— Milostiveşte-te, Doamne, de casa aceasta! strigă Dom Paulo, păşind către firidă. Iartă-ne, Doamne, că nu ştim ce-am făcut.
— Trebuia să-mi dau seama, bolborosi savantul mai mult către sine.
Bătrâhul preot se apropie de oaspetele său ca o furie răzbunătoare.
— Deci suntem doar creaturi făcute de alte creaturi, Domnule Filozof? Făcuţi de zei mai mărunţi decât Dumnezeu şi, prin urmare, nu tocmai perfecţi, bineînţeles. deşi asta nu-i vina noastră?
— E doar o supoziţie, însă ea ar lămuri multe, spuse Thon înţepat, nedorind să se dea bătut.
— Şi ar ierta multe păcate, nu-i aşa? Şi atunci, revolta omului împotriva creatorilor săi a fost, neîndoielnic, un tiranicid îndreptăţit împotriva fiilor din cale-afară de ticăloşi ai lui Adam!
— N-am spus…
— Arată-mi şi mie, Domnule Filozof, acest document uimitor!
Thon Taddeo îşi răsfoi precipitat notiţele. Lumina începu să pâlpâie din ce în ce mai des, întrucât novicii de la roată se încordau înfriguraţi să tragă cu urechea. Puţin numerosul public strâns în jurul savantului rămăsese împietrit, însă intrarea furtunoasă a abatelui îi trezise din starea de uimire mută. Călugării îşi vorbiră în şoaptă, iar unul dintre ei îşi îngădui chiar să râdă.
— Am găsit, anunţă Thon Taddeo, întinzându-i lui Dom Paulo câteva pagini de notiţe.
Abatele le cercetă încruntat şi începu să citească. Tăcerea deveni stânjenitoare.
— Cred c-ai găsit asta în secţiunea cu documente „Nesecrete”, am dreptate? întrebă el după câteva clipe.
— Da, dar…
Abatele continuă să citească.
— Hmm, eu zic să termin de împachetat, mormăi savantul şi se apucă din nou de sortat hârtii. Călugării se foiră neliniştiţi, de parcă ar fi vrut să se strecoare în tăcere din locul acela. Kornhoer rămase pe gânduri.
Lămurit după câteva minute de lectură, cu o mişcare bruscă, Dom Paulo îi înmână stareţului cele câteva foi.
— Lege! porunci el pe un ton aspru.
— Dar ce…?
— Un fragment dintr-o piesă ori dialog, după câte se pare. Ceva despre nişte oameni care creează pe cale artificială fiinţe pentru a le folosi ca sclavi. Iar sclavii se revoltă împotriva creatorilor lor. Dacă Thon Taddeo ar fi citit lucrarea Venerabilului Boedullus, De Inanibus, ar fi găsit acest fragment clasificat drept „probabil fabulă ori alegorie”. Dar pesemne că lui Thon Taddeo puţin îi pasă de aprecierea făcută de Venerabilul Boedullus când poate să-şi dea singur cu părerea.
— Dar ce fel de…?
— Lege!
Cu foile în mână, Gault se dădu la o parte. Paulo se întoarse către savant şi-i vorbi politicos, apăsat şi rar:
— „După chipul lui, Dumnezeu i-a făcut; a făcut bărbatul şi femeia.”
— Remarcile mele au fost simple supoziţii, spuse Thon Taddeo. Libertatea de a face speculaţii este esenţială…
— „Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească. Şi…”
— … pentru progresul ştiinţei. Dacă vreţi să ne tăiaţi aripile prin credinţă oarbă, dogmă absurdă, atunci înseamnă că preferaţi…
— „A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: Din toţi pomii din rai poţi să mănânci; iar din pomul cunoştinţei binelui şi râului să…”
— … să lăsaţi lumea în aceeaşi neagră ignoranţă şi superstiţie împotriva cărora afirmaţi că Ordinul vostru a luptat…
— „…nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”
— …mereu. Şi nici noi nu vom putea birui foametea, bolile, naşterile de monştri sau să facem lumea mai bună decât a fost…
— „Atunci şarpele a zis către femeie: Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul?”
— …vreme de douăsprezece secole, dacă orice drum deschis speculaţiilor este blocat şi orice nouă idee denunţată…
— „Şi n-a fost niciodată mai bine, şi nici nu va fi, vor exista doar mai bogaţi ori mai săraci, mai trişti, dar nu mai înţelepţiţi, până în chiar ultima zi.”
Savantul ridică din umeri neajutorat.
— Vedeţi? Ştiam că o să vă supăraţi, dar mi-aţi spus… O, la ce bun? Aveţi propria relatare.
— „Relatarea” pe care am citat-o, Domnule Filozof, nu a fost referitoare la modul în care s-a desfăşurat facerea, ci a felului în care a apărut ispitirea care a dus la Cădere. Tocmai asta ţi-a scăpat? „Şi şarpele i-a zis femeii…”
— Da, dar libertatea de a gândi este esenţială…
— Nimeni n-a încercat să te lipsească de ea. Şi nici nu m-am supărat. Dar amăgirea intelectului doar din mândrie, trufie ori fuga de răspundere sunt fructe ale aceluiaşi copac.
— Vă îndoiţi de curăţenia motivelor mele? întrebă Thon Taddeo, întunecându-se la chip.
— Uneori mă îndoiesc chiar şi de propria mea curăţenie. Nu te acuz de nimic. Dar pune-ţi următoarea întrebare: Ce plăcere găseşti când sari să îmbrăţişezi orbeşte o ipoteză folosind o trambulină atât de fragilă? De ce vrei să discreditezi trecutul, mergând chiar până acolo incât să dezumanizezi civilizaţia dispărută? Ca să nu tragi nici o învăţătură din greşelile ei? Ori fiindcă nu suporţi să fii doar un „redescoperitor”, şi trebuie neapărat să te simţi şi „creator”?
Thon Taddeo şuieră o sudalmă.
— Documentele acestea trebuie înmânate unor oameni competenţi, spuse el furios. Ce ironie!
Lumina pâlpâi şi se stinse. Pana nu era de natură mecanică. Novicii încetaseră să mai învârtă roata.
— Aduceţi lumânări! strigă abatele.
Fură aduse.
— Coboară de acolo, îi spuse Dom Paulo novicelui căţărat pe scară. Şi adu şi obiectul acela. Frate Kornhoer? Frate Korn…
— A intrat adineauri în magazie, Domne.
— Hai, chemaţi-l aici. Dom Paulo se întoarse din nou către savant, înmânându-i documentul ce fusese găsit printre lucrurile Fratelui Claret. Citeşte-l, dacă poţi distinge ceva la lumina luminărilor, Domnule Filozof.
— Un edict al primarului?
— Citeşte-l şi bucură-te de mult iubita-ţi libertate.
Fratele Kornhoer se furişă în încăpere. Purta crucifixul masiv care fusese mutat din arcadă pentru a face loc noii lămpi. Îi întinse crucea lui Dom Paulo.
— Cum de ţi-ai dat seama că-l voiam?
— M-am gândit că a sosit vremea, Domne. Făcu un gest din umeri.
Bătrânul se urcă pe scară şi agăţă crucea de cârligul din fier. În lumina lumânării, corpul sclipea ca aurul. Abatele se întoarse puţin şi strigă de sus spre călugări.
— Cine va mai citi în firida asta, de azi înainte s-o facă ad Lumina Christi!
Când Dom Paulo coborî scara, Thon Taddeo îşi îndesa ultimele notiţe într-o cutie pentru a le sorta cu altă ocazie. Îl privi precaut pe preot, dar nu scoase o vorbă.