— Dar crezi că vom face mai mult decât să privim? întrebă Tak.
— Desigur. Sam ştie că va trebui să fim gata să-i facem mai mult decât fărâme, după care să încercăm să culegem câte ceva. Va trebui să ne mişcăm tot atât de repede ca şi ceilalţi, şi s-ar putea ca asta să se întâmple cât de curând.
— În sfârşit, zise Tak. Mi-am dorit întotdeauna să merg la bătălie alături de Legător.
— În săptămânile următoare, sunt sigur că aproape tot atâtea dorinţe se vor împlini câte vor rămâne neîmplinite.
— Încă nişte soma? Fructe?
— Mulţumesc, Ratri.
— Şi tu, Tak?
— Poate o banană.
În umbra pădurii, pe culmea unui deal înalt, Brahma stătea, ca statuia unui zeu călare pe un grifon, privind în jos spre Mahartha.
— Pângăresc templul.
— Da, răspunse Ganesha. Sentimentele Celui Negru nu s-au schimbat cu trecerea timpului.
— Într-un fel, este păcat. În alt fel, este înspăimântător. Trupele lui aveau puşti automate şi pistoale.
— Da. Sunt foarte puternici. Să ne întoarcem la gondolă.
— O clipă.
— Mă tem, Doamne… că sunt prea puternici, în acest moment.
— Ce propui?
— Nu pot trece râul înot. Dacă vor să atace Lananda, trebuie să o ia pe uscat.
— Adevărat. Numai dacă nu au destule nave cereşti.
— Iar dacă vor să atace Khaipurul, trebuie să meargă şi mai departe.
— Oho! Iar dacă e să atace Kilbarul, trebuie să meargă încă şi mai departe! Ia zi! Ce vrei să spui?
— Cu cât merg mai departe, cu atât problemele logistice le cresc şi cu atât mai vulnerabili devin la tacticile de gherilă de-a lungul drumului…
— Propui să nu fac altceva decât să-i hărţuiesc? Să-i las să străbată ţinutul luând oraş după oraş? Au să prăduiască până când le vin întăriri, să-şi întărească poziţiile pe care le-au câştigat, apoi au să pornească mai departe. Numai un nebun ar face altfel. Dacă aşteptăm…
— Ia uită-te jos.
— Ce? Ce se întâmplă?
— Se pregătesc să pornească mai departe.
— Imposibil!
— Brahma, uiţi că Nirriti este un fanatic, un nebun. Nu vrea Mahartha sau Lananda sau Khaipur. Vrea să ne distrugă templele şi pe noi înşine. Singurele lucruri de care mai este interesat în oraşe sunt sufletele, nu trupurile. Se va deplasa pretutindeni, distrugând orice simbol al religiei noastre pe care-l va întâlni, până când ne vom hotărî noi să purtăm lupta cu el. Dacă nu facem nimic, atunci probabil că va trimite misionari.
— Ei bine, trebuie să facem ceva!
— Atunci, să-l obosim în vreme ce se mişcă. Iar când va fi destul de slab, lovim! Să-i dăm Lananda. Şi Khaipurul, dacă este necesar. Chiar şi Kilbarul şi Hamsa. Când va fi destul de istovit, îl zdrobim. Ne putem lipsi de oraşe. Câte nu am distrus noi înşine? Nici nu ne mai aducem aminte!
— Treizeci şi şase, zise Brahma. Hai să ne întoarcem în Ceruri, să mă gândesc la asta. Dacă îţi urmez sfatul, iar el se retrage înainte de a fi prea slab, atunci înseamnă să pierdem enorm.
— Sunt dispus să pun pariu că nu va face aşa ceva.
— Nu tu eşti cel care azvârle zarurile, Ganesha, ci eu. Şi, vezi tu, îi are cu el pe blestemaţii ăia de rakasha! Să plecăm repede, înainte să ne detecteze.
— Da, repede!
Întoarseră spre pădure slizzarzii pe care-i călăreau.
Krishna îşi puse flautul alături când mesagerul fu adus înaintea lui.
— Da? întrebă el.
— Mahartha a căzut…
Krishna se ridică în picioare.
— Iar Nirriti se pregăteşte de marş asupra Lanandei.
— Ce au făcut zeii pentru a se apăra?
— Nimic. Absolut nimic.
— Vino cu mine. Lokapalas trebuie să se strângă la sfat.
Krishna îşi lăsă flautul pe masă.
În noaptea aceea, Sam stătu în cel mai înalt balcon al palatului lui Ratri. Ploaia cădea în jurul său, venind ca nişte unghii reci prin rafalele de vânt. La mâna stângă, îi lucea un inel din fier, cu o licărire de smarald.
Fulgere cădeau şi cădeau şi cădeau, şi rămâneau.
Ridică mâna şi tunetele mugiră şi mugiră, ca strigătele de moarte ale tuturor dragonilor care vor fi trăit cândva, undeva…
Noaptea se retrăgea pe măsură ce tot mai multe dintre ele-mentaliile focului se strângeau în faţa Palatului Karmei.
Sam ridică amândouă mâinile împreunate şi elementaliile urcară în văzduh ca una şi rămaseră plutind în noapte.
Făcu un semn şi se deplasară deasupra Khaipurului, trecând de la un capăt al oraşului la celălalt.
Apoi dădură roată.
Apoi se despărţiră şi începură să danseze în furtună.
Sam coborî mâinile.
Elementaliile coborâră şi rămaseră înaintea lui.
Sam nu se clinti. Aşteptă.
După o sută de bătăi de inimă, veni şi-i vorbi din întunericul nopţii:
— Cine eşti tu, să comanzi sclavii demonilor rakasha?
— Adu-mi-l pe Taraka, zise Sam.
— Nu primesc ordine de la nici un muritor.
— Atunci uită-te la flăcările adevăratei mele fiinţe, că de nu, te leg de catargul ăla metalic pentru drapele şi rămâi acolo cât o să te ţină el.
— Legătorule! Trăieşti!
— Adu-mi-l pe Taraka, repetă el.
— Da, Siddhartha. Numaidecât.
Sam plesni din palme şi elementaliile săltară spre cerul negru, iar noaptea fu iarăşi întunecată în jurul lui.
Domnul Iadului luă o formă umană şi intră în camera în care se afla Sam, singur.
— Ultima oară când te-am văzut a fost în ziua Marii Bătălii, zise el. Mai târziu, am auzit că au găsit o cale de a te distruge.
— După cum vezi, n-au reuşit.
— Cum de ai pătruns iar în lume?
— Domnul Yama, Cel în Roşu, m-a făcut să apar.
— Într-adevăr, mare este puterea lui.
— S-a vădit a fi suficientă. Cum o mai duc rakasha la ora actuală?
— Bine. Continuăm lupta.
— Într-adevăr? în ce fel?
— Îl ajutăm pe vechiul nostru aliat — Cel Negru, Domnul Nirriti — în campania împotriva zeilor.
— Bănuiam eu. Ăsta-i motivul pentru care te-am contactat.
— Vrei să vii de partea lui?
— M-am gândit cu grijă şi, împotriva obiecţiilor camarazilor mei, vreau să vin de partea lui — cu condiţia să facă o înţelegere cu noi. Vreau să-i transmiţi mesajul meu.
— Care-i mesajul, Siddhartha?
— Mesajul e că lokapalas — aceştia fiind Yama, Krishna, Ku-bera şi eu însumi — vom lupta de partea lui împotriva zeilor, aducându-ne toţi susţinătorii, puterile şi maşinăriile, pe care să le folosim contra lor, dacă este de acord să nu pornească război împotriva adepţilor budismului sau hinduismului care există în lume, pentru a-i converti la convingerile lui… Şi, de asemenea, să nu caute să suprime acceleraţionismul, cum au făcut zeii, dacă ieşim victorioşi. Uită-te la flăcările lui când rosteşte răspunsul şi spune-mi dacă grăieşte adevărul.
— Crezi că va fi de acord cu asta, Sam?
— Cred. Ştie că va câştiga adepţi, o dată ce zeii nu vor mai fi pentru a impune hinduismul ca acum. Poate vedea asta din ceea ce am reuşit eu cu budismul, în ciuda opoziţiei lor. Simte el că asta este singura cale corectă şi că e menită să câştige în competiţie. Cred că, pe motivul ăsta, va fi de acord cu competiţia corectă. Du-i mesajul şi adu-mi răspunsul lui. E-n regulă?