"Cu toate ghinioanele astea nenorocite…"
Cu genunchii tremurându-i, Corky se ridică la loc în picioare, întrebându-se ce se mai putea întâmpla. Primi răspunsul când se uită înapoi la Goya. Pe puntea navei săriseră doi soldaţi. După aceea, elicopterul decolă din nou, întorcându-se în direcţia lui Corky şi pornind după el cu viteză maximă.
Corky se făcu mic. "Divide şi stăpâneşte." În noaptea asta, se părea că nu era singurul căruia îi trecuse prin minte această idee strălucită.
În vreme ce îşi croia drum pe punte şi se apropia de rampa care dădea dedesubt, Delta Three auzi o femeie care striga ceva chiar sub el. Se întoarse şi îi făcu semn lui Delta Two că se duce sub punte ca să verifice. Camaradul lui dădu din cap şi rămase sus, ca să acopere nivelul superior. Cei doi puteau rămâne în contact prin intermediul staţiilor de comunicaţii mobile criptate, căci sistemul de bruiere al elicopterului Kiowa lăsase în mod ingenios o bandă îngustă deschisă pentru propriile lor comunicaţii.
Apucând strâns pistolul lui mitralieră, Delta Three porni tăcut spre rampa care ducea jos. Cu vigilenţa unui asasin experimentat, începu să coboare, cu ţeava armei orientată în jos.
Panta rampei oferea doar o vizibilitate limitată, astfel încât Delta Three se ghemui pentru a vedea mai bine. Acum auzea strigătul mai clar. Continuă să coboare. La jumătatea distanţei, putea descifra deja zgomotul scos de labirintul de pasarele ataşate părţii inferioare a navei. Strigătul deveni mai puternic.
Atunci o văzu. La jumătatea pasarelei transversale, Rachel Sexton se zgâia peste o balustradă înspre apă şi îl striga cu disperare pe Michael Tolland.
"Să fi căzut Tolland? Poate în cursul exploziei?"
Dacă aşa stăteau lucrurile, atunci misiunea lui Delta Three avea să fie mai uşoară decât se aşteptase. Trebuia doar să mai coboare câteva trepte ca să obţină spaţiu de manevră. Ca şi cum ar fi împuşcat un animal care era deja prins în capcană. Îl îngrijora doar faptul că Rachel stătea lângă un dulap deschis pentru echipamente, ceea ce însemna că femeia putea avea acces la o armă, cum ar fi fost o puşcă pentru rechini sau o lance electrică, deşi nici una dintre acestea nu s-ar fi putut compara cu mitraliera lui. Încrezător în controlul pe care-l avea asupra situaţiei, Delta Three ridică arma şi coborî o nouă treaptă. Rachel Sexton aproape că se vedea perfect acum. Omul ridică arma.
"Încă un pas."
Mişcarea veni de sub el, de sub scări. Mai mult nedumerit decât înfricoşat, Delta Three privi în jos şi îl văzu pe Michael Tolland care împingea o bară de aluminiu înspre picioarele lui. Deşi fusese tras pe sfoară, Delta Three aproape că izbucni în râs din pricina jalnicei tentative de a-l da de-a berbeleacul.
Atunci simţi bara atingându-i picioarele.
Corpul îi fu copleşit, instantaneu, de o durere fierbinte năucitoare, în vreme ce piciorul drept îi explodă pur şi simplu în urma contactului. Pierzându-şi echilibrul, Delta Three dădu disperat din mâini şi căzu pe scări. Mitraliera se rostogoli pe rampă şi căzu peste balustradă, în vreme ce omul se prăbuşi pe pasarela de dedesubt. Îngrozit, omul se îndoi să îşi prindă piciorul lovit, dar constată cu surprindere că acesta nu mai era la locul lui.
Tolland se repezi imediat asupra atacatorului. Mâinile continuau să strângă bine bara fumegândă — un dispozitiv de control al rechinilor prin descărcări electrice, lung de aproape doi metri. Bara de aluminiu fusese înzestrată în vârf cu un mic obuz de calibrul doisprezece, sensibil la presiune, menit autoapărării în eventualitatea atacului unui rechin. Tolland reîncărcase bara cu un alt obuz şi acum aţintea vârful ameninţător al armei spre gâtul atacatorului. Omul zăcea întins pe spate, ca paralizat, privindu-l pe Tolland cu o expresie de ură şi de agonie.
Rachel se apropie de ei alergând pe pasarelă. Planul prevedea ca ea să înşface mitraliera soldatului, dar, din păcate, arma căzuse peste balustradă, în apele oceanului.
Dispozitivul de comunicaţii de la centura individului croncăni. Vocea care se auzi părea a aparţine unui robot.
— Delta Three? Răspunde! Am auzit o împuşcătură.
Omul nu făcu nici un gest că s-ar conforma.
Dispozitivul croncăni din nou:
— Delta Three? Confirmă! Ai nevoie de sprijin?
Aproape imediat, o nouă voce robotică se interpuse pe linie. Vocea abia se putea desluşi pe fundalul sonor al elicopterului în zbor.
— Aici e Delta One, rosti vocea. Urmăresc şalupa care a plecat. Delta Three, confirmă. Ai fost doborât? Ai nevoie de sprijin?
Tolland apăsă bara de aluminiu în gâtul omului.
— Spune-i elicopterului să lase în pace barca. Dacă îmi ucid prietenul, tu mori!
Soldatul se strâmbă de durere, în vreme ce îşi duse dispozitivul de comunicaţii în dreptul buzelor. Privi drept spre Tolland şi apăsă butonuclass="underline"
— Aici Delta Three! N-am nimic! Doboară şalupa!
115
Gabrielle Ashe se întoarse în baia lui Sexton, pregătindu-se să iasă din biroul lui. Apelul senatorului o nelinişti. Tipul ezitase în mod clar atunci când ea îl informase că se găseşte în biroul ei — de parcă ar fi ştiut cumva că minte. Oricum, eşuase în tentativa de a avea acces la computerul lui Sexton, şi acum nu mai ştia care era următoarea mutare.
"Sexton aşteaptă."
Căţărându-se înapoi pe marginea căzii de baie şi pregătindu-se să se agaţe de tavan, Gabrielle auzi ceva care căzu cu zgomot pe podeaua de gresie. Se uită în jos şi constată iritată că lovise o pereche de butoni pe care senatorul părea să-i fi uitat pe marginea căzii.
Trebuia să lase lucrurile exact aşa cum le găsise.
Dându-se iarăşi jos, Gabrielle culese butonii de pe jos şi îi aşeză la loc. Voi să se caţere din nou spre tavan, dar se opri, privind încă o dată spre butoni. În oricare altă noapte i-ar fi ignorat, însă monograma de pe ei îi atrase acum atenţia. La fel ca multe alte articole personale monogramate ale senatorului, butonii erau inscripţionaţi cu două litere îngemănate. SS. Gabrielle îşi aminti de prima parolă a lui Sexton — SSS. Îşi imagină calendarul lui… POTUS… şi screensaver-ul cu pictorialul Casei Albe în fundal şi cu banda care rula la infinit pe margine.
Preşedintele Statelor Unite Sedgewick Sexton… Preşedintele Statelor Unite Sedgewick Sexton… Preşedintele…
Gabrielle căzuse pe gânduri câteva clipe. "Oare să fie chiar atât de încrezător?"
Ştia că îi trebuia doar o secundă ca să afle răspunsul, aşa că reveni în fugă în biroul senatorului, se duse la calculator şi tastă o parolă de şapte caractere:
POTUSSS
Screensaver-ul dispăru instantaneu.
Se holbă, nevenindu-i să-şi creadă ochilor.
"Nu subestima niciodată ego-ul unui politician."
116
Corky Marlinson nu mai ţinea cârma şalupei, deşi aceasta îşi continua goana în noapte. Ştia că barca avea să meargă în linie dreaptă cu sau fără el la timonă. "Calea minimei rezistenţe…"
Se afla în spatele şalupei, încercând să îşi dea seama cât de distrus îi era piciorul. Un glonţ îi intrase prin partea din faţă a gambei, ratând cu puţin osul. În spatele gambei, nu se vedea nici o gaură de ieşire, aşa că glonţul rămăsese probabil înfipt în muşchi. Corky scotoci prin preajmă în speranţa că va găsi ceva cu care să îşi oprească sângerarea, dar nu dădu peste nimic care să-l ajute — doar câteva labe de înot, un tub de respirat şi vreo două veste de salvare. Nici o trusă de prim ajutor. Înnebunit, Corky deschise un mic dulăpior şi găsi câteva unelte, bandă adezivă, cârpe, ceva ulei şi alte articole de genul ăsta. Îşi privi piciorul care-i sângera şi se întrebă cât mai trebuia să meargă ca să iasă din teritoriul rechinilor.