— Îmi dau seama, replicase preşedintele, că au existat anumite indiscreţii. Scurgeri de date care ne-au făcut mult rău. Iar faptul ăsta mă tulbură profund.
Făcuse un semn dincolo de masă, înspre directorul administrativ al NASA, Lawrence Ekstrom.
— De aceea, căutăm noi modalităţi de a întări securitatea NASA.
— Cu tot respectul, îl întrerupsese directorul CIA, orice schimbări vor fi implementate în sistemul de securitate al NASA, acestea vor fi ineficiente câtă vreme operaţiunile agenţiei vor rămâne în afara protecţiei oferite de comunitatea serviciilor secrete ale Statelor Unite.
Declaraţia provocase agitaţie printre participanţi. Toată lumea îşi dădea seama care era obiectivul final.
— După cum ştiţi, continuase directorul CIA, pe un ton mai tăios, toate entităţile guvernamentale americane care au de-a face cu informaţii secrete — armata, CIA, NSA, NRO — sunt guvernate de anumite reguli stricte de confidenţialitate şi toate trebuie să se supună unor legi restrictive privind punerea la adăpost a datelor pe care le folosesc şi a tehnologiilor pe care le dezvoltă. Şi atunci vă întreb din nou, pe toţi, de ce NASA, agenţia care produce actualmente cele mai importante tehnologii aerospaţiale, imagistice, aeronautice, software, de recunoaştere şi de telecomunicaţii folosite de comunitatea forţelor armate şi de cea a serviciilor secrete, funcţionează în afara acestei umbrele a confidenţialităţii.
Preşedintele oftase din greu. Propunerea era cât se poate de limpede. "Restructuraţi NASA astfel încât să devină parte componentă a comunităţii serviciilor secrete şi a celor militare." Cu toate că restructurări similare avuseseră loc în trecut în cazul altor agenţii, Herney refuza cu obstinaţie ideea de a plasa NASA sub aripa Pentagonului, a Agenţiei de Constraspionaj a Statelor Unite, a NRO-ului sau a oricărei alte instituţii militare. Chestiune care începuse deja să dezbine Consiliul Naţional de Securitate, mulţi dintre membrii acestuia luând partea comunităţii serviciilor secrete.
Lawrence Ekstrom nu părea niciodată mulţumit în astfel de întâlniri, iar acea întâlnire nu făcuse excepţie de la regulă. Îi aruncase o privire ucigătoare directorului CIA:
— Cu riscul de a mă repeta, domnule, intervenise el, tehnologiile dezvoltate de NASA sunt pentru medii academice şi nonmilitare. Este alegerea dumneavoastră dacă Serviciile Secrete vor să întoarcă vreunul dintre sateliţii noştri ca să mai arunce o privire asupra Chinei.
Auzind intervenţia, directorul CIA păruse gata să explodeze.
Pickering sesizase momentul de maximă tensiune şi interveni în discuţie:
— Larry, zisese el, atent să păstreze un ton neutru, în fiecare an NASA îngenunchează în faţa Congresului şi se milogeşte pentru acordarea de fonduri. Tu derulezi operaţiuni cu finanţări prea sărace şi plăteşti preţul prin misiuni eşuate. Dacă NASA va fi încorporată comunităţii serviciilor secrete, nu va mai trebui să ceară ajutorul Congresului. Agenţia va fi finanţată din bugetele secrete, la niveluri semnificativ mai înalte. Este o soluţie în urma căreia câştigă toţi. NASA va dispune de banii necesari pentru a-şi desfăşura activitatea în mod adecvat, iar serviciile secrete vor dormi liniştite ştiind că tehnologiile NASA sunt protejate.
Ekstrom clătinase din cap:
— Din principiu, nu pot fi de acord cu o asemenea soluţie. NASA înseamnă ştiinţă spaţială; noi n-avem nimic de-a face cu securitatea naţională.
Directorul CIA se ridicase în picioare — un gest total lipsit de politeţe atunci când preşedintele şedea pe un scaun. Nimeni nu-l oprise. Individul se uitase mânios la directorul administrativ al NASA:
— Vrei să îmi spui că tu crezi că ştiinţa n-are nimic de-a face cu securitatea naţională? Larry, cele două noţiuni sunt sinonime, pentru numele lui Dumnezeu! Avantajele tehnologice şi ştiinţifice acestei ţări sunt singurele care ne conferă siguranţa. Că ne place sau nu, NASA joacă un rol tot mai mare în dezvoltarea acestor tehnologii. Din nefericire, din agenţia ta se scurg informaţii ca dintr-un burete ud şi în nenumărate ocazii ne-a demonstrat că are mari probleme cu securitatea!
Toţi cei din încăpere fuseseră brusc reduşi la tăcere.
Venise rândul directorului administrativ al NASA să se ridice în picioare ca să încrucişeze spada cu oponentul lui:
— Vasăzică tu ţi-ai dori să vezi douăzeci de mii de specialişti NASA închişi în laboratoare militare sigilate şi lucrând pentru tine? Chiar crezi că noile telescoape spaţiale NASA ar fi putut să fie concepute dacă n-ar fi existat dorinţa personală a specialiştilor noştri să pătrundă mai adânc tainele spaţiului? NASA reuşeşte să efectueze descoperiri uimitoare dintr-un singur motiv — angajaţii agenţiei vor să înţeleagă mai bine cosmosul. Sunt o comunitate de visători care au crescut privind cerul înstelat şi întrebându-se ce e acolo sus. Descoperirile NASA sunt generate de pasiune şi de curiozitate, nu de promisiunea superiorităţii militare.
Pickering îşi dresese glasul şi intervenise din nou, cu voce moale, încercând să mai destindă puţin atmosfera încordată:
— Larry, eu unul sunt convins că domnul director nu se referă la recrutarea specialiştilor NASA pentru a construi sateliţi militari. Misiunea de credinţă NASA nu trebuie să se schimbe. NASA îşi va desfăşura activitatea ca de obicei, doar că ar dispune de fonduri mai mari şi de standarde mai ridicate de siguranţă.
Pickering se întorsese spre preşedinte:
— Securitatea este un concept extrem de costisitor. Toţi ne dăm cu certitudine seama că breşele de securitate ale agenţiei provin din lipsa de fonduri adecvate. NASA trebuia să se laude cât mai tare, să adopte cât mai puţine măsuri de securitate şi să deruleze proiecte comune cu alte ţări, astfel încât cheltuielile să fie suportate de mai mulţi. În schimb, eu propun ca NASA să rămână superba entitate ştiinţifică şi nonmilitară care este acum, dar să dispună de un buget mai mare şi să aibă ceva mai multă discreţie.
Mai mulţi membri ai consiliului de securitate încuviinţaseră tăcuţi.
Preşedintele Herney se ridicase încet de pe scaun, privindu-l ţintă pe William Pickering şi, cu siguranţă, deranjat de modul în care directorul NRO preluase controlul.
— Bill, dă-mi voie să te întreb un lucru: NASA speră să ajungă pe Marte în următorul deceniu. Ce va zice comunitatea serviciilor secrete când o mare parte din bugetul alocat se va risipi într-o misiune către Marte — o misiune care nu aduce beneficii imediate pentru securitatea naţională?
— NASA va putea proceda cum va crede de cuviinţă.
— Rahat, îi replicase sec Herney.
Toţi cei din încăpere îşi ridicaseră privirile. Preşedintele Herney se înfuria foarte rar.
— Dacă am învăţat un singur lucru ca preşedinte, declarase Herney, acela e că direcţia o dau cei care controlează banii. Eu refuz să pun bugetul NASA în mâinile celor care nu împărtăşesc obiectivele pentru care a-ceastă agenţie a fost înfiinţată. Nici nu-mi pot imagina câtă ştiinţă pură s-ar putea dezvolta în condiţiile în care militarii ar decide care misiuni NASA sunt viabile.
Preşedintele cercetase cu privirea încăperea, după care, încet şi cu bună ştiinţă, îşi îndreptase ochii către directorul NRO:
— Bill, oftase el, neplăcerea ta legată de angajamentul NASA în proiecte comune cu agenţii spaţiale străine este dureros de lipsită de vizionarism. Cel puţin cineva lucrează în mod constructiv cu ruşii şi cu chinezii. Pacea pe această planetă nu va fi făurită prin forţă militară. Ea va fi generată de cei care lucrează împreună, în ciuda diferendelor dintre guvernele ţărilor cărora aparţin. Dacă mă întrebi pe mine, misiunile mixte NASA fac mult mai multe pentru promovarea securităţii naţionale decât orice satelit spion în valoare de miliarde de dolari şi cu speranţe mult mai trainice pentru viitor.