Carte de rug

Al lui David, al lui Agheu şi al lui Zaharia

Fericitul Teodorit: "După reîntoarcerea din Babilon iudeii, cu ajutorul Domnului, au biruit popoarele care s-au ridicat împotriva lor". în psalm iudeii înalţă lui Dumnezeu un cântec de mulţumire.

¹ Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, că ai auzit cuvintele gurii mele, şi înaintea îngerilor îţi voi cînta.² închina-mă-voi în locaşul Tău cel sfînt şi voi lăuda numele Tău, pentru mila Ta şi adevărul Tău; că ai mărit peste tot numele cel sfînt al Tău.³ în orice zi Te voi chema, degrab mă auzi! Sporeşte în sufletul meu puterea, ⁴ Să Te laude pe Tine, Doamne, toţi împăraţii pămîntului, cînd vor auzi toate gra-iurile gurii Tale,⁵ Şi să cînte în căile Domnului, că mare este slava Domnului.⁶ Că înalt este Domnul şi spre cele smerite priveşte şi pe cele înalte de departe le cunoaşte. ⁷ De ajung la necaz, viază-mă! împotriva vrăjmaşilor mei ai întins mîna Ta şi m-a izbăvit dreapta Ta.⁸ Domnul le va plăti lor pentru mine. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mîinilor Tale nu le trece cu vederea.

Psalmul 138 Al lui David, întru sfârşit

După tâlcuirea Sfântului Atanasie, acest psalm descrie Purtarea de grijă a Domnului pentru întreg universul şi pentru fiecare în parte şi chiar pentru fiecare gând al nostru.

¹ Doamne, cercetatu-m-ai şi m-ai cunoscut. ² Tu ai cunoscut şederea mea şi seu-larea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe.³ Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat, şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut.⁴ Că încă nu este cuvînt pe limba mea⁵ Şi iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mîna Ta. ⁶ Minunată este ştiinţa Ta, mai presus de mine; este înaltă şi n-o pot ajunge.⁷ Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi? ⁸ De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi pogorî în iad, de faţă eşti.⁹ De voi lua aripile mele de dimineaţă, şi de mă voi aşeza la marginile mării¹⁰ Şi acolo mîna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta. ¹¹ Şi am zis: "Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dim-prejurul meu".¹² Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei.¹³ Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pîntecele maicii mele.¹⁴ Te voi lăuda, că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrurile

Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte.¹⁵ Nu sînt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pămîntului.¹⁶ Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvîrşi şi nici una din ele nu va fi nescrisă.¹⁷ Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpînirea lor.¹⁸ Şi-i vor număra pe ei şi mai mult decît nisipul se vor înmulţi. M-am sculat şi încă sînt cu Tine.¹⁹ O, de ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule! Bărbaţi vărsători de sînge, depăr-taţi-vă de la mine!²⁰ Aceştia Te grăiesc de rău, Doamne, şi vrăjmaşii îţi hulesc numele. ²¹ Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urît, şi asupra vrăjmaşilor Tăi m-am mîhnit? ²² Cu ură desăvîrşită i-am urît pe ei şi mi s-au făcut duşmani.²³ Cer-cetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele ²⁴ Şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea cea veşnică.

Psalmul 139 Al lui David, întru sfârşit

Fericitul Teodorit: "Fericitul David, fiind gonit de Saul, îl cheamă în ajutor pe Domnul."

¹ Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean şi de omul nedrept mă izbăveşte, ² Care gîndeau nedreptate în inimă, toată ziua îmi duceau război.³ Ascuţit-au limba lor ca a şarpelui; venin de aspidă sub buzele lor.⁴ Păzeşte-mă, Doamne, de mîna păcătosului; scoate-mă de la oamenii nedrepţi, care au gîndit să împiedice paşii mei.⁵ Pusu-mi-au cei mîndri cursă mie şi funii; curse au întins picioarelor mele; pe cărare mi-au pus pietre de poticneală. ⁶ Zis-am Domnului: "Dumnezeul meu eşti Tu, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele".⁷ Doamne, Doamne, puterea mîntu-irii mele, umbrit-ai capul meu în zi de război.⁸ Să nu mă dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mîna păcătosului; viclenit-au împotriva mea; să nu mă părăseşti, ea să nu se trufească.⁹ Vîrful laţului lor, osteneala buzelor lor să-i acopere pe ei! ¹⁰ Să cadă peste ei cărbuni aprinşi;

în foc aruncă-i pe ei, în necazuri, pe care să nu le poată răbda.¹¹ Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pămînt; pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire.¹² Ştiu că Domnul va face judecată celui sărac şi dreptate celor sărmani.¹³ Iar drepţii vor lăuda numele Tău şi vor locui cei drepţi în faţa Ta.

Slavă…

Psalmul 140 Al lui David

Sfântul Ioan Gură-de-Aur menţionează că Sfinţii Părinţi au stabilit ca acest psalm să fie citit în fiecare seară, fiind un mijloc tămăduitor pentru curăţire de păcate.

¹ Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, cînd strig către Tine. ² Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămîia înaintea Ta; ridicarea mîinilor mele, jertfă de seară.³ Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.⁴ Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei ce fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.⁵ Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.⁶ Prăbuşească-se de pe stîncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,⁷ Ca o brazdă de pămînt s-au rupt pe pămînt, risipitu-s-au oasele lor lîn-gă iad.⁸ Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.⁹ Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.¹⁰ Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sînt eu pînă ce voi trece.

Psalmul 141 Al lui David; al priceperii; când era el în peşteră. O rugăciune

Fericitul David, fiind gonit de către Saul, se ascunde în peşteră. Văzându-se înconjurat din toate părţile, David rosteşte această rugăciune.

¹ Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat. ² Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune. ³ Cînd lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. în calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.⁴ Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.⁵ Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: "Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pămîntul celor vii.⁶ Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Izbă-veşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decît mine.⁷ Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău, Doamne. Pe mine mă aşteaptă drepţii, pînă ce-mi vei răsplăti mie.