"Izolare perfectă, îşi spuse Delta One. Sunt lipsiţi de apărare."
Victimele găsiseră o cale norocoasă şi şireată de a evada de pe gheţarul Milne, dar asta nu se va mai repeta. Rachel Sexton şi Michael Tolland comiseseră o greşeală când hotărâseră să părăsească ţărmul. Avea să fie ultima.
În Casa Albă, Zach Herney se ridică ameţit în capul oaselor şi apucă receptorul telefonului.
— Acum? Ekstrom vrea să stea de vorbă cu mine acum?
Herney îşi miji iarăşi ochii spre ceasul de pe noptieră: 3.17 A.M.
— Da, domnule preşedinte, îi zise ofiţerul de comunicaţii. Spune că e urgent.
108
În vreme ce Corky şi Xavia se agitau în jurul dispozitivului care măsura nivelul de zirconiu din condrule, Rachel îl urmă pe Tolland într-o cameră lipită de laborator. Aici Tolland porni un alt computer. Oceanograful părea că vrea să mai verifice o informaţie.
În vreme ce computerul se încălzea, Tolland se întoarse spre Rachel cu gura întredeschisă, ca şi cum ar fi vrut să îi spună ceva, dar nu ştia cum să înceapă.
— Ce e? îl întrebă Rachel, surprinsă să constate cât de atrasă era de el, chiar şi în mijlocul unui asemenea haos.
Ar fi vrut să oprească timpul în loc şi să fie doar cu el — doar pentru un singur minut.
— Îţi datorez scuze, rosti Tolland, cuprins de remuşcări.
— Pentru ce?
— Pe punte? Rechinii-ciocan? Eram emoţionat! Uneori uit cât de înfricoşător poate fi oceanul pentru o mulţime de oameni.
Faţă în faţă cu el, Rachel se simţea ca o adolescentă stând în pragul casei cu un nou iubit.
— Mulţumesc. Nu-i nici o problemă. Serios.
Ceva din fiinţa ei îi spunea că Tolland voia să o sărute.
După o clipă, el îşi întoarse sfios faţa:
— Ştiu. Vrei să ajungi la ţărm. Ar trebui să ne întoarcem la lucru.
— Deocamdată, răspunse Rachel, zâmbind uşor.
— Deocamdată, repetă Tolland, aşezându-se la computer.
Rachel răsuflă zgomotos. Se apropie de Tolland, savurând intimitatea micului laborator. Îl urmări pe Tolland cum navighează printr-o serie de fişiere din calculator:
— Ce căutăm?
— Verificăm baza de date pentru păduchele gigant de ocean. Vreau să văd dacă descopăr vreo fosilă preistorică marină care să semene cu ceea ce am văzut noi în meteoritul NASA.
Deschise o pagină de căutare marcată cu litere aldine: "PROJECT DIVERSITAS".
Navigând printre meniuri, Tolland se apucă să îi explice:
— Diversitas reprezintă, în esenţă, un index permanent actualizat al datelor biologice oceanice. Când un biolog marin descoperă o nouă specie sau o nouă fosilă, poate da de veste şi împărtăşi descoperirea prin încărcarea datelor şi a fotografiilor într-o bază centrală de date. Deoarece în fiecare săptămână se descoperă o mulţime de date noi, aceastâ modalitate este singura de a păstra cercetarea marină la zi.
Rachel îl urmări pe Tolland cum navighează printre meniuri:
— Deci acum accesezi Internetul?
— Nu. Accesarea Internetului poate fi riscantă pe mare. Noi stocăm toate aceste date la bordul navei, pe un şir imens de discuri optice aflate în cealaltă încăpere. De fiecare dată când acostăm într-un port, ne conectăm la proiectul Diversitas şi ne actualizăm baza de 412 DAN BROWN date cu ultimele descoperiri. Astfel putem accesa datele pe mare fără o conexiune Web, iar acestea nu sunt niciodată mai vechi de o lună sau două.
Tolland chicoti, în vreme ce începu să introducă diverse cuvinte-cheie de căutare în calculator.
— Probabil că ai auzit de Napster, controversatul program de partajare a fişierelor cu programe muzicale!
Rachel încuviinţă.
— Diversitas este considerat versiunea de biologie marină a Napster-ului. Noi îi mai spunem LOBSTER24 de la Lonely Ocean' Biologists Sharing Totally Eccentric Research25.
Rachel izbucni în râs. Chiar şi într-o situaţie tensionată, Michael Tolland nu îşi pierdea simţul umorului, lucru care o făcea să se simtă mai bine. Începea să înţeleagă că în ultima vreme nu prea avusese parte de râsete.
— Baza noastră de date este enormă, reluă Tolland, terminând de introdus cuvintele-cheie. Sunt peste zece terabytes de descrieri şi fotografii. Sunt informaţii acolo pe care nimeni nu le-a văzut vreodată — şi pe care nimeni nu le va vedea. Speciile oceanice sunt, pur şi simplu, prea numeroase.
Apăsă tasta de căutare.
— Bine, hai să vedem dacă a văzut cineva vreo fosilă oceanică asemănătoare cu micuţa noastră insectă spaţială.
După câteva secunde, ecranul scoase la iveală patru trimiteri la animale fosilizate. Tolland apăsă pe fiecare, una câte una, şi examină fotografiile. Nici una nu semăna nici pe departe cu fosilele din meteorit.
Tolland se încruntă:
— Hai să încercăm altceva!
Scoase cuvântul "fosilă" din motorul de căutare şi apăsă din nou tasta de căutare:
— O să căutăm printre toate speciile vii. Poate că găsim un descendent în viaţă care are o parte dintre caracteristicile fiziologice ale fosilei din Milne.
Ecranul se reîmprospătă.
Tolland se încruntă din nou. Computerul returnase sute de trimiteri. Stătu o clipă în cumpănă, frecându-şi bărbia înnegrită de firele nerase de păr.
— Bine, asta înseamnă prea mult. Să facem o selecţie!
Rachel îl urmări cum accesează un alt meniu intitulat "habitat". Lista opţiunilor părea nesfârşită: bazin oceanic, mlaştină, lagună, recif, creastă de mijloc oceanic, pungi de sulf. Tolland merse către capătul listei şi alese o opţiune care spunea: MARGINI DISTRUCTIVE/GROPI OCEANICE.
"Deşteaptă mutare", remarcă Rachel în gând. Tolland îşi limita căutarea la speciile care trăiau în apropiere de mediile oceanice unde se presupunea că se pot forma structuri asemănătoare condrulelor.
Ecranul se reîmprospătă din nou. De această dată Tolland zâmbi:
— Excelent. Doar trei trimiteri.
Rachel se uită cu atenţie la primul nume de pe listă. "Limulus ply… ceva."
Tolland apăsă butonul pentru a vedea unde-l ducea trimiterea. Pe ecran apăru o poză; creatura semăna cu un crab-potcoavă supradimensionat fără coadă.
— Nţţ, făcu Tolland, întorcându-se la pagina precedentă.
Rachel se uită la al doilea nume de pe listă. Shrimpus Uglius from Hellus.26 Era nedumerită:
— Numele ăla e adevărat?
Tolland chicoti:
— Nu. Este o specie nouă, încă neclasificată. Tipul care a descoperit-o are simţul umorului. Propune Shrimpus Uglius drept denumire taxonomică oficială.
Tolland deschise poza, dezvăluind o creatură îngrozitor de urâtă, asemănătoare cu un crevete, cu mustăţi şi antene de un roz fluorescent.
— Potrivit nume, zise Tolland. Dar nu e insecta noastră spaţială.
Se întoarse la index.
— Şi ultima ofertă îi aparţine lui…