Limba rozalie a zorilor începu să şteargă stelele de pe cer. Curând va trebui să meargă să-i spună abatelui. Ce să-i spună?
Fratele Joshua alungă o gâză din barbă şi porni spre biserică, fiindcă cineva deschisese uşa şi privise afară — căutîndu-l pe el?
Unuspanis, et unum corpus multi sumus, veni murmurul dinspre biserică, omnes qui de uno… O pâine şi un trup, deşi multe, suntem, şi dintr-o pâine şi un potir ne-am împărtăşit…
Se opri în uşă să privească spre tufişurile de trandafiri. Era o capcană, nu? se gândi. Ai trimite-o, ştiind că aş azvârli cu pietre, aşa e?
O clipă mai târziu se strecură înăuntru şi merse să îngenuncheze laolaltă cu ceilalţi. Vocea lui se alătură celorlalte în implorare; o vreme, în tovărăşia viitorilor călători monahali prin spaţiu adunaţi acolo, încetă să mai gândească. Annuntiabitur Domino generatio ventura… Şi se va dărui Domnului o generaţie ce va să vină; iar cerurile vor arăta dreptatea Lui. Unui popor ce se va naşte, pe care Domnul l-a făcut…
Când îşi adună din nou gândurile, Îl văzu pe abate făcându-i semn. Fratele Joshua merse şi îngenunche alături de el.
— Hoc officium, Fili — tibine imponemus oneri? şopti el.
— Dacă mă vor voi, răspunse călugărul încet, honorem accipiam.
Abatele zâmbi.
— M-ai înţeles greşit. Am zis „povară”, nu „onoare”. Crucis autem onus si audisti ut honorem, nihilo errasti auribus.
— Accipiam, repetă călugărul.
— Eşti sigur?
— Dacă ei mă vor alege, voi fi sigur.
— Destul de bine.
Şi aşa rămase. În vreme ce soarele răsărea, un păstor era ales să conducă turma.
După aceea, urmă Liturghia mănăstirească pentru Pelerini şi Călători.
Nu fusese uşor să se închirieze un avion pentru un zbor spre Noua Romă, dar mai anevoioasă se dovedise obţinerea aprobărilor pentru zbor după închirierea avionului. Toate aparatele civile de zbor intraseră sub jurisdicţia militarilor pe întreaga durată a stării de urgenţă şi era nevoie de o asemenea aprobare. Departamentul Zonal de Apărare refuzase. Dacă abatele Zerchi nu şi-ar fi dat seama de faptul că un anume mareşal al forţelor aeriene era prieten cu un anumit arhiepiscop cardinal, probabil că pelerinajul a douăzeci şi şapte de traficanţi de cărţi cu bocceluţe, mărturisit a se face către Noua Romă, s-ar fi desfăşurat pe crupa iepelor, iar asta din cauză că le-ar fi lipsit aprobarea de a folosi un mijloc rapid de deplasare pe calea aerului. înainte de sfârşitul după-amiezii, totuşi, aprobarea fusese dată. Abatele Zerchi urcă la bordul avionului înainte de decolare, pentru a-şi lua rămas bun.
— Voi reprezentaţi continuitatea Ordinului, începu el. Cu voi pleacă şi Memorabilia. Tot cu voi merge şi succesiunea apostolică şi, probabil, Tronul lui Petru.
— Nu, nu, adăugă Dom Zerchi drept răspuns la murmurul de uimire al călugărilor. Nu Sfinţia Sa. Nu v-am mai spus-o până acum, dar dacă pe Pământ se întâmplă o catastrofă, Colegiul Cardinalilor, ori ce va mai rămâne din el, se va întruni. Colonia Centaurus ar putea fi declarată în acest caz un patriarhat separat, iar jurisdicţia patriarhală deplină va fi preluată de cardinalul care vă însoţeşte. Dacă asupra noastră va cădea biciul lui Dumnezeu, atunci lui îi va reveni Moştenirea lui Petru. Pentru că, deşi s-ar putea ca viaţa de pe Pământ să fie distrusă, Doamne păzeşte, atâta vreme cât Omul trăieşte altundeva, moştenirea lui Petru nu poate să piară. Există mulţi care cred că dacă asupra Pământului pică blestemul, papalitatea îi va fi trecută lui, graţie principiului Epikeia, dacă aici nu vor mai exista supravieţuitori. Dar nu asta este grija voastră de căpetenie, fraţi şi fii, deşi veţi fi supuşi patriarhului vostru în virtutea unor jurăminte speciale ca şi acelea care îi leagă pe iezuiţi de Papă.
Veţi petrece în spaţiu ani şi ani. Nava are să fie mănăstirea voastră. După ce scaunul patriarhal se va stabili în Colonia Centaurus, veţi întemeia acolo o mănăstire-mamă a Călugărilor Vizitatori ai Ordinului Sfântului Leibowitz de Tycho. Iar nava va rămâne în mâinile voastre, la fel şi Memorabilia. Dacă civilizaţia ori vestigii ale ei se pot păstra pe Centaurus, veţi trimite misiuni către alte lumi-colonii şi, probabil, către coloniile coloniilor lor. Oriunde va merge Omul, veţi merge şi voi şi succesorii voştri, purtând documentele şi amintirile a patru mii de ani şi mai bine. Unii dintre voi, sau cei ce vă vor urma, vor fi călugări-cerşetori şi rătăcitori, propovăduind cronicile Pământului şi imnurile de slavă ale Celui ţintuit pe cruce către oamenii şi culturile care s-ar putea dezvolta din grupurile de colonii. Pentru că unii ar putea să uite. Poate că unii s-au rătăcit de credinţă. Învăţaţi-i şi primiţi-i în rândurile Ordinului pe aceia care au găsit chemarea. Asiguraţi prin ei continuitatea. Fiţi pentru Om memoria Pământului şi a Originii sale. Nu uitaţi acest Pământ. Nu-l uitaţi niciodată, dar — să nu vă întoarceţi nicicând. Vocea lui Zerchi deveni răguşită şi obosită. Dacă vă veţi întoarce, s-ar putea să-l întâlniţi pe Arhanghel la capătul răsăritean al Pământului, păzindu-i trecătorile cu o sabie de foc. O simt. Spaţiul e casa voastră pentru vecie. E un deşert mai pustiu decât al nostru. Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă rugaţi pentru noi.
Înainte de a coborî din avion, trecu încet pe culoarul dintre scaune, oprindu-se la fiecare pentru o binecuvântare şi o îmbrăţişare. Avionul rulă pe pistă şi se ridică cu un vuiet mare. Îl urmări până dispăru în cerul serii. După aceea se întoarse cu maşina la abaţie şi la restul turmei sale. Cât se aflase la bordul avionului, vorbise de parcă destinul fratelui Joshua era la fel de limpede ca şi rugăciunile prescrise pentru slujba din ziua următoare; dar atât el, cât şi ei ştiau că nu făcuse altceva decât să citească în palma unui plan, descrisese o speranţă, şi nu o certitudine. Pentru că grupul fratelui Joshua abia începuse prima etapă a unei călătorii lungi şi presărate de greutăţi, o nouă Fugă din Egipt sub auspiciile unui Dumnezeu care sigur se săturase de Om.
Cei care rămăseseră aveau misiunea cea mai uşoară. Îndatorirea lor era doar să aştepte sfârşitul şi să se roage ca el să nu vină.
27
— „Zona afectată de căderile locale rămâne relativ staţionară,” spunea crainicul, „iar pericolul de extindere a ei din cauza vântului aproape că a dispărut…”
— Bine măcar că nu s-a întâmplat nimic mai grav, remarcă oaspetele aflat în biroul abatelui. Până acum, aici am fost feriţi de căderi. S-ar părea că vom rămâne în viaţă, asta dacă nu cumva conferinţa va fi un eşec.
— Oare aşa să fie? mormăi Zerchi. Dar să mai ascultăm puţin.
— „Ultimele bilanţuri”, continuă crainicul, „ân această a noua zi după distrugerea capitalei apreciază numărul celor ce şi-au pierdut viaţa la două milioane opt sute douăzeci de mii. Mai mult de jumătate dintre aceştia reprezintă populaţia oraşului. Restul reprezintă o estimare care se bazează pe procentajul populaţiei aflate la marginea zonelor de căderi radioactive despre care se cunoaşte că au fost afectate de doze mari ale radiaţiilor. Experţii consideră că numărul victimelor va creşte, întrucât se înregistrează numeroase alte cazuri de infectare radioactivă. Prin lege, acest post de radio este obligat să transmită următorul anunţ de două ori pe zi pe întreaga durată a stării de urgenţă: «Prevederile Legii Publice 10-WR-3E nu împuternicesc sub nici o formă pe cetăţeni să asigure eutanasie victimelor bolii de radiaţie. Victimele care au fost expuse, sau consideră că au fost expuse la radiaţii care depăşesc cu mult doza critică, trebuie să se prezinte la cel mai apropiat Post de Ajutor Steaua Verde, unde un magistrat este împuternicit să emită un document de Mori Vult oricărei persoane care poate dovedi că este un caz disperat, dacă suferindul doreşte eutanasie. Orice victimă a bolii de radiaţie care îşi ia singur viaţa în alt mod decât cel prevăzut de lege va fi considerată sinucigaşă şi va pune în pericol dreptul moştenitorilor săi şi al dependenţilor de a solicita plata asigurărilor şi a altor beneficii cuvenite potrivit legii. De asemenea, orice cetăţean care se oferă să sprijine o astfel de sinucidere poate fi acuzat de crimă. Legea Dezastrelor Provocate de Radiaţii autorizează eutanasia numai după respectarea prevederilor legale. Cazurile grave de boală de radiaţie trebuie să se prezinte la un Post de Ajutor Steaua…»”