tEstare tesTare testARe? TEStare tesTare? afuRise-niE? dE ce majusCULEle asteA cretiNE? î acum Este mOmenTul Ca tOţi memoRIzatoriI bunI să BatJoco-REască duRErea TrafiCanţilOr de CărŢI? La naIBa; TE desCUrci maI binE în laTiNă î aCum trAdu; nECCesse Est episULam sacri coLLegio mIttendAm esse statim dic-tem Ce s-a deFECtat La MAsina asTA blesTEMatăî
Zerchi rămase pe podea în mijlocul peticelor de hârtie şi încercă să-şi controleze tremurul involuntar din antebraţul care fusese curentat recent, în timp ce explorase zonele intestinale ale Autoscribului. Zvâcnirea musculară îi aminti de reacţia galvanică a piciorului secţionat al unei broaşte. Întrucât fusese prudent şi nu uitase să decupleze aparatul de la reţea înainte de a se ocupa de el, putea presupune doar că diavolul care-l inventase îl prevăzuse şi cu dispozitive de electrocutare a clienţilor chiar şi fără a fi alimentat. În vreme ce sucea şi trăgea de legăturile electrice, în căutarea vreunul fir dezlipit, fusese atacat de un condensator de filtrare de înaltă tensiune, care profitase de prilej pentru a se descărca la pământ prin mijlocirea persoanei Prea Cucernicului Părinte Abate, când cotul acestuia atinsese şasiul. Dar Zerchi nu avea cum să ştie dacă fusese o victimă a legii naturii condensatoarelor de filtrare sau a unei capcane iscusit plasată de fabricant, cu scopul de a descuraja depanarea de către amatori. Oricum ar fi fost, căzuse la podea. Ajunsese involuntar în poziţia în care stătea acum. Singura situaţie în care se putea lăuda că-şi dovedise competenţa în depanarea dispozitivelor de transcriere polilingvistică era aceea în care extrăsese un şoarece mort din compartimentul circuitelor de stocare a informaţiilor, corectând în felul acesta o înclinaţie misterioasă a aparatului de a scrie silabe duble (sisilalabebe dudubleble). Cum de data asta nu descoperise nici un şoarece mort, avusese ideea de a pipăi în căutarea unor fire dezlipite şi sperase că Cerul îl înzestrase cu darul de a tămădui produse electronice. Dar nu se întâmplase tocmai cum gândise.
— Frate Patrick! strigă el către biroul alăturat şi se ridică greoi în picioare. Hei, Frate Pat! strigă din nou.
Uşa se deschise imediat şi secretarul său păşi cu mers legănat în încăpere, aruncă o privire la fişetele deschise de-a lungul peretelui şi la labirintul ameţitor de circuite, trecu în revistă podeaua înţesată de hârtii, apoi studie cu precauţie expresia de pe chipul stăpânului său.
— Să mai chem o dată serviciul de depanări, Părinte Abate?
— De ce să te mai deranjezi? mormăi Zerchi. I-ai chemat deja de trei ori. Au promis tot de atâtea ori. I-am aşteptat trei zile. Am nevoie de un stenograf. Acum! De preferat să fie creştin. Obiectul acela… — făcu un gest către Dezgustătorul Autoscrib — e un necredincios blestemat sau poate mai rău. Scapă-mă de el. Vreau să dispară de aici.
— De APLAC1 e vorba?
— Exact. Vinde-l unui ateu. Nu, ăsta n-ar fi un act creştinesc. Vinde-l ca piese de schimb. M-am săturat de el. De ce, pentru numele lui Dumnezeu, a cumpărat abatele Boumous, binecuvântat fie-i sufletul, un asemenea aparat stupid?
— Domne, se spune că predecesorul dumneavoastră ţinea la invenţii şi este folositor când trebuie scrise misive în limbi pe care noi înşine nu le stăpânim.
— Aşa să fie? Poate vrei să zici ar fi util. Minunea asta — ascultă Frate, se afirmă că gândeşte. La început n-am crezut. Gândirea presupune principii raţionale, presupune suflet. Poate oare principiul unei „maşini gândi-toare” — făcută de om — să fie un suflet raţional? Puah! La început mi s-a părut o idee cu desăvârşire păgână. Dar ştii ceva?
— Da, Părinte?
— Nimic n-ar putea fi mai pervers decât dacă premeditează! Aşa că sigur gândeşte! Deosebeşte binele de rău, te asigur, şi-l alege pe cel din urmă. Nu te mai hlizi atât, ai înţeles? Nu văd nimic de haz. Ideea nici măcar nu-i păgână. Omul a făcut aparatul, dar nu el i-a creat şi principiul. Se vorbeşte despre principiul vegetativ considerat suflet, adevărat? Un suflet vegetal? Şi unul animal? Atunci sufletul uman e raţional, iar asta-i tot ce cuprinde lista în materie de principii animatoare incarnate, îngerii fiind lipsiţi de trup. Dar de unde ştim noi că lista e completă? Vegetativ, animal, raţional — iar apoi, ce altceva? Ăsta-i acel altceva, chiar în faţa ta. Lucrul acesta. Şi a căzut. Scoate-l de aici… dar mai întâi trebuie să transmit o radiogramă la Roma.
— Să-mi aduc bloc-notesul, Prea Cucernice Părinte?
— Vorbeşti limba alegheniană?
— Nu.
— Nici eu, iar Cardinalul Hoffstraff nu cunoaşte limba din Sud-Vest.
— Atunci de ce nu scriem în latină?
— Care dintre ele? Vulgară ori modernă? Eu n-am încredere în propriile mele cunoştinţe de anglo-latină şi, chiar dac-aş avea, pesemne că el nu se încrede în ale lui. Privi încruntat către masivul stenograf robotizat.
Fratele Patrick se încruntă la fel ca şi stăpânul său, apoi se apropie de fişete şi începu să cerceteze din ochi învălmăşeala de componente şi circuite miniaturale.
— Nu-i nici un şoarece, îl asigură abatele.
— Ce-i cu butonaşele astea?
— Nu le atinge! strigă abatele Zerchi la secretarul său care pipăia curios câteva dintre zecile de reglaje cu cursor de sub şasiu. Aceste reglaje erau fixate în forma unui pătrat cochet, aşezat într-o cutie al cărei capac, scos de abate, purta irezistibilul avertisment: REGLAJE EFECTUATE EXCLUSIV DE PRODUCĂTOR.
— Nu l-ai mişcat, aşa e? întrebă el poruncitor, oprin-du-se lângă Patrick.
— Poate l-am atins puţin, dar cred că a rămas cum era.
Zerchi îi arătă inscripţia de pe capacul cutiei.
— Oo! făcu Pat şi rămaseră amândoi cu ochii la capac.
— E vorba de punctuaţie, Cucernice Părinte?
— Exact, şi de majuscule, care apar alandala, şi de unele cuvinte deformate.
Se uitară îndelung, într-o tăcere uimită, la buclişoare, înflorituri, chiţibuşuri, drăcii, chestii şi altele asemenea.
— Ai auzit vreodată de Cucernicul Francis din Utah? întrebă abatele într-un târziu.
— Nu-mi amintesc de numele ăsta, Domne. De ce?
— Speram să aibă posibilitatea de a se ruga pentru noi chiar acum, deşi cred că deocamdată n-a fost canonizat. Uite, să încercăm să răsturnăm chestia de aici pe-o parte.
— Fratele Joshua se mai pricepea la chestii inginereşti. Am uitat la ce anume. A fost şi în spaţiu. Unii ca el trebuie să ştie o groază de lucruri despre computere.
— L-am chemat deja. Se teme să atingă ceva. Uite, poate aici trebuie…
Patrick se trase deoparte.
— Vă rog să mă iertaţi, Sfinţia Voastră, dar eu…
Zerchi îi aruncă o privire scribului care încerca să se facă mic.
— Vai vouă, necredincioşilor! spuse el, corectând încă unul dintre acele REGLAJE EFECTUATE EXCLUSIV DE PRODUCĂTOR.
— Mi s-a părut că aud pe cineva la uşă.