Выбрать главу

— Un panteon are loc pentru mulţi, Sam. Există un locşor şi pentru tine, dacă te gândeşti să-l ceri.

— Şi dacă nu-l cer?

— Atunci, interesează-te la Sala Karmei în legătură cu trupul de care ai nevoie.

— Şi dacă aleg divinitatea?

— Creierul nu-ţi va fi supus la probă. Maeştrii vor fi sfătuiţi să te servească rapid şi bine. Se va trimite un aparat de zbor, care să te transporte la Ceruri.

— E nevoie de un pic de reflecţie, zise Sam. Sunt de-a dreptul îndrăgostit de lumea asta, deşi se bălăceşte într-o epocă de întuneric. Pe de altă parte, această dragoste n-o să-mi servească la a mă bucura de lucrurile pe care mi le doresc, dacă se hotărăşte să mor de adevărata moarte sau să iau forma unei maimuţe şi să cutreier jungla. Dar nu sunt îndrăgostit peste măsură nici de perfecţiunea artificială, aşa cum exista ea în Ceruri când am fost ultima oară în vizită pe-acolo. Aşteaptă-mă o clipă, să mă gândesc.

— Consider arogantă o asemenea nehotărâre, spuse Brahma, când i se face cuiva o astfel de ofertă.

— Ştiu, şi probabil că tot aşa aş fi spus şi eu, în locul tău. Dar dacă eu aş fi fost zeul, iar tu ai fi fost în locul meu, sunt convins că aş fi prelungit încă un moment tăcerea milostivă, ca omul să poată lua în linişte o hotărâre majoră cu privire la viaţa lui.

— Sam, eşti un cârcotaş imposibil! Cine m-ar mai fi făcut să aştept, când îi atârnă în balanţă nemurirea? Eşti sigur că nu ai de gând să te târguieşti cu minei

— Păi, mă trag dintr-o veche spiţă de negustori de slizzarzi… Şi, într-adevăr, vreau din tot sufletul ceva.

— Şi cam despre ce-ar fi vorba?

— Răspunsuri la câteva întrebări care mă tot chinuie de la o vreme încoace.

— Anume?…

— După cum ştii, am renunţat de mai bine de un veac să mai particip la întâlnirile vechiului Consiliu, fiindcă deveniseră nişte şedinţe lungi, care-şi propuneau numai să amâne luarea deciziilor şi care ajunseseră principalul pretext pentru Festivalul Celor Dintâi. Mă rog, eu nu am nimic împotriva festivalurilor. De fapt, timp de mai bine de un secol şi jumătate mă duceam la ele numai ca să trag o băută zdravănă cu ceva spirtoasă pământeană. Dar simţeam că ar fi trebuit să facem ceva cu cei trecători, ca şi cu progeniturile numeroaselor noastre trupuri, în loc să le lăsăm să, rătăcească printr-o lume ticăloasă, ce se îndrepta spre sălbăticie. Simţeam că noi, cei din echipă, ar fi trebuit să-i ajutăm, să le oferim beneficiile tehnologiei pe care o păstrasem, nu să ne construim un paradis de nepătruns şi să tratăm lumea ca pe o combinaţie între o rezervaţie de vânătoare şi un bordel. Asa că m-am tot întrebat de ce nu a fost făcut acest lucru. Ar fi fost un mod corect şi echitabil de a conduce o lume.

— Să înţeleg de aici că eşti acceleraţionist?

— Nu, spuse Sam, e doar o întrebare. Sunt curios să aflu o explicaţie.

— Atunci, pentru a-ţi răspunde la întrebări, zise Brahma, explicaţia este că nu sunt pregătiţi pentru asta. Dacă am fi acţionat imediat, da, lucrul putea fi făcut. Dar am fost indiferenţi, la început. Apoi, când s-a pus problema, eram dezbinaţi. Trecuse prea mult timp. Ei nu sunt pregătiţi şi nu vor fi pentru încă multe secole. Dacă ar fi expuşi în acest moment unei tehnologii avansate, războaiele care ar urma s-ar solda cu distrugerea începutului pe care l-au făcut deja. Au ajuns departe. Au început o civilizaţie după tipicul celei a părinţilor lor din vechime. Dar sunt tot copii şi s-ar juca, precum nişte copii, cu darurile noastre şi ar fi arşi de ele. Sunt copiii noştri, după demult mortul nostru trup dintâi, şi de-al doilea, şi de-al treilea, şi multe după ele, şi tot aşa — ai noştri, după responsabilitatea noastră faţă de ei. Nu trebuie să le permitem să fie acceleraţi într-o revoluţie industrială, ca să distrugă astfel prima societate stabilă de pe această planetă. Funcţiile noastre părinteşti se pot cel mai bine exercita ghidându-i aşa cum o facem acum, prin intermediul templelor. Zeii şi zeiţele sunt în esenţă figuri părinteşti, aşa că ce ar fi mai adevărat şi mai just decât să ne asumăm aceste roluri şi să le interpretăm complet?

— Atunci, de ce le distrugeţi propria lor tehnologie copilărească? Presa pentru tipar a fost redescoperită de trei ori, după câte pot eu să-mi amintesc, şi de fiecare dată suprimată.

— Asta a fost făcută din acelaşi motiv — încă nu erau pregătiţi pentru ea. Şi nu a fost cu adevărat o redescoperire, ci mai degrabă o reamintire. Era un lucru de legendă, pe care cineva s-a apucat să-l reproducă. Dacă un lucru este să apară, el trebuie să apară ca rezultat al factorilor deja prezenţi în cultură, nu extras din trecut, ca un iepure din pălărie.

— Se pare că ai trasat o directivă forte în această privinţă, Brahma. Să înţeleg de aici că trepăduşii tăi cutreieră lumea, distrugând toate semnele de progres peste care dau?

— Nu-i adevărat, spuse zeul. Vorbeşti de parcă noi ne-am dori pentru totdeauna această povară a statutului de zei, ca şi cum noi am căuta să menţinem epoca de întunecare numai pentru a putea păstra pe vecie această plictisitoare condiţie a impusei noastre divinităţi!

— Într-un cuvânt, zise Sam, da. Ce-i cu rugăciunomatul care se află chiar în faţa acestui templu? Este, cultural vorbind, acelaşi lucru cu un car de luptă?

— Ăla-i altceva, zise Brahma. Ca manifestare divină, este ţinut la mare preţ de către cetăţeni şi nu este pus sub semnul întrebării, din motive religioase. Cu greu poate fi comparat cu inventarea prafului de puşcă.

— Dacă vreun ateu de prin partea locului umflă unul şi-l face bucăţi? Şi dacă se întâmplă să fie un Thomas Edison? Ce se întâmplă atunci?

— Sunt prevăzute cu închizători cu combinaţii speciale. Dacă oricine altcineva în afara unui preot deschide vreunul, mecanismul explodează şi-l ia cu sine.

— Şi constat că nu ai fost în stare să suprimi redescoperirea alambicului, cu toate că ai încercat. Aşa că ai trântit un impozit pe alcool, plătibil către temple.

— Omul şi-a căutat întotdeauna eliberarea în beţie, spuse Brahma. În general, aceasta a apărut de undeva, din ceremoniile lui religiose. Mai puţin sentiment al vinovăţiei, acum. E adevărat, la început am încercat să o suprimăm, dar am văzut repede că nu putem. Aşa că, în schimbul impozitului nostru, se primeşte aici o binecuvântare pentru trăscău. Mai puţină vinovăţie, mai puţină pierdere de vreme, mai puţine învinuiri — este într-adevăr psihosomatic, să ştii — iar impozitul nu e prea mare.

— Ciudat, totuşi, cât de mulţi preferă să şi-l prepare singuri.

— Ai venit să te rogi şi acum stai să-ţi baţi joc, cam asta trebuie să înţeleg, Sam? M-am oferit să-ţi dau răspuns la întrebări, nu să discut cu tine politicile teocraţiei. Te-ai hotărât în privinţa ofertei mele?

— Da, Madeleine, zise Sam. Ţi-a mai spus vreodată cineva cât de încântătoare eşti când te mânii?

Brahma sări de pe tron.

— Cum ai putut? De unde ai ştiut? scânci zeul.

— N-am ştiut, cinstit, zise Sam. Până acum. A fost numai o bănuială, bazată pe unele manierisme ale tale în exprimare şi în gesticulaţie, pe care mi le-am amintit. Aşadar, până la urmă tot ţi-ai văzut împlinită ambiţia vieţii, ai? Sunt convins că ţi-ai tras şi un harem. Cum e, madam, să fii un adevărat armăsar după ce ai fost fetiţă, la început? Pun rămăşag că orice Lizucă din lume te-ar invidia, dacă ar şti. Felicitări!