Deci se leagă şi se dezleagă în Duh, în taina inimii Şi profit, ca să spun şi lucrul ăsta: trebuie să ne nevoim în ceva ce strămoşii noştri cred că făceau fireşte, bănuiesc că strămoşii noştri, care erau, cât de cât, apropiaţi de Qurnnezeu, în mod firesc, pentru fiecare lucru chemau pe Dumnezeu, vezi o primejdie: Doamne! Şi zici ceva lui Dumnezeu Vezi un păcat în tine: Doamne, uite ce-i în mine, nu mă lăsa aşa! Vezi pe cineva care te supără, şi nu te.poţi împăca cu eclass="underline" Doamne, spune ceva în inima mea pentru aproapele meu! ş.a.m.d. Chemaţi-L pe Dumnezeu. Zicem că lisus Mântuitorul este singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi om1. îndrăznesc să spun că lui Dumnezeu îi place să mijlocească şi între om şi om. Chemaţi-L pe Dumnezeu, Mijlocitor între tine şi vrăjmaşul tău, între tine şi cei cu care te-ai certat, şi să vezi, cum spuneam către cineva acum câtăva vreme Dumnezeu nu există. Nu! Doar se preface! Fă şi tu "ca şi cum ai crede", şi să vezi cum şi Dumnezeu se face "ca şi cum există"! Şi provocăm "coincidenţe" dintr-acelea.
în esenţă, profit ca să zic Să învăţăm, fraţilor, să chemăm pe Dumnezeu în toate împrejurările, să-l cerem sfatul lui Dumnezeu, să mulţumim lui Dumnezeu când ne-a dat ceva ce l-am cerut, să-L întrebăm pe / Dumnezeu ce înseamnă "asta", şi toate nedumeririle
136
noastre să I le spunem, Întâi "Doamne!" să fie în inimile noastre, şi după aceea tot restul. Dacă vrei să-l vezi pe duhovnicul tău, şi este la o sută de metri de tine, trebuie să faci o sută de metri, şi poate altcineva I-a şi înhăţat, sau trebuie să iei telefonul, şi să faci un număr. Cu Dumnezeu — nimic din toate acestea/acum poţi să zici,JDoamneP, şi ai contactat "satelitul Doamne!", cum spunea cineva; şi să vezi cum se "preface" acest Dumnezeu că există!
întrebare: Părinte Rafail, aţi spus că pe meleagurile noastre Ortodoxia este puţin înţeleasă şi trăită. Am dori să ne conştientizaţi mai mult asupra acestui lucru.
Părinte/e Rafaiclass="underline" Da, mă bucur de întrebarea aceasta! Ce mi s-a întâmplat mie, s-a întâmplat multora în Apus, când ne-au lipsit toate cele ce le luam de bune şi am început să căutăm. Căutând, am găsit mai mult decât ne-am aşteptat. In cazul meu, când vă spun că am trăit Ortodoxia ca fiind însăşi firea omului, a fost acel "mult mai mult" decât ce mă aşteptam. II întrebam pe Dumnezeu în taina inimii. Doamne, dar de ce ar fi Ortodoxia mai adevărată, sau mai înţeleaptă, sau mai adâncă, sau mai nu ştiu ce decât Protestantismul pe care-l descoperisem eu, aşa cum mi se părea Şi mi-a arătat Dumnezeu că nu era.,mai", nu era mai înţeleaptă, mai adevărată — era firea omului! De-aceea este "mai" decât orişice. Orice religie, orice rătăcire, orice ideal este un om ce se caută — şi Ortodoxia este ceea ce caută omul!
Pe meleagurile noastre se întâmplă cum se întâmpla cu Evreii în Vechiul Legământ: conştientizaţi de descoperirea dumnezeiască, cum că ei sunt poporul ales, bineînţeles că păcatul "şi-a tras spuza pe turta Iui", şi atuncea au început să se mândrească. Care este primul cuvânt de propovăduire al Glasului Cuvântului lui Dumnezeu, adică Ioan Botezătorul (că Troparul zice că este Glasul Cuvântului, glasul cel din pustie): "Şi să nu ziceţi întru voi că sunteţi sămânţa lui Avraam, că zic vouă că şi din aceste pietre Dumnezeu poate să ridice fii lui Avraam".1
Echivalentul acestor cuvinte este valabil pentru toată Ortodoxia în baştină ei astăzi — la noi, probabil la Ruşi, la Greci am văzut aceleaşi lucruri. Şi, paradoxal, dar ce s-a întâmplat în istorie şi-n Vechiul Legământ, se întâmplă şi astăzi: multe rătăciri în Apus, şi-n diasporă, şi între toţi ortodocşii, omul se caută, şi un pic se găseşte, şi un pic se pierde, dar conştientizarea a ce este Ortodoxia, mult mai puternic se dă, de multe ori, acolo unde ea nu este, şi omul caută, decât acolo unde, fiindcă o ai "pe toate drumurile", o iei de bună; ai o biserică aici, ai una acolo, străzile şi pieţele sunt pline de preoţi; vrei să te spovedeşti, ai unde să te duci Toate sunt la îndemână, dar fiindcă o luăm de bună, o pierdem. Fiindcă păcatul îşi trage spuza pe turta lui, păcatul fiind indiferenţa, păcatul fiind nepăsarea, păcatul fiind mândria că noi suntem popor "aşa şi pe dincolo", poporul lui Dumnezeu.
Vă spun că, din popoarele pe care le-am cunoscut, nu e un singur popor care să nu fie "buricul pământului". E un pământ cu zeci de burice, dintre care cel dintâi, bineînţeles, sunt eu şi poporul meu! Acesta este păcatul şi spuza pe care şi-o trage, şi cu asta, pentru asta poporul ales al lui Dumnezeu, pe Dumnezeu L-a răstignit, şi pe Dumnezeul lor L-au pierdut, şi tradiţia lor. Apostolul Pavel s-ar fi făcut el anatema de la Hristos, numai ca poporul lui să poată reveni la Adevăr — şi n-a venit până astăzi! (Vine astăzi, mulţi se trezesc!) Dar spun lucrurile acestea tocmai ca să nu facem şi noi greşala asta. Spunea
138
Părintele meu duhovnic. "Noi suntem ortodocşi, dar noi nu putem să fim mândri că suntem ortodocşi; noi trebuie să fim smeriţi că suntem ortodocşi, şi Ortodoxia în smerenie se păstrează".
întrebare: Părinte Rafail, cum să mă păzesc de gândurile cele rele care îmi vin în minte?
Părintele Rafaiclass="underline" Nu te poţi păzi! Şi ce am spus altor tineri vă spun şi vouă astăzi. Tot ce este porunca lui Dumnezeu, tot ce ţi se pare teribil de greu, nu este greu deloc: este cu neputinţă! Firea ta, când se simte deznădăjduită, că "voi putea eu vreodată să ajung la asta9" — firea ta mărturiseşte că "lucrul acela nu face parte din mine", nu face parte din firea noastră biologică. Dar, de la Dumnezeu, nici să nu aşteptaţi mai puţin decât cele cu neputinţă! Dumnezeu numai în cele cu neputinţă lucrează, că cele cu putinţă le facem şi noi. Nu Dumnezeu — învârte la mămăliga ta! Dar dacă este vorba de poruncile Jui. Dumnezeu, numai Duhul lui Dumnezeu în tine va putea lucra. Vrei să te păzeşti de gânduri? Dumnezeu să te ajute, şi fa asta. de câte ori vezi un gând rău în inima ta: "Doamne, uite ce este în mine!" Şi cere lui Dumnezeu! Poate ai nedumeriri: "Dar de ce este păcătos gândul ăsta?" Intreabă-1 pe Domnul. Leagă şi dezleagă "în duh şi în nevăzut". Vrei să ştii cum să nu-l mai faci? Cere Domnului: "Cum să nu-l mai fac?" Cere Domnului apărare să nu cazi în păcat întotdeauna cu Domnul lucrează Dumnezeu, ştiind că ne dă porunci, cuvinte cu neputinţă omului de urmat, total cu neputinţă, pretind eu, nu aşteaptă ca eu să le împlinesc, aşteaptă ca eu, văzând că nu sunt acela care ar trebui să fiu. să zic: "Doamne, fa Tu ceva! Du-mă Tu pe calea Ta1" Cum zice Hristos, şi zice şi Apostolilor. "Precum zic Iudeilor, aşa zic şi vouă: Unde Eu merg, voi nu puteţi să mergeţi"' Nu puteţi!TJar veţi veni mai pe urmă".2 Când mai pe urmă? După pogorârea Duhului Sfânt. Acea pogorâre facă-se vouă, ţie frate sau soră, care mi-ai pus întrebarea, şi tuturor! Contactaţi satelitul "Doamne!"
întrebare: Cum putem ajunge la rugăciune curată, la statornicia gândului în rugăciune9