"Trebuie să ies!"
Mecanismul trapei arăta clar în ce sens trebuia rotit pentru deschidere. Rachel se opinti. Trapa nu se clinti. Încercă din nou. Nimic. Capacul era închis ermetic. Simţind cum o cuprinde panica, de la tălpi până în creştet, Rachel se opinti pentru ultima dată.
Trapa nu se mişcă.
Triton-ul se mai scufundă câţiva centimetri, lovindu-se uşor de Goya, pentru ultima dată, înainte de a ieşi complet de sub carena deteriorată… în apele largi ale oceanului.
126
— Nu faceţi asta, îl imploră Gabrielle pe senator, în vreme ce el termina de copiat hârtiile. Este viaţa fetei dumneavoastră în joc!
Sexton refuză să o asculte şi se duse înapoi în birou, cu zece teancuri identice de fotocopii. Fiecare teanc conţinea copiile paginilor trimise de Rachel prin fax, inclusiv nota scrisă de mână, unde se afirma că meteoritul era un fals şi unde NASA şi Casa Albă erau acuzate de tentativă de crimă.
"Cel mai şocant pachet media asamblat vreodată", îşi zise Sexton, începând să insereze cu grijă fiecare teanc în plicul lui mare şi alb. Fiecare plic avea înscrise numele senatorului, adresa de la birou şi sigiliul senatorial. N-aveau să existe nici un fel de îndoieli legate de sursa acelor informaţii incredibile. "Scandalul politic al secolului, gândi Sexton, iar eu voi fi cel care-l declanşează!"
Gabrielle pleda în continuare pentru siguranţa lui Rachel, dar Sexton nu o mai auzea. În timp ce asambla plicurile, intrase într-un univers propriu. "Fiecare carieră politică are un moment de răscruce. Acesta e momentul meu."
Mesajul telefonic al lui William Pickering avertiza că viaţa lui Rachel era în pericol dacă Sexton dezvăluia publicului informaţiile. Din păcate pentru Rachel, Sexton mai ştia şi că ieşirea în public cu dovezile despre frauda NASA l-ar fi propulsat către Casa Albă cu o viteză şi cu un dramatism cum mediul politic american nu mai înregistrase până acum.
"Viaţa e plină de decizii dificile, îşi spuse el. Iar câştigătorii sunt cei care şi le iau."
Gabrielle văzuse şi înainte acea privire în ochii lui Sexton. "Ambiţie oarbă." Se temea de ea. Acum îşi dădea seama că avea şi de ce. Era clar că Sexton prefera să rişte viaţa fiicei lui dacă ăsta era preţul pe care trebuia să-l plătească pentru a fi primul care anunţă frauda celor de la NASA.
— Nu vă daţi seama că aţi câştigat deja? insistă Gabrielle. Zach Herney şi NASA nu pot supravieţui acestui scandal. Indiferent cine îl aduce la cunoştinţa publicului! Indiferent când devine public! Aşteptaţi până ce o să ştiţi că Rachel se află în siguranţă. Aşteptaţi. Până ce vorbiţi cu Pickering!
Evident, Sexton nu o mai asculta deloc. Trase de un sertar şi scoase o foaie pe care erau prinse zeci de sigilii autoadezive din ceară, cu iniţialele lui pe ele. Gabrielle ştia că senatorul le folosea de obicei pentru invitaţiile oficiale, însă probabil că acum îşi spunea că un sigiliu din ceară sângerie adăuga fiecărui plic un soi de dramatism aparte. Scoţând sigiliile circulare de pe foaie, Sexton lipi câte unul la îmbinarea fiecărui plic, sigilându-le ca pe nişte epistole cu monogramă.
Gabrielle se simţea cuprinsă de un nou val de mânie. Se gândi la imaginile cecurilor ilegale aflate în computerul lui. Ştia că, dacă ar fi scos cel mai mic cuvânt despre ele, Sexton ar fi şters dovezile din memoria calculatorului.
— Nu faceţi asta, îl ameninţă ea, sau o să dau în vileag legătura noastră.
Sexton râse tare, în timp ce lipea cu nonşalanţă sigilii:
— Nu zău? Şi crezi că te vor crede pe tine, un ajutor lacom după putere căruia i s-a refuzat un post în administraţia mea şi care caută să se răzbune cu orice preţ? Am negat legătura noastră o dată şi lumea m-a crezut! Bineînţeles, o să neg din nou.
— Casa Albă a intrat în posesia unor fotografii, declară Gabrielle Sexton nici măcar nu-şi ridică privirea:
— N-au nici un fel de fotografii. Şi, chiar dacă le au, nu le mai folosesc la nimic.
Termină de lipit şi ultimul sigiliu:
— Am imunitate. Plicurile astea sunt mai importante decât orice mi-ar arunca cineva în faţă.
Gabrielle ştia că el avea dreptate. Se simţea cumplit de neajutorată, în vreme ce Sexton îşi admira operele de artă. Pe biroul său, se odihneau zece plicuri elegante, din mătase albă, fiecare inscripţionat cu numele şi adresa lui, şi asigurat cu un sigiliu de ceară sângerie pe care se găseau iniţialele lui. Arătau ca nişte scrisori regale. Cu siguranţă, unii regi fuseseră înscăunaţi pe baza unor informaţii mai puţin relevante.
Sexton înşfăcă plicurile şi se pregăti să plece. Gabrielle se repezi şi îi blocă drumuclass="underline"
— Faceţi o mare greşeală! Povestea asta mai poate aştepta!
Sexton o ţintui cu privirea:
— Eu te-am creat, Gabrielle, şi acum tot eu te-am distrus.
— Faxul acela de la Rachel vă pune pe tavă preşedinţia. I-o datoraţi.
— I-am dat destule!
— Şi dacă i se întâmplă ceva?
— Atunci, se vor înmulţi voturile pentru mine din simpatie!
Lui Gabrielle nu-i veni să creadă că un asemenea gând îi putuse veni în minte, darămite să mai fie şi rostit cu voce tare. Dezgustată, se întinse după telefon.
— Sun acum la Casa…
Sexton se întoarse pe călcâie şi îi trase o palmă zdravănă peste faţă.
Gabrielle se împletici făcând câţiva paşi înapoi şi simţi că îi crapă buza. Reuşi să se echilibreze, când se prinse de birou şi se uită încremenită la omul pe care odinioară îl adorase.
Sexton o privi lung şi aspru:
— Dacă ai de gând să mi te pui împotrivă, o să am grijă să regreţi asta până la sfârşitul zilelor tale.
Rămase acolo fără să clipească, strângând stiva de plicuri sub braţ. În ochii lui, se citea o ameninţare de moarte.
Când Gabrielle ieşi din clădirea de birouri în aerul rece al nopţii, buza îi sângera serios. Opri un taxi şi se urcă în el. Apoi, pentru prima dată de când sosise în Washington, Gabrielle Ashe cedă nervos şi izbucni în plâns.
127
"Triton-ul a căzut…"
Michael Tolland se echilibră cum putu pe puntea înclinată şi privi peste tamburul ancorei la cablul rupt de care atârna submersibilul. Se răsuci pe călcâie spre pupa şi cercetă apele învolburate ale oceanului. Triton-ul tocmai ieşea de sub Goya chiar în mijlocul curentului. Uşurat că măcar submersibilul era intact, Tolland aţinti cu privirea trapa de acces, dorindu-şi ca nimic altceva de pe lumea asta să o vadă deschisă şi pe Rachel ieşind teafără de acolo. Numai că trapa era închisă. Tolland se întrebă dacă nu cumva fata leşinase din pricina căderii violente.
Chiar şi de la o asemenea distanţă, Tolland îşi dădea seama că Triton-ul părea neobişnuit de afundat în apă — cu mult sub nivelul de scufundare normală. "Se scufundă." Nu-şi dădea seama din ce cauză, dar, în acea clipă, motivul nu avea nici un fel de însemnătate.
"Trebuie s-o scot pe Rachel. Acum!"
Pregătindu-se să o ia la goană de-a lungul punţii, o ploaie de gloanţe se auzi deasupra lui, scoţând scântei din tamburul masiv de oţel al ancorei. Tolland se lăsă înapoi în genunchi. "Rahat!" Se zgâi pe lângă tambur doar atât cât să îl vadă pe Pickering pe puntea superioară, ţintind spre el ca un lunetist. Soldatul din echipa Delta Force scăpase probabil arma când se căţăra în elicopterul condamnat la moarte, iar Pickering că o recuperase. Acum directorul era cel care controla situaţia.