"Unde naiba e ea?"
Auzi ceva mişcându-se în baie şi porni în fugă într-acolo. Aprinse lumina. Baia era pustie. Se uită după uşă. Nimic.
Nedumerit, Sexton se privi în oglindă, întrebându-se dacă cumva băuse prea mult în seara asta. "Ştiu sigur că am auzit ceva." Simţindu-se dezorientat şi confuz, se întoarse în birou:
— Gabrielle? o strigă el.
Porni pe coridor către biroul ei. Nu era acolo. Biroul ei zăcea cufundat în beznă.
Din toaleta pentru femei se auzi zgomotul apei trase. Sexton răsuci pe călcâie şi se repezi în direcţia sunetului. Ajunse exact atunci când Gabrielle ieşea, ştergându-se pe mâini. Fata sări drept în sus când îl văzu:
— Doamne! Ce m-aţi speriat! rosti ea, părând de-a dreptul înspăimântată. Ce căutaţi aici?
— Spuneai că iei nişte documente NASA din biroul tău, se repezi el, uitându-se spre mâinile ei goale. Unde sunt?
— Nu le-am găsit. Am căutat pretutindeni. De-asta a durat atât de mult.
El o privi drept în ochi:
— Ai fost în biroul meu?
"Faxul lui mi-a salvat viaţa ", îşi zise Gabrielle.
Cu numai câteva minute înainte stătea la biroul lui Sexton şi încerca să imprime imaginile cecurilor care dovedeau mita încasată de senator. Fişierele fuseseră protejate cumva, aşa că îi mai trebuia timp ca să găsească o modalitate de a avea acces la ele. Probabil că ar fi continuat să încerce să le spargă dacă nu ar fi sunat aparatul faxul senatorului, speriind-o şi trezind-o la realitate. Gabrielle luase întreruperea drept un semn că ar fi cazul să o şteargă de acolo. Fără a se mai opri să vadă ce era cu acel fax, se deconectase de la computerul lui Sexton, făcuse ordine pe birou şi se îndreptase spre ieşire tot pe unde intrase. Tocmai se căţăra în tavan de pe cada de baie când îl auzise intrând.
Acum, cu Sexton stând în faţa ei şi uitându-se ţintă în ochii ei, Gabrielle îşi dădu seama că el o cerceta ca să vadă dacă nu minte. Sedgewick Sexton mirosea minciunile ca nimeni altcineva. Dacă l-ar fi minţit, el şi-ar fi dat seama într-o fracţiune de secundă.
— Aţi băut, zise Gabrielle, întorcându-i spatele.
"Cum naiba ştie că am fost în biroul lui?"
Sexton îşi puse mâinile pe umerii ei şi o întoarse cu faţa spre eclass="underline"
— Ai fost în biroul meu?
Gabrielle simţi cum o cuprinde frica. Sexton chiar băuse. O strângea dureros de tare.
— În biroul dumneavoastră? ripostă ea, mimând confuzia printr-un hohot de râs. Cum? De ce?
— Mi-am auzit ceasul Jourdain în fundal, atunci când te-am sunat.
Gabrielle se strâmbă. Ceasul lui? Nici măcar nu-i trecuse prin minte.
— Ştiţi cât de ridicol sună ceea ce spuneţi?
— Îmi petrec toată ziua în biroul ăla. Ştiu prea bine ce sunet scoate ceasul meu.
Gabrielle îşi dădu seama că trebuia să pună capăt imediat situaţiei. "Cea mai bună apărare este atacul." Cel puţin aşa susţinuse mereu Yolanda Cole. Punându-şi mâinile în şolduri, Gabrielle se arunca asupra lui cu tot ce avea. Făcu un pas spre el şi începu să se răţoiască:
— Vreau să văd dacă am înţeles bine, domnule senator! Este ora patru dimineaţa, aţi băut, aţi auzit un ticăit la telefon şi de-asta aţi venit până aici? Arătă indignată cu degetul spre uşa de la biroul lui. Ca să pricep eu mai bine, mă acuzaţi că am neutralizat un sistem federal de alarmă, am luat două seturi de chei, am intrat prin efracţie în biroul dumneavoastră, fiind suficient de tâmpită, încât să răspund la telefonul celular în timp ce comiteam o infracţiune, am reactivat sistemul de alarmă la ieşire şi apoi m-am folosit cu calm de toaleta pentru femei, înainte de a fugi cu mâna goală? Asta vreţi să spuneţi, de fapt?
Sexton o privi cu ochii mari de uimire.
— Există un motiv pentru care oamenii n-ar trebui să bea de unii singuri, continuă Gabrielle. Acum vreţi să discutăm despre NASA sau nu?
Sexton se simţi năucit. Se îndreptă înapoi spre birou. Se duse drept la bar şi luă un Pepsi. Cu siguranţă că nu se simţea beat. Oare chiar se înşelase? În partea cealaltă a încăperii, ceasul ticăia batjocoritor. Sexton sorbi paharul cu suc şi îşi turnă încă unul. Îi oferi unul şi lui Gabrielle.
— Bei ceva, Gabrielle? o întrebă el, răsucindu-se pe călcâie.
Gabrielle nu îl urmase înăuntru. Stătea în cadrul uşii, frecându-şi nasul de toc.
— Oh, pentru numele lui Dumnezeu! Vino înăuntru! Spune-mi ce ai descoperit la NASA.
— Cred că mi-ajunge pentru noaptea asta, răspunse ea sec. O să discutăm mâine.
Sexton n-avea chef de joacă. Avea nevoie de informaţii acum şi n-avea de gând să o implore ca să i le dea. Scoase un oftat obosit. "Fă-o să aibă încredere! Totul se rezumă la încredere."
— Am dat-o în bară, zise el spăşit. Îmi pare rău. A fost o zi îngrozitoare. Nu ştiu la ce m-am gândit.
Gabrielle rămase în cadrul uşii.
Sexton se duse la birou şi puse paharul lui Gabrielle pe el. Îi făcu semn fetei să se aşeze pe fotoliul lui de piele — poziţia de putere.
— Stai jos. Ia un pic de suc. Eu o să mă duc să îmi bag capul sub un jet de apă.
Porni spre baie.
Gabrielle continua să rămână nemişcată.
— Cred că am zărit un fax în maşină, îi zise Sexton peste umăr, în vreme ce intra în camera de baie. "Arată-i că ai încredere în ea." Uită-te tu la el în locul meu, bine?
Sexton închise uşa şi umplu chiuveta cu apă rece. Îşi stropi cu apă faţa, dar nu se simţi deloc mai treaz. Aşa ceva nu i se mai întâmplase până acum — să fie atât de sigur şi totuşi să greşească într-un asemenea hal. Sexton avea încredere în propriile instincte care acum îi spuneau că Gabrielle Ashe fusese în biroul lui.
Dar cum? Era imposibil.
Îşi spuse că e mai bine să o lase baltă şi să se concentreze asupra problemei principale. "NASA." Avea nevoie de Gabrielle în acest moment. Nu îşi permitea să o îndepărteze. Trebuia să afle ce ştia. "Uită de instincte. Ai greşit."
Îşi şterse faţa, îşi dădu capul pe spate şi inspiră adânc. "Calmează-te, îşi spuse el. Nu te agita." Închise ochii şi inspiră din nou profund, simţindu-se mai bine.
Când ieşi din baie, Sexton constată că Gabrielle se înmuiase şi intrase în birou. "Bine, îşi zise el. Acum putem trece la afaceri." Gabrielle stătea lângă fax şi răsfoia printre paginile primite. Când îi văzu faţa, Sexton nu mai ştiu ce să creadă. Era o mască a dezorientării şi a fricii.
— Ce s-a întâmplat? se interesă el, pornind spre ea.
Gabrielle se clătină pe picioare, ca şi cum ar fi fost gata să leşine.
— Ce e?
— Meteoritul…, îngăimă ea, cu voce plăpândă, în vreme ce cu mâna tremurândă întindea teancul de hârtii spre el. Şi fiica dumneavoastră… e în pericol.
Uluit, Sexton se duse la ea şi îi luă hârtiile din mână. Prima foaie era scrisă de mână. Sexton recunoscu imediat scrisul. Mesajul era ciudat şi şocant prin simplitate.
Senatorul avea rareori sentimentul că nu pricepe nimic, însă acum, recitind cuvintele scrise de Rachel, îşi dădu seama că habar n-are ce trebuie să înţeleagă.
"Meteoritul e un fals? NASA şi Casa Albă încearcă să o omoare?"
Simţind că se afundă într-o ceaţă din ce în ce mai deasă, Sexton începu să răsfoiască hârtiile. Prima pagină era o imagine computerizată, pe al cărei început stătea scris GPR. Poza părea să prezinte un soi de testare prin gheaţă. Sexton văzu puţul de extracţie despre care se vorbise la televizor. Privirea i se opri asupra a ceea ce părea un vag contur al unui cadavru care plutea în puţ. Apoi văzu ceva şi mai şocant: conturul clar al unui al doilea puţ, drept sub locul unde fusese meteoritul, ca şi cum bolovanul fusese inserat pe dedesubtul gheţii.
"Ce naiba se întâmplă aici?"