Icosul 5
Văzând pruncii evreilor în chip omenesc pe Cel ce a zidit pe om cu mâinile, şi cu-noscându-L pe El a fi Stăpânul, s-au nevoit cu stâlpări a plăcea Lui, strigând: Osana! Iar noi aducem Ţie cântare, grăind:
Iisuse, Dumnezeul cel adevărat; Iisuse, Fiul lui David; Iisuse, împăratul cel prea-slăvit; Iisuse, Mielul cel nevinovat; Iisuse, Păstorul cel prealuminat; Iisuse, păzitorul prunciei mele; Iisuse, îndreptătorul tinereţilor mele; Iisuse, lauda bătrâneţilor mele; Iisuse, nădejdea cea de la moartea mea; Iisuse, viaţa mea de după moarte; Iisuse, liniştea mea la judecata Ta; Iisuse, dorirea mea, nu mă ruşina pe mine atuncea; Iisu-se, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul 6
Vestirea şi graiurile propovăduitorilor celor de Dumnezeu purtători plinind-o, Iisuse, pe pământ Te-ai arătat şi cu oamenii ai vieţuit, Cel ce eşti neajuns, şi durerile noastre le-ai ridicat, de unde cu rănile Tale noi tămăduindu-ne, ne-am deprins a cânta: Aliluia!
Icosul 6
Răsărit-a în lume luminarea adevărului Tău şi s-a izgonit înşelăciunea cea diavolească, Mântuitorul nostru, că idolii nerăb-dând tăria Ta au căzut, iar noi dobândind mântuire, strigăm Ţie:
Iisuse, adevărul cel ce izgoneşti înşelăciunea; Iisuse, lumina cea mai presus de toate luminile; Iisuse, împărate, întăritorul tuturor tăriilor; Iisuse, Dumnezeule, Cel ce petreci întru milă; Iisuse, pâinea vieţii, satură-mă pe mine cel flămând; Iisu-se, izvorul înţelepciunii, adapă-măpe mine cel însetat; Iisuse, veşmântul cel de veselie, îmbracă-mă pe mine cel întinat; Iisuse, acoperământul cel de bucurie, acopere-mă pe mine, nevrednicul; Iisuse, dătătorul celor ce cer, dă-mi să plâng pentru păcatele mele; Iisuse, Cel ce afli pe cei pe care-i cauţi, află şi sufletul meu; Iisuse, deschizătorul celor ce bat, deschide inima mea cea ticăloasă; Iisuse, răscumpărătorul păcătoşilor, curăţeşte fărădelegile mele; Iisu-se, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul 7
Vrând să descoperi taina cea ascunsă din veac, ca o oaie la junghiere Te-ai adus, Iisuse, şi ca un miel, fără de glas înaintea celui ce-1 tunde pe el, şi ca un Dumnezeu din morţi ai înviat şi cu slavă la ceruri Te-ai înălţat şi ne-ai ridicat pe noi, care strigăm Ţie: Aliluia!
Icosul 7
Arătat-a făptură minunată, arătându-Se nouă, Făcătorul; că din Fecioară, mai presus de fire S-a întrupat şi din mormânt a înviat, nestricând peceţile, şi la Apostoli prin uşile încuiate a intrat cu trupul. Drept aceea minunându-ne, cu credinţă strigăm:
Iisuse, Cuvântul cel necuprins; Iisuse, Cuvântul cel nevăzut; Iisuse, puterea cea neajunsă; Iisuse, înţelepciunea cea mai presus de cuget; Iisuse, Dumnezeirea cea de necuprins în scris; Iisuse, domnia cea nenumărată cu anii; Iisuse, împărăţia cea nebiruită; Iisuse, stăpânirea cea fără de sfârşit; Iisuse, tăria cea preaînaltă; Iisuse, puterea cea veşnică; Iisuse, Făcătorul meu, miluieşte-mă; Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieşte-mă; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul 8
Văzând străină întruparea lui Dumnezeu, să ne înstrăinăm din lumea cea deşartă şi mintea spre cele dumnezeieşti să o suim, că pentru aceasta Dumnezeu pe pământ S-a pogorât, ca să ne ridice la ceruri pe noi, cei ce cântăm Lui: Aliluia!
Icosul 8
Cu totul era între cei de jos, şi dintre cei de sus nicicum nu S-a despărţit Cel negrăit, când de voie pentru noi a pătimit, şi cu moartea Sa moartea noastră a omorât-o, iar cu învierea Sa, a dăruit viaţă celor ce cântă:
Iisuse, bucuria inimii; Iisuse, tăria trupului; Iisuse, lumina sufletului; Iisuse, repejunea minţii; Iisuse, bucuria cunoştinţei; Iisuse, nădejdea cea aleasă; Iisuse, pomenirea cea preaveşnică; IisuSe, lauda cea mai presus de ceruri; Iisuse, slava mea cea preaînaltă; Iisuse, dorirea mea, nu mă lepăda pe mine; Iisuse, Păstorul meu, caută-mă pe mine; Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieşte-mă; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul 9
Toată firea îngerească, Iisuse, fără de încetare slăveşte preasfânt numele Tău în ceruri, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt; iar noi păcătoşii pe pământ, cu buze de tină, cântăm: Aliluia!
Icosul 9
Pe ritorii cei mult grăitori îi vedem tăcând ca pe nişte peşti fără de glas despre Tine, Iisuse, Mântuitorul meu; că nu se pricep să spună cum Dumnezeu cel neschimbat fiind, petreci şi om deplin. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, cu credinţă strigăm:
Iisuse, Dumnezeul cel preaveşnic; Iisu-se, împăratul împăraţilor; Iisuse, Stăpânul stăpânilor; Iisuse, Judecătorul celor vii şi al celor morţi; Iisuse, nădejdea celor fără de nădejde; Iisuse, mângâierea celor ce plâng; Iisuse, slava săracilor; Iisuse, nu mă judeca pe mine după faptele mele; Iisuse, curăţeşte-mă după mare mila Ta; Iisuse, izgoneşte de la mine trândăvirea; Iisuse, luminează-mi gândul cel tainic al inimii; Iisuse, dă-mi aducere aminte de moarte; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul 10
Vrând să mântuieşti lumea, Răsăritule al răsăriturilor, venind către apus, la firea noastră cea întunecată, Te-ai smerit până la moarte; drept aceea s-a preaînălţat numele Tău mai mult decât tot numele, şi de la toate făpturile cereşti şi pământeşti auzi: Aliluia!
Icosul 10
împărate cel preaveşnic, Mângâietorule cel adevărat, Hristoase, curăţăşte-ne pe noi de toată întinăciunea, precum ai curăţit pe cei zece leproşi şi ne tămăduieşte pe noi, precum ai tămăduit sufletul cel iubitor de argint al lui Zaheu vameşul, ca să cântăm Ţie cu umilinţă, strigând:
Iisuse, vistierul cel nestricat; Iisuse, bogăţia cea neîmpuţinată; Iisuse, hrana cea tare; Iisuse, băutura cea nesecată; Iisuse, îmbrăcămintea săracilor; Iisuse, folositorul văduvelor; Iisuse, apărătorul celor lipsiţi; Iisuse, ajutătorul celor osteniţi; Iisuse, îndreptătorul celor străini; Iisuse, cârmaciul celor ce înoată pe mare; Iisuse, liniştea celor învăluiţi; Iisuse, Dumnezeule, ridică-mă pe mine, cel căzut; Iisu-se, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul 11
Cântare cu totul de umilinţă aduc Ţie, eu nevrednicul, şi strig Ţie ca şi cananian-ca: Iisuse, miluieşte-mă, că nu am fiică, ci trup, care cumplit este stăpânit de diavolul, cu patimi şi cu urgie fiind aprins, şi dă-mi tămăduire mie celui ce strig: Aliluia!
Icosul 11
Luminătorul cel primitor de lumină, al celor dintru întunericul necunoştinţei, Pavel, care mai înainte Te izgonea pe Tine, socotind puterea glasului celui de Dumnezeu înţelep-ţitor, şi-a limpezit pornirea cea rea a sufletului. Aşa şi mie luminează-mi luminile cele întunecate ale sufletului, ale celui ce strig:
Iisuse, împăratul meu cel preatare; Iisu-se, Dumnezeul meu cel preaputemic; Iisu-se, Domnul meu cel fără de moarte; Iisuse, Ziditorul meu cel preaslăvit; Iisuse, îndreptătorul meu cel preabun; Iisuse, Păstorul meu cel preaîndurat; Iisuse, Stăpânul meu cel preamilosârd; Iisuse, Mântuitorul meu cel preamilosârd; Iisuse, luminează-mi mintea cea întunecată cu patimile; Iisu-se, tămăduieşte-mi trupul cel rănit cu păcatele; Iisuse, curăţeşte-mi mintea de gândurile cele deşarte; Iisuse, păzeşte-mi inima de poftele cele viclene; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul 12
Dăruieşte-mi har, Dezlegătorule al tuturor datoriilor, Iisuse, şi mă primeşte pe mine cel ce mă pocăiesc, precum ai primit pe Petru, care s-a lepădat de Tine, şi mă cheamă pe mine trândavul, precum de demult pe Pavel, care Te prigonea pe Tine, şi mă auzi pe mine, cel ce strig Ţie: Aliluia!