Uşa grădinii se deschise, făcând să crească iluminarea difuză. Comandantul navei se uită înăuntru şi îi rosti numele; el răspunse, iar comandantul intră împreună cu Ketho.
— Avem schema de pătrundere pentru modulul nostru de aterizare de la turnul vostru de control, spuse comandantul, un terrian scund, de culoarea fierului, cu un aer detaşat, oficial. Dacă eşti gata de plecare, vom începe procedura de lansare.
— Da.
Comandantul dădu din cap si plecă. Ketho înaintă şi se opri alături de Shevek lângă chepeng.
— Ketho, eşti sigur că vrei să treci prin acest zid împreună cu mine? Ştii, pentru mine e uşor. Orice s-ar întâmpla, mă întorc acasă. Dar tu pleci de acasă. "Adevărata călătorie este întoarcerea…"
— Sper să mă întorc, spuse Ketho cu vocea sa calmă. Cu timpul.
— Când urmează să intrăm în modulul de aterizare?
— În circa douăzeci de minute.
— Sunt gata. Nu am nimic de împachetat.
Shevek râse, râsul unei fericiri curate, neamestecate. Celălalt bărbat îl privi grav, de parcă nu era sigur ce este fericirea şi totuşi o recunoştea, ori şi-o amintea de undeva, de departe. Rămase alături de Shevek, de parcă dorea să-l întrebe ceva. Dar nu-l mai întrebă.
— Va fi dimineaţa devreme la Portul Anarres, spuse el în cele din urmă si plecă pentru a-şi lua lucrurile şi pentru a-l întâlni pe Shevek la baza de lansare.
Rămas singur, Shevek se întoarse la postul său de observaţie şi zări curba orbitoare a răsăritului de soare apărând peste Temae.
— În noaptea asta mă culc pe Anarres, se gândi el. Mă voi întinde lângă Takver. Era bine să fi adus poza, aceea cu puiul de oaie, să i-o dau lui Pilun.
Dar nu adusese nimic. Mâinile lui erau goale, aşa cum fuseseră întotdeauna.
*********************************************************************