornit în acelaşi timp, socoteala dumitale devine foarte aproximativă?
- Tovarăşe maior, aproximaţia poate să fie de un etaj în plus sau în minus. În cazul acesta putem presupune că liftul din dreapta s-a oprit la etajele V-VI sau VI-VII, iar cel din stânga, la etajele IV-V sau V-VI. Vreau să vă informez că la fiecare etaj există câte trei apartamente.
- Dar dacă Mica n-a fost în nici unul din cele două lifturi? Dacă a urcat pe scară? Sau dacă a intrat într-un apartament de la parter?
- În cazul acesta calculul meu nu mai foloseşte la nimic.
Deşi convins că nu o va găsi, Ducu se duse s-o caute pe Mica acasă la ea. Şi bineînţeles n-o găsi. N-o găsi nici pe maică-sa.
"Poate că totuşi bătrână ar putea să ne dea unele indicaţii de folos", îşi spuse, hotărât să revină mai târziu.
Se întoarse pe la orele zece seara. Bătrână tot nu venise. Nu veni nici până la miezul nopţii şi nici până dimineaţa.
- O fi rămas la priveghi, presupuse Bogdan, nu fără intenţia de a fi ironic. Fiindcă nu-şi putea explica de ce Ducu acorda atâta importanţă faptului că bătrână nu se întorsese acasă.
- E posibil să fie şi ceea ce presupui tu, Bogdane.
- Ar putea să fie şi altceva?
- Mda!
- Te gândeşti poate că au curăţat-o şi pe ea?
- Crezi că e un lucru absolut imposibil, băiete?
- Absolut imposibil!.. În meseria noastră, ştii foarte bine că nimic nu e imposibil. Serviciile de informaţii au "savanţii" lor, care inventează mereu metode şi procedee noi ca să poată culege secrete de stat, contracarând metodele şi procedeele serviciilor de contrainformaţii. În acest război, altfel decât cel obişnuit, şi în care nu există nici un fel de oprelişte în ceea ce priveşte metodele folosite, nu e de loc de mirare dacă bătrâna spălătoreasă de cadavre a fost curăţată, împreună cu fiică-sa, din cine ştie ce motive. Asta în cazul când într-adevăr au curăţat-o pe Mica.
- Chiar dacă n-au curăţat-o, nici liberă nu-i.
- Înseamnă că-i stingherea?
- Sau mai curând că a început să-i stingherească.
- Era creatura lor.
- Şi ce dacă?
- Bătrâna tot îi stingherea?
- Asta nu mai ştiu. Rămâne s-o aflăm.
- Şi cum vom afla?
- Să vedem dacă va veni în noaptea asta să doarmă acasă.
- Şi dacă nu va veni?
- Va trebui s-o căutăm.
- Unde naiba, bătrâne? Cum?