Ganesha, făcătorul de zei, umbla cu Shiva prin pădurea Kaniburrha.
— Domn al Distrugerii, zise el, înţeleg că deja cauţi să începi represaliile împotriva celor de aici, din Oraş, care acordă vorbelor lui Siddhartha mai mult decât un zâmbet dispreţuitor.
— De bună seamă, zise Shiva.
— Făcând astfel, sacrifici eficacitatea.
— „Eficacitatea”? Explică ce vrei să spui.
— Omoară-mi pasărea aia verde, de pe creanga de colo.
Shiva îşi îndreptă tridentul spre pasăre şi ea se prăbuşi.
— Acum, omoară-i perechea.
— N-o văd.
— Atunci, omoară-mi-o pe oricare alta din stolul ei.
— Nu văd nici una.
— Şi cât va zace ea la pământ, nici n-ai să le mai vezi. Aşadar, dacă vrei, loveşte-l pe primul care pleacă urechea la cuvintele lui Siddhartha.
— Pricep ce vrei să spui, Ganesha. Va umbla liber, pentru o vreme. Va umbla liber.
Ganesha, făcătorul de zei, privi jungla din jurul lui. Deşi umbla prin împărăţia tigrilor-fantomă, nu se temea de nici un rău. Pentru că Domnul Haosului păşea alături de el, iar Tridentul Distrugerii îi dădea linişte.
Vishnu Vishnu Vishnu privea privea privea la Brahma Brahma Brahma…
Se aflau în Sala Oglinzilor.
Brahma se referea la Calea cu Opt Cărări şi la slava care este Nirvana.
După trei ţigări, Vishnu îşi drese glasul.
— Da, Doamne? întrebă Brahma.
— Pentru ce, îngăduit fie-mi a întreba, această prelegere budistă?
— Nu o găseşti fascinantă?
— Nu în mod deosebit.
— Asta este, într-adevăr, ipocrizie din partea ta.
— Cum adică?
— Un profesor trebuie să vădească măcar o fărâmă de interes pentru propriile-i cursuri.
— Profesor? Cursuri?
— Desigur, Tathagatha. Altminteri, ce anume, în anii din urmă, l-ar fi îndemnat pe zeul Vishnu să se încarneze printre oameni, dacă nu să-i înveţe pe aceştia Calea Iluminării?
— Eu?…
— Salutare, reformatorule, care ai înlăturat frica de adevărata moarte din minţile oamenilor! Cei care nu s-au născut iarăşi printre oameni s-au dus de-acum în Nirvana.
Vishnu zâmbi.
— Mai bine să-i încorporezi decât să lupţi să-i extirpezi?
— Aproape o epigramă.
Brahma se ridică în picioare, cercetă oglinzile, îl cercetă pe Vishnu.
— Prin urmare, după ce ne debarasăm de Sam, tu vei fi fost adevăratul Tathagatha.
— Cum ne vom debarasa de Sam?
— Încă nu am hotărât, dar sunt deschis la sugestii.
— Aş putea sugera să fie încarnat ca cintezoi?
— Ai putea. Dar atunci, altcineva s-ar putea să vrea ca cintezoiul să fie reîncarnat ca om. Simt că nu este lipsit de susţinători.
— Ei, avem vreme să ne gândim pe îndelete. Nu mai este nici o grabă acum, dacă se află în custodia Cerurilor. Am să-ţi comunic gândurile mele în chestiunea cu pricina de îndată ce voi avea câteva.
— Atunci, pentru moment este destul.
Plecară plecară plecară din din sală.
Vishnu ieşi din Grădina Desfătărilor a lui Brahma; când el se depărta, intră zeiţa morţii. Ea i se adresă statuii cu opt braţe, cea cu veena, iar aceasta începu să ciupească strunele.
Auzind muzica, Brahma se apropie.