Poate detecta un om dintr-o mulţime, indiferent ce corp poartă. Nu se cunoaşte nici un antidot pentru veninul ei. Patru secunde, nu mai mult… Sau bagheta de foc, despre care se zice că ar fi pârjolit suprafeţele tuturor celor trei Luni, în vreme ce Domnul Agni stătea pe ţărmul mării şi doar o îndrepta spre ele. Şi înţeleg că în momentul de faţă proiectează un fel de bolid cu reacţie pentru Domnul Shiva… Chestii de-astea.
— Oh, exclamă Sam. Dar nu mi-e frică, adăugă el imediat. Ia spune-mi, am văzut dimineaţa asta o maşină căreia merita să i se spună rugăciunomat — sunt foarte răspândite?
— Da, zise Jan. Au apărut cam acum doi ani — visate de tânărul Leonardo după un pahar rapid de soma{Băutura zeilor (n.tr.).}, într-o noapte. Acum, că ideea karmei a prins, sunt mai bune decât perceptorii de impozite. Când domnul cetăţean se prezintă de bună voie la clinica zeului bisericii în ajunul împlinirii vârstei de şaizeci de ani, registrul lui de rugăciuni se spune că este analizat împreună cu lista de păcate, pentru a se decide casta în care va pătrunde-ca şi vârsta, sexul şi starea de sănătate a corpului pe care-l va primi. Frumos şi exact.
— N-am să trec proba, zise Sam, nici chiar dacă-mi întocmesc ditamai catalogul cu rugăciuni. Mă prind când ajung la păcate.
— Ce fel de păcate?
— Păcate pe care încă nu le-am comis, dar care mi se tipăresc în minte acum, pe măsură ce-mi vin în gând.
— Ai de gând să te opui zeilor?
— Da.
— Cum?
— Încă nu ştiu. Am să încep, oricum, prin a lua legătura cu ei. Cine le este şef?
— Nu-ţi pot numi pe cineva anume. Trimurti guvernează — adică Brahma, Vishnu şi Shiva. Care dintre ăştia trei este şef la un moment dat, nu pot spune. Unii spun că Brahma…
— Cine sunt, de fapt? întrebă Sam.
Jan clătină din cap.
— Nu ştiu. Poartă toţi alte corpuri decât au purtat cu o generaţie în urmă. Folosesc cu toţii nume de zei.
Sam se ridică în picioare.
— Am să mă întorc mai târziu sau am să trimit după tine.
— Sper… Încă un pahar?
Sam refuză clătinând din cap.
— Mă duc să devin iarăşi Siddhartha, să-mi întrerup postul cu un ospăţ la casa de oaspeţi a lui Hawkana şi să-mi anunţ acolo intenţia de a vizita templele. Dacă prietenii noştri sunt acum zei, atunci trebuie să comunice cu preoţii lor. Siddhartha se duce să se roage.
— Atunci, nu sufla nici o vorbă despre mine, zise Jan, turnându-şi încă un pahar. Nu ştiu dacă aş supravieţui unei vizite divine.
Sam zâmbi.
— Nu sunt omnipotenţi.
— Sper din tot sufletul că nu, zise celălalt, dar mă tem că ziua aia nu este prea departe.
— Navigaţie bună, Jan.
— Skaal.
Prinţul Siddhartha se opri pe strada Fierarilor, în drum spre Templul lui Brahma. O jumătate de oră mai târziu, ieşi dintr-o prăvălie, însoţit de Strake şi de trei dintre slujitorii lui. Zâmbind, ca şi cum avusese o viziune a ceea ce avea să se întâmple, traversă centrul Maharthei, ajungând în cele din urmă la înaltul, măreţul Templu al Creatorului.
Ignorând privirile celor care stăteau în faţa rugăciunomatu-lui, urcă lungile, domoalele trepte, întâlnindu-l la intrarea în templu pe marele preot, pe care-l înştiinţase dinainte despre venirea lui.
Siddhartha şi oamenii săi pătrunseră înăuntru, lăsându-şi armele şi înclinându-se preliminar către încăperea centrală, înainte de a se adresa preotului.
Strake şi ceilalţi se dădură înapoi la o distanţă respectuoasă, în vreme ce prinţul puse o pungă grea în mâinile preotului şi-i spuse, cu voce coborâtă :
— Aş vrea să vorbesc cu zeul.
Preotul îl studie cu atenţie în timp ce-i răspunse :
— Templul este deschis tuturor, Doamne Siddhartha, şi toţi pot să comunice cu Cerurile cât de îndelung doresc.
— Nu este chiar ceea ce aveam eu în minte, zise Siddhartha. Mă gândeam la ceva mai personal decât un sacrificiu şi o lungă litanie.
— Nu te prea înţeleg…
— Dar înţelegi greutatea pungii ăleia, nu-i aşa? Conţine argint. O alta, pe care o am asupra mea, conţine aur — plătibil la livrare. Vreau să vorbesc la telefonul tău.
— Tele?…
— Sistemul de comunicaţie. Dacă ai fi fost dintre Cei Dintâi, ca mine, ai fi înţeles la ce mă refer.
— Eu nu…
— Te asigur că apelul meu nu se va răsfrânge negativ asupra activităţii tale ca paznic aici. Sunt conştient de aceste aspecte şi discreţia mea era proverbială printre Cei Dintâi. Sună tu însuţi la Baza întâi şi întreabă, dacă asta te linişteşte. Am să aştept alături, în încăperea de la intrare. Spune-le că Sam ar vrea să schimbe câteva cuvinte cu Trimurti. Au să accepte apelul.
— Nu ştiu…
Sam scoase cea de-a doua pungă şi o cântări în palmă. Privirea preotului se aţinti asupra ei şi omul se linse pe buze.
— Aşteaptă aici, ordonă el şi se răsuci pe călcâie, părăsind încăperea.
Ili, cea de-a cincea notă a harpei, sună în Grădina Lotusului Purpuriu.
Brahma se săltă pe marginea bazinului cu apă încălzită, unde se scălda cu haremul lui. Părea că are ochii închişi, aşa cum stătea; acolo, sprijinit în coate, cu picioarele în apă.
Dar el spiona pe sub şuviţele de păr ude, urmărindu-le pe cele vreo zece-douăsprezece fete care se zbenguiau în bazin, sperând să vadă pe vreuna dintre ele aruncând o privire apreciativă spre trupul lui negricios, numai muşchi. Brune pe cafeniul pielii, mustăţile îi luceau umezite şi încurcate, iar părul i se lăsa ca o aripă neagră peste spate. Zâmbi strălucitor în lumina filtrată a soarelui.
Nici una dintre ele nu păru însă a-l observa, aşa că-şi replie zâmbetul şi şi-l puse deoparte. Toată atenţia lor era captată de jocul de polo pe apă în care erau prinse.
Ili, clopoţelul sistemului de comunicaţie, bâzâi iarăşi, în timp ce o adiere artificială îi aduse în nări mireasmă de iasomie. Oftă. Vroia atât de mult ca ele să-l adore — pe el, cu puternicul său fizic şi trăsăturile lui atent modelate. Să-l adore ca bărbat, nu ca zeu.
Dar cu toate că nici un muritor nu se putea bucura de un trup ca al lui, având calităţi atât de speciale, mereu îmbunătăţite, el tot se simţea stânjenit în prezenţa unui bătrân cal de război precum Domnul Shiva — care, în ciuda adeziunii sale la tiparele unui trup normal, părea a exercita o mult mai mare atracţie asupra femeilor. Era aproape ca şi cum sexul ar fi fost un lucru ce trecea dincolo de biologic; şi indiferent cât de tare se străduia el să suprime memoria şi să distrugă segmentul spiritual, Brahma se născuse ca femeie şi, într-un fel, rămăsese tot femeie. Urând acest lucru, alesese să se reîncarneze, iar şi iar, ca bărbat de o masculinitate desăvârşită; o făcuse, dar tot se simţea oarecum nelalocul lui, ca şi cum semnul adevăratului său sex i-ar fi fost scris în frunte. Îi venea să bată din picior şi să se strâmbe.
Se ridică şi se îndreptă agale spre pavilionul lui, trecând pe lângă nişte copăcei a căror creştere fusese oprită şi care se răsuceau cu o anumită frumuseţe grotescă, pe lângă nişte spaliere din lemn pe care erau căţărate zorele, pe lângă bazine cu stânjenei albaştri de apă, printre şiraguri de perle ce se legănau prinse de inele lucrate în aur alb, pe lângă lampadare în formă de fete şi trepieduri pe care ardeau esenţe înmiresmate, pe lângă o statuie cu opt braţe, a unei zeiţe albastre, care cânta la veena când i te adresai într-un anumit fel.