— Trebuie să recunosc, aşa am impresia…
— Ce veţi face după aceea pentru a avea un avans faţă de laici? O să construiţi o maşină de zburat? O să reînviaţi Machina analytical Ori treceţi peste capetele lor şi recurgeţi la metafizică?
— Bătrâne Evreu, mă ruşinezi. Ştii bine că întâi de toate suntem călugării lui Cristos, iar astfel de lucruri intră în grija altora.
— Nu voiam să te ruşinez. Nu văd nimic absurd în ideea ca un călugăr al lui Cristos să facă o maşină de zburat, deşi i-ar fi mai la îndemână să conceapă o maşină de spus rugăciuni.
— Ticălos bătrân! Fac un deserviciu Ordinului meu destăinuindu-ţi atâtea!
Benjamin surâse.
— N-am nici o milă faţă de tine. Cărţile pe care le-aţi tezaurizat s-ar putea să fie încărunţite de vreme, însă ele au fost scrise de copii ai lumii şi vă vor fi luate de alţi copii ai lumii, iar voi nu trebuia să vă băgaţi nasul în asemenea treburi.
— Aha, acum vrei să faci o profeţie!
— Nicidecum. „Curând are să apună soarele”, numeşti asta cumva profeţie? Nu, e o simplă afirmaţie de credinţă în curgerea constantă a evenimentelor. Copiii lumii sunt şi ei prinşi în această curgere, prin urmare, eu spun că vor stoarce fiecare picătură de cunoaştere pe care le-o veţi oferi, vă vor fura meseria, iar apoi vă vor denunţa drept bătrâni ramoliţi. În cele din urmă, vă vor ignora cu totul. Asta numai din vina voastră. Ar fi trebuit să vă ajungă doar Cartea pe care v-am încredinţat-o. Acum va trebui să suportaţi consecinţele fiindcă v-aţi amestecat.
Vorbise uşuratic, însă prevestirea lui părea să reflecte supărător de fidel temerile lui Dom Paulo. Chipul preotului se întristă.
— Nu mă lua în seamă, spuse sihastrul. Nu îndrăznesc să fac profeţii până nu văd şi eu maşinăria asta a voastră, ori nu arunc o privire la acest Thon Taddeo, care, fiindcă tot veni vorba, începe să mă intereseze. Aşteaptă până cercetez mai amănunţit măruntaiele noii ere, dacă aştepţi sfaturi din partea mea.
— Păi n-o să vezi lampa, fiindcă niciodată nu cobori până la abaţie.
— Asta din cauza mâncării groaznice pe care-o daţi oaspeţilor.
— Şi n-o să-l vezi nici pe Thon Taddeo, deoarece vine din cealaltă direcţie. Dacă aştepţi să cercetezi măruntaiele noii epoci abia după ce va apărea, va fi prea târziu să-i mai anunţi naşterea.
— Prostii. Dacă te apuci să cercetezi pântecul viitorului, poţi face rău copilului. O să aştept, şi-atunci o să anunţ că s-a născut şi că nu e ceea ce aşteptam eu.
— Ce perspectivă minunată! Dar tu ce anume aştepţi?
— Pe cineva care a ţipat cândva la mine.
— A ţipat?
— „Ieşi în întâmpinare!”
— Ce gugumănie!
— Hmm-hnn! Dacă vrei să ştii adevărul, nu prea am speranţe ca El să mai vină, dar mi s-a spus să aştept şi… — ridică din umeri — eu aştept. După o clipă, strânse pleoapele privindu-l pe abate printre gene şi, aplecându-se în faţă, spuse cu înflăcărare: Paul, adu-l pe acest Thon Taddeo pe la poalele podişului.
Abatele se cutremură, mimând groaza.
— Să acostezi pelerinii! Bătăuş de novici ce eşti! O să ţi-l trimit pe Poetul-puşlama! şi deie Domnul să-ţi rămână pe cap o veşnicie. Să-l aduc pe Thon prin dreptul bârlogu-lui tău! Ce neruşinare!
Benjamin ridică din nou din umeri.
— Prea bine. Te rog să uiţi că ţi-am cerut-o. Dar să sperăm că de astă dată Thon va fi de partea noastră şi nu cu ceilalţi.
— Ceilalţi, Benjamin?
— Manase, Cirus, Nabucodonosor, Faraon, Cezar, Hannegan al II-lea, trebuie să continuu? Samuel ne-a avertizat cu privire la ei, apoi ne-a dat pe unul dintre ei. Când au câţiva înţelepţi înlănţuiţi pentru a le da sfat, aceştia devin mai primejdioşi decât îţi închipui. Acesta-i sfatul ce ţi-l dau.
— Bine, Benjamin, mi-ai oferit atâtea încât cred că n-o să mai vreau să te văd cel puţin cinci ani, prin urmare…
— Insultă-mă, înjură-mă, ademeneşte-mă…
— Termină. Plec, bătrâne. S-a făcut târziu.
— Chiar aşa? Şi cum se simte pântecul ecleziastic pentru călătoria ce-l aşteaptă?
— Stomacul? Dom Paulo se opri o clipă, descoperi că se simţea mai bine decât oricând în ultimele săptămâni. E dat peste cap, se plânse el. Cum ar putea fi altfel după ce-a trebuit să îndur atâtea din partea ta?
— Adevărat. El Shaddai 1 e milos, dar El este şi drept.
— Rămâi cu bine, bătrâne. După ce Fratele Kornhoer va reinventa maşina de zburat, o să trimit câţiva novici să arunce bolovani asupra ta.
Se îmbrăţişară cu dragoste. Bătrânul Evreu îl conduse până la marginea podişului. Benjamin rămase învăluit în şalul de rugăciune, ţesătura lui delicată contrastând ciudat cu pânza aspră de sac a legăturii petrecute în jurul coapselor, iar abatele coborî drumul şi porni călare către abaţie. Dom Paulo îl văzu stând acolo până la apusul soarelui, silueta lui slăbănoagă profilându-se pe cerul abia luminat de crepuscul, înclinându-se şi mormăind o rugăciune deasupra deşertului.
— Memento, Domine, omnium famulorum tuorum, şopti abatele drept răspuns, adăugând: Şi deie Domnul să câştigi ochiul de sticlă al Poetului la aruncarea cu briceagul la ţintă. Amin.
17
— Vă spun eu sigur: Va fi război, zise mesagerul de la Noua Romă. Toate forţele din Laredo s-au îndreptat către Câmpii. Ursul Turbat şi-a părăsit tabăra. Are loc o desfăşurare de forţe de cavalerie în stilul nomazilor, pe tot cuprinsul Câmpiei. Dar Statul Chihuahua ameninţă Laredo dinspre miazăzi. De aceea Hannegan se pregăteşte să trimită forţele din Texarkana către Rio Grande, pentru a „ajuta” la apărarea graniţei. Cu deplina aprobare a laredanilor, desigur.
— Regele Goraldi e un prost fără de leac! spuse Dom Paulo. N-a fost prevenit asupra ticăloşiei lui Hannegan?
Mesagerul zâmbi:
— Serviciul diplomatic al Vaticanului respectă întotdeauna secretele de stat dacă se întâmplă să le afle. Ca să nu fim acuzaţi de spionaj, întotdeauna avem grijă de…
— A fost avertizat? întrebă abatele autoritar.
— Desigur. Goraldi a afirmat că legatul papal l-a minţit; a acuzat Biserica de alimentarea disensiunilor între aliaţii Biciului Sfânt, încercând să impună puterea temporală a Papei. Idiotul i-a spus până şi lui Hannegan despre avertismentul transmis de legat.
Dom Paulo simţi un fior şi fluieră printre dinţi:
— Şi cum a procedat Hannegan?
Mesagerul ezită.
— Cred că vă pot spune: monsenior Apollo e în stare de arest. Hannegan a poruncit ca toate dosarele lui diplomatice să fie confiscate. La Nouă Romă se discută acum posibilitatea de a pune întregul domeniu al Texarkanei sub interdict. Desigur, Hannegan a suferit deja ipso facto excomunicarea, însă asta nu pare să-i deranjeze pe mulţi din Texarkana. După cum desigur ştiţi, populaţia e compusă din aproximativ optzeci la sută cultici, iar catolicismul clasei stăpânitoare a fost dintotdeauna o pojghiţă subţire.
— Deci acum şi Marcus, murmură abatele întristat. Şi ce ştii de Thon Taddeo?
— Nu înţeleg cum speră să pornească de-a curmezişul câmpiei fără să se aleagă cu câteva bile de muschetă în spinare. Acum se vădeşte de ce n-a vrut să plece în această călătorie. Dar nu ştiu unde a ajuns, Părinte Abate.