Cântarea a 9-a
Irmos: Neînţeles lucru este rodul zămislirii mai presus de fire şi fără stricăciune naşterea Maicii Celei fără de bărbat, căci naşterea Lui Dumnezeu înnoieşte firele. Pentru aceasta toate neamurile pe Tine, ca pe o Maică, Mireasă dumnezeiască, cu dreaptă credinţă Te mărim.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Acum scap la voi, îngeri, Arhangheli şi toate Puterile, care staţi înaintea scaunului lui Dumnezeu. Rugaţi-vă către Făcătorul vostru, să fie izbăvit sufletul meu de munca de veci.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Acum plâng către voi, sfinţilor, patriarhilor, împăraţilor şi prorocilor, apostolilor şi arhiereilor şi toţi aleşii lui Hristos, aju-taţi-mi mie la judecată, ca să se mântuiască sufletul meu de întunericul vrăjmaşului.
Slavă… Acum ridic mâinile mele către voi, sfinţilor mucenici, pustnicilor, preacu-vioşilor şi toţi Sfinţii, care vă rugaţi către Dumnezeu pentru toată lumea, ca să se mântuiască sufletul meu în ceasul morţii.
şi acum… Maica lui Dumnezeu, ajută-mi mie, celui ce cu totul în Tine nădăjdu-iese şi roagă pe fiul Tău, ca să mă pună pe mine nevrednicul, de-a dreapta Sa, când va şedea să judece viii şi morţii.
Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos
Doamne Dumnezeul nostru, Cel bogat în milă şi necuprins în îndurări, Care singur din fire eşti fără de păcat, şi pentru noi fără de păcat Te-ai făcut om, ascultă în ceasul acesta această dureroasă a mea rugăciune că sărac şi lipsit sunt eu de fapte bune, şi inima mea s-a tulburat în mine. Tu, Doamne împărate al cerului şi al pământului, ştii că toată tinereţea mea am cheltuit-o în păcate şi umblând după poftele trupului meu, m-am făcut cu totul bucurie dracilo:, tăvălindu-mă totdeauna în noroiul poftelor. Mintea cu totul mi-am întinat, trupul cu totul l-am spurcat, sufletul cu totul l-am pângărit cu învoirea spre păcat. Cine dar nu mă va plânge pe mine păcătosul? Pentru că eu singur, Stăpâne, am făcut răutate înaintea Ta, întrecând pe toţi păcătoşii cei din veac, păcătuind fără de asemănare şi fără de iertare. însă de vreme ce eşti milostiv şi multmilosârd,
Iubitorule de oameni, şi aştepţi întoarcerea oamenilor, iată şi eu mă arunc înaintea Ta şi din adâncul sufletului strig Ţie: milosti-veşte-Te, Doamne, iartă-mă, îndură-Te, ajută neputinţei mele, i-a aminte la glasul rugăciunii mele şi lacrimile mele nu le trece cu vederea. Primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, pentru că Tu eşti Cel Care nu doreşti moartea păcătosului. Gol şi descoperit stau înaintea Ta, cunoscătorule de inimi, Doamne, mărturisindu-mi păcatele mele. Deci, luminează-mi ochii inimii mele şi-mi dă umilinţă spre îndreptarea mea, ca primind iertare mulţimii greşelilor mele să proslăvesc milostivirea Ta şi să laud totdeauna Preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
PARACLISUL PREASFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU
Facerea lui Teostirict monahul; după alţii, a lui Teofan
Acest Paraclis se cântă la întristarea sufletului şi la vreme de nevoie
Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi păcătoşii şi smeriţii şi să cădem cu pocăinţă, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; grăbeşte că pierim sub mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe Tine singură nădejde te-am căpătat (de 2 ori).
Slavă… Şi acum…
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile Tale, noi nevrednicii. Că de nu ai fi stătut Tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la Tine, Stăpână, că Tu izbăveşti pe robii Tăi pururea din toate nevoile.
Apoi psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule după mare mila Ta…(p. 19)
Cântarea 1, gl. al 8-lea
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând, israeliţeanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, măntuieşte-ne pe noi.
De multe ispite fiind cuprins, către Tine alerg căutând mântuire; o, Maică a Cuvântului şi Fecioară, de rele şi de nevoi mân-tuieşte-mă.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu…
Asupririle chinurilor mă tulbură şi de multe scârbe se umple sufletul meu; aşează-le, Fecioară, cu liniştea Fiului şi Dumnezeului Tău, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.
Slavă… Pe Tine, ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi Dumnezeul nostru, Te rog, Fecioară, izbăveşte-mă din nevoi, că la Tine
scăpând acum îmi tind sufletul şi gândul meu.
şi acum… Fiind bolnav cu trupul şi cu sufletul, cercetării celei Dumnezeieşti şi purtării Tale de grijă învredniceşte-mă Tu, Maica lui Dumnezeu, ca ceea ce eşti bună şi Născătoarea Celui bun.
Cântarea a 3-a
Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu…
Folositoare şi acoperământ vieţii mele te pun pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; Tu mă îndreptează la adăpostirea Ta, ceea ce eşti pricina bunătăţilor şi credincioşilor întărire, una întru tot lăudată.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu…
Te rog, Fecioară, risipeşte-mi tulburarea sufletului şi viforul scârbelor mele, că Tu, Maică Dumnezeiască, pe Hristos începătorul liniştii ai născut, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită.
Slavă… Ceea ce ai născut pe Făcătorul de bine, Care este pricina bunătăţilor, bogăţia facerii de bine izvorăşte-o tuturor, că toate le poţi ca ceea ce ai născut pe Hristos cel puternic întru tărie, una Preacurată.
Şi acum… Fiind cuprins de neputinţe cumplite şi de chinurile bolilor, Tu, Fecioară, ajută-mi; cer ajutorul Tău, Fecioară, că pe Tine te ştiu comoară de tămăduiri neîmpuţinată şi necheltuită, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.
Izbăveşte de nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toţi, după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca şi către un zid nestricat şi folositor.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.
Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână: Vino degrabă şi ne izbăveşte pe noi de nevoi, ceea ce eşti singură, grabnic folositoare.