Brahma pătrunse în pavilion şi se îndreptă spre ecranul de cristal alături de care se răsucea o Naga de bronz, cu coada în gură. Activă mecanismul de răspuns.
Apăru o perdea de paraziţi, apoi i se înfăţişă marele preot de la templul lui din Mahartha. Preotul îi căzu la picioare şi atinse podeaua cu semnul castei, de pe frunte.
— Peste cele patru Ordine de zei şi optsprezece lăcaşuri ale Paradisului, mai-marele este Brahma, spuse preotul. Creatorul a toate, Domnul înaltelor Ceruri şi a tot ce se află sub ele. Un lotus izvorăşte din ombilicul tău şi mâinile tale răscolesc oceanul; din trei paşi, piciorul îţi străbate toate lumile. Răpăitul de tobă al slavei tale înfricoşează inimile duşmanilor tăi. Sub mâna ta cea dreaptă se află Roata Legii{Roata vieţii sau ciclul existenţelor (n.tr.).}. Struneşti catastrofe folosindu-te de un şarpe ca de un frâu. Salutare! Pregăteşte-te să primeşti rugăciunea preotului tău. Binecuvântează-mă şi ascultă-mă, Brahma!
— Ridică-te… preotule, zise Brahma, nereuşind să-şi amintească numele lui. Ce lucru atât de important te-a mânat să mă chemi astfel?
Preotul se ridică, aruncă o ochire asupra trupului şiroind de apă al lui Brahma şi-şi abătu privirea în lături.
— Doamne, spuse preotul, nu am intenţionat să te chem câtă vreme te îmbăiai, dar este aici unul dintre adoratorii tăi care ar dori acum să-ţi vorbească într-o problemă, cred, de mare importanţă.
— Unul dintre adoratorii mei! Spune-i că atoatecunoscătorul Brahma aude tot, şi sfătuieşte-l să mi se roage în maniera obişnuită, cuvenită, în Templu.
Întinse mâna spre butonul de decuplare, dar se opri.
— Cum se face că ştie de linia Templu-Ceruri? întrebă el. Şi de comuniunea directă a zeilor cu sfinţii?
— Spune, răspunse preotul, că este unul dintre Cei Dintâi şi că trebuie să-ţi transmit mesajul că Sam ar avea câteva vorbe de schimbat cu Trimurti.
— Sam? zise Brahma. Sam? Doar n-o fi… acel Sam?
— Este cel cunoscut drept Siddhartha, Legătorul Demonilor.
— Încântat, spuse Brahma. Aşteaptă-mă, cântând între timp câteva versete potrivite, din Vede.{Vechile cărţi sacre indiene (n.tr.).}
— Ascult, Doamne, spuse preotul şi începu să cânte.
Brahma se duse în altă parte a pavilionului şi stătu o vreme înaintea dulapului cu haine, gândindu-se cu ce să se îmbrace.
Prinţul, auzindu-şi numele strigat, se smulse din contemplarea sălii templului. Preotul, al cărui nume îl uitase, îl conduse de-a lungul unui coridor. Îl urmă până într-o cameră de depozitare. Preotul bâjbâi după un mâner ascuns, apoi trase de un rând de rafturi, care se deschise ca o uşă.
Prinţul trecu prin această deschidere. Se trezi într-o capelă bogat ornamentată. Un ecran strălucitor era suspendat deasupra altarului-pupitru de comenzi, încercuit de o Naga de bronz, care-şi ţinea coada prinsă între dinţi.
Preotul se înclină de trei ori.
— Salutare, stăpân al Universului, mai-marele peste cele patru Ordine de zei şi optsprezece lăcaşuri ale Paradisului. Din ombilicul tău izvorăşte un lotus, mâinile tale răscolesc oceanul, din trei paşi…
— Recunosc adevărul celor spuse de tine, rosti Brahma. Eşti binecuvântat şi ascultat. Ne poţi lăsa, acum.
— ?
— Este în regulă. Fără îndoială că Sam te plăteşte pentru o convorbire privată, nu-i aşa?
— Doamne!…
— Destul! Du-te!
Preotul se înclină rapid şi se retrase, închizând rafturile în urma lui.
Brahma îl studie pe Sam, care purta o pereche de pantaloni de călărie negri, o bluză largă, de culoarea cerului, turbanul albastru-verzui al celor din Urath şi o teacă de pumnal, goală, la brâul din inele de oţel negru.
Sam, la rândul lui, îl studie pe celălalt, care stătea cu spatele în întuneric, purtând o mantie de pene peste un costum de zale uşoare. Mantia era prinsă la gât cu o broşă din opal care arunca flăcări. Brahma avea pe cap o coroană purpurie, bătută în ametis-te ce aruncau luciri mov, iar în mâna dreaptă ţinea un sceptru în care erau montate cele nouă pietre scumpe norocoase. Pe faţa-i întunecată, ochii erau două pete şi mai întunecate. De undeva din apropierea lui, se auzea un zvon blând de veena.
— Sam? întrebă el.
Sam dădu din cap.
— Încerc să-ţi ghicesc adevărata identitate, Doamne Brahma. Mărturisesc, însă, că nu reuşesc.
— Aşa şi trebuie, zise Brahma, dacă cineva e să fie zeu, dacă a fost, este şi va fi de-a pururi.
— Drăguţe veşminte, astea pe care le porţi, zise Sam. De-a dreptul maiestuoase.
— Mulţumesc. Îmi vine greu să cred că încă mai exişti. Verificând, constat că nu ai mai căutat un trup de jumătate de veac. Asta chiar înseamnă o şansă.
Sam ridică din umeri.
— Viaţa este plină de şanse, de aventuri, de incertitudini…
— Adevărat, zise Brahma. Rogu-te, trage-ţi un scaun şi stai jos. Fă-te comod.
Sam făcu astfel şi, când îşi înălţă iar privirile, Brahma era aşezat pe un tron înalt, sculptat în marmură roşie, cu un baldachin asortat atârnându-i deasupra.
— Ala pare puţin cam inconfortabil, remarcă el.
— Pernă din cauciuc expandat, răspunse zeul, zâmbind. Poţi fuma, dacă vrei.
— Mulţumesc.
Sam îşi extrase pipa din punga de la cingătoare, şi-o umplu, o îndesă cu grijă, şi-o aprinse.
— Cu ce te-ai ocupat în tot acest timp, întrebă zeul, de când ai părăsit cuibul ceresc?
— Mi-am cultivat propria grădină, răspunse Sam.
— Te-am fi putut folosi aici, zise Brahma, în secţia noastră de cultură vegetală în mediu nutritiv. Dacă tot vorbim despre asta, cred că încă se mai poate. Spune-mi mai multe despre şederea ta printre oameni.
— Vânători de tigri, certuri pentru hotare cu regatele vecine, păstrarea moralităţii în harem, ceva cercetare botanică… Chestii de-astea… De-ale vieţii, zise Sam. Acum mi-au slăbit puterile şi-mi caut iarăşi tinereţea, dar ca s-o obţin înapoi înţeleg că trebuie să mi se scotocească tot creierul. Este adevărat?
— Conform unei mode, zise Brahma.
— În ce scop, dacă-mi este îngăduit să întreb?
— Ca greşiţii să dea greş, iar drepţii să fie îndreptăţiţi, răspunse zeul zâmbind.
— Presupunând că sunt greşit, întrebă Sam, cum am să dau greş?
— Ţi se va cere să-ţi consumi povara karmică într-o formă de existenţă inferioară.
— Ai ceva cifre la dispoziţie cu privire la procentajul celor greşiţi, faţă de cei îndreptăţiţi?
— Nu mă considera mai prejos decât sunt, în privinţa omniscienţei, zise Brahma, mascându-şi cu sceptrul un căscat, dacă admit că pentru moment am uitat cifrele cu pricina.
Sam chicoti.
— Zici că ai avea nevoie de un grădinar pe-acolo, prin Oraşul Celest?
— Da, zise Brahma. Ţi-ar face plăcere să depui o cerere pentru slujba asta?
— Nu ştiu. Poate.
— Dar poate că nu?
— Poate că nu, recunoscu Sam. Pe vremuri nu mai era atâta codeală cu mintea omului. Dacă unul dintre Cei Dintâi căuta reînnoirea, plătea preţul pentru corp şi era servit.
— Nu mai suntem pe vremuri, Sam. Noua eră a sosit.
— Cineva s-ar putea gândi că ai căutat să-i îndepărtezi pe toţi Cei Dintâi care nu s-au aliniat la spatele tău.