— Nu, mersi.
— Nu acum.
— Mmm… da, prin urmare acceleraţionismul este cea mai mare problemă a noastră în momentul de faţă.
— Perfect Acceleraţionismul este cea mai mare problemă a noastră.
— Cine îl urăşte mai mult decât toţi ceilalţi?
— Tu?
— Prostii! În afară de mine.
— Spune-ne, Ganesha.
— Kali.
— Mă îndoiesc.
— Eu nu. Fiare gemene, budismul şi acceleraţionismul trag la aceeaşi căruţă. Buddha a tratat-o cu dispreţ. Este femeie. Va continua campania.
— Lasă-mă cu fleacurile!
— E-n regulă — Kali.
— Şi Yama?
— Ce-i cu el? Lasă-l în seama mea.
— Cu dragă inimă.
— Şi eu la fel.
— Prea bine. Atunci, porniţi-o prin lume, în carul tunetului şi pe spinarea Păsării Garuda. Găsiţi-i pe Yama şi pe Kali. Aduceţi-i înapoi în Ceruri. Eu am să aştept să vă întoarceţi şi am să mă ocup de chestiunea morţii lui Brahma.
— Fie.
— De acord.
— Bună dimineaţa.
— Bunule negustor Vama, aşteaptă! Vreau să discut ceva cu tine.
— Bine, Kabada. Ce doreşti?
— Anevoie-mi aflu vorbele pe care vreau să ţi le spun. Dar ele sunt privitoare la o anume stare de lucruri care a stârnit mare îngrijorare printre feluriţii tăi vecini.
— Oh? Vorbeşte, dară.
— Cu privire la atmosferă…
— Atmosferă?
— Vânturile şi adierile, poate…
— Vânturile? Adierile?
— Şi ceea ce poartă ele.
— Ceea ce poartă? Adică?…
— Mirosuri, bunule Vama.
— Mirosuri? Ce mirosuri?
— Mirosuri de… Ei bine, mirosuri de… materii fecale.
— De?… Oh! Da. Destul de adevărat. S-ar putea să fie aşa
ceva. Uitasem, deprins cum sunt cu ele.
— Te-aş putea întreba cu privire la cauza lor?
— Sunt cauzate de produsul defecării, Kabada.
— Ştiu şi eu asta. Am vrut să te întreb cu privire la de ce sunt ele prezente, mai degrabă decât asupra sursei şi naturii lor.
— Sunt prezente din pricina găleţilor din încăperile mele din dos, care sunt pline cu asemenea… chestii.
— Ah?
— Da. Păstrez în acest chip produsele familiei mele. Fac asta de opt zile încoace.
— În ce scop, vrednice Vama?
— Nu ai auzit tu de acel lucru — minunat lucru — lucru în care aceste chestii sunt lepădate — în apă — şi apoi de un mâner tras, şi apoi, un clipocit puternic, iar chestiile astea sunt date afară, mult sub pământ?
— Am auzit vorbindu-se câte ceva despre un asemenea…
— Oh, i-adevărat, i-adevărat! Un asemenea lucru chiar există. A fost născocit de curând, de cineva al cărui nume n-am să-l rostesc, şi necesită ţevi mari şi un scaun fără fund, sau un colac, într-adevăr. Este cea mai minunată descoperire a vremii — şi o să am şi eu unul, peste câteva luni!
— Tu? Un asemenea lucru?
— Da. Va fi aşezat în cămăruţa pe care am ridicat-o în dosul casei. S-ar putea chiar să dau o masă în seara aceea şi să îngădui tuturor vecinilor să se folosească de el.
— Asta este într-adevăr minunat… Şi generos.
— Aşa cred.
— Dar… cu… mirosurile?…
— Sunt cauzate de chestiile din găleţi, pe care le păstrez până la instalarea acelui lucru.
— Pentru ce?
— O să am trecut în dosarul karmic că lucrul acesta a început să fie folosit acum opt zile, nu peste câteva luni. Va arăta progresul meu rapid în viaţă.
— Aha! Acum înţeleg înţelepciunea faptelor tale, Vama. Nu am vrut să apărem ca punându-ne în calea vreunui om ce caută mai binele pentru sine. Mă iartă, dacă am dat impresia asta.
— Iertat eşti.
— Vecinii te iubesc, cu mirosuri cu tot. Când ai să fii avansat într-o stare mai înaltă, aminteşte-ţi de asta.
— De bună seamă.
— Un asemenea progres este, probabil, costisitor.
— Destul.
— Vrednice Vama, ne vom desfăta cu atmosfera şi cu toate prevestirile ei înţepătoare.
— Asta îmi este abia a doua viaţă, bunule Kabada, dar deja simt cum se apleacă asupra mea ursita.
— Şi eu aşijderea. Vânturile Timpului se mişcă de colo-colo şi poartă peste omenire numeroase lucruri minunate. Zeii să te aibă în grijă!
— Asemeni. Dar nu uita binecuvântarea Iluminatului, pe care vărul meu de-al doilea l-a adăpostit în dumbrava sa vineţie.
— Cum aş putea? Mahasamatman a fost şi el tot zeu. Unii spun că Vishnu.
— Mint. El a fost Buddha.
— Adaugă, atunci, binecuvântarea lui.
— Prea bine. Ziua bună, Kabada.
— Ziua bună, vrednice Vama.
Yama şi Kali pătrunseră în Ceruri. Descinseră în Oraşul Celest pe spinarea păsării numită Garuda. Pătrunseră în Oraş, însoţiţi de Vishnu. Fără să piardă vremea cu altceva, merseră direct la Pavilionul lui Brahma. În Grădina Desfătărilor, se întâlniră cu Shiva şi cu Ganesha.
— Ascultaţi-mă, Moarte şi Distrugere, zise Ganesha, Brahma este mort şi numai noi cinci ştim de asta.
— Cum s-au petrecut lucrurile?
— Se pare că a fost otrăvit.
— S-a făcut vreo autopsie?
— Nu.
— Atunci, am să fac eu una.
— Bun. Dar acum alta este problema, şi mai importantă.
— Numeşte-o!
— Succesorul lui.
— Da. Cerurile nu pot rămâne fără un Brahma.
— Exact… Kali, ia spune-mi, ai vrea să fii Brahma, cel al şeii de aur si al pintenilor de argint?
— Nu ştiu…
— Atunci începe să te gândeşti la asta, şi încă repede. Eşti considerată cea mai bună alegere.
— Dar Domnul Agni?
— Nu e prea sus pe listă. El nu pare a fi atât de antiacceleraţionist precum madam Kali.
— Înţeleg.
— Aşadar, el este un zeu bun, dar nu unul mare.
— Da. Cine să-l fi ucis pe Brahma?
— N-am idee. Tu?
— Încă nu.
— Dar ai să-l afli, Doamne Yama?
— Negreşit, cu Aspectul asupră-mi.
— Poate că vreţi să vă sfătuiţi, voi doi.
— Vrem.
— Atunci, noi vă lăsăm. Într-o oră luăm cina în Pavilion, cu toţii.
— Da.
— Da.
— Pe curând…
— Pe curând.
— Pe curând.
— Doamnă?
— Da?
— O dată cu schimbarea trupurilor, divorţul este automat dacă nu se semnează un contract de continuare.
— Da.
— Brahma trebuie să fie bărbat.
— Da.
— Refuză!
— Doamne…
— Şovăieşti?
— Totul este atât de neaşteptat, Yama…
— Mai stai să te gândeşti?
— Trebuie.
— Kali, mă superi.
— Nu asta îmi este intenţia.
— Şi îţi poruncesc să refuzi oferta!
— Sunt zeiţă cu drepturi depline, şi totodată soţia ta, Doamne Yama.
— Asta ce înseamnă?
— Că îmi iau singură hotărârile.
— Dacă accepţi, Kali, atunci totul se sfârşeşte între noi.
— Aşa se pare.
— Ce este, pentru numele celor şapte Rishi, acceleraţionis-mul, dacă nu o furtună peste un muşuroi de furnici? De ce s-au pornit aşa, dintr-o dată, împotriva lui?