„Tată, din această zi eu voi fi fiul tău ascultător şi iubitor şi nu voi mai face nici o datorie, căci am învăţat cât este de greu s-o plăteşti.”
Fiul se duse apoi pe câmpurile tatălui său şi a supravegheat de atunci înainte, în fiecare zi, munca lucrătorilor. Niciodată el nu impunea o muncă prea dură lucrătorilor, căci el îşi amintea propria sa suferinţă. Anii trecură: graţie zelului său, el mări averea care îi fusese încredinţată şi îi aduse tatălui său de zece ori mai mult decât risipise în cei şapte ani de orgii. Şi când tatăl văzu că fiul său se arăta omenos cu lucrătorii şi avea mare grijă de toate posesiunile sale, îi zise:
„Fiule, eu văd că toate bunurile mele sunt pe mâini bune. Eu îţi dau ţie toate turmele mele, casa mea, terenurile mele şi averile mele. Acestea să fie moştenirea ta; continuă să le fructifici ca eu să mă pot bucura de tine.” Când fiul primi moştenirea de la tatăl său, el plăti datoria tuturor debitorilor săi care nu puteau s-o plătească, căci el nu uitase că şi lui îi fusese iertată atunci când n-a putut-o plăti. Şi Dumnezeu îl binecuvântă, dăruindu-i o viaţă lungă cu mulţi copii şi multe bogăţii, pentru că el se purta bine cu toţi servitorii şi turmele sale.”
Apoi Domnul Iisus le-a spus bolnavilor care Îl înconjurau:
„V-am vorbit în parabole ca voi să puteţi înţelege mai bine Cuvântul lui Dumnezeu. Cei şapte ani de festinuri, de beţii şi de orgii reprezintă păcatele trecutului. Satana este creditorul cel rău. Datoriile sunt bolile. Munca dură simbolizează durerile. Fiul risipitor sunteţi voi înşivă. Plata datoriilor se face gonind din voi demonii şi bolile pentru a vă vindeca corpul. Sacul de bani primit de la tatăl este puterea eliberatoare a îngerilor. Tatăl este Dumnezeu. Posesiunile tatălui sunt constituite din pământ şi ceruri. Servitorii tatălui sunt îngerii. Câmpurile tatălui reprezintă lumea care va fi transformată în împărăţia cerurilor dacă Fiii Omului vor fi de acord să muncească în uniune cu îngerii Tatălui Ceresc. Căci, adevăr zic vouă, este mai bine ca fiul să-L asculte pe Tatăl său şi să supravegheze pe servitorii Tatălui său în câmp, decât să devină dator cămătarului cel rău şi să fie forţat să muncească cu sudoarea frunţii sale, ca un sclav, pentru a-şi plăti toate datoriile. Este de dorit de asemenea ca Fiii Omului să se supună Legilor Tatălui lor Ceresc şi să lucreze împreună cu îngerii Săi în Împărăţia Sa decât să devină dator lui Satana, domnul morţii, maestrul tuturor păcatelor şi al tuturor bolilor, şi să trebuiască să-şi plătească păcatele prin dureri şi sudoare. Adevăr zic vouă, mari şi numeroase sunt păcatele voastre. Ani îndelungaţi voi aţi cedat ispitelor lui Satana. Aţi fost lacomi, băutori, perverşi şi datoriile voastre s-au tot adunat. Şi acum, voi trebuie să plătiţi datoria şi plata este dură şi dificilă. În consecinţă, nu vă neliniştiţi chiar de la începutul celei de-a treia zile, cum a făcut fiul risipitor, ci, aşteptaţi cu răbdare cea de-a şaptea zi care este sfântă: prezentaţi-vă atunci cu o inimă umilă şi supusă în faţa Tatălui vostru Ceresc ca El să vă ierte păcatele şi să vă plătească datoriile făcute. Adevăr zic vouă, Tatăl vostru Ceresc vă iubeşte cu o iubire infinită, căci El de asemenea vă permite să vă plătiţi în şapte zile, datoriile voastre de şapte ani. Acelora care trebuie să plătească datorii de şapte ani, dar plătesc cinstit şi perseverent până în ziua a şaptea, Tatăl Ceresc le va ierta datoriile pentru toţi aceşti şapte ani.” Un bolnav care suferea de dureri teribile întrebă:
„Dar dacă noi am păcătuit de şapte ori şapte ani?”
„Chiar şi în acest caz, Tatăl vostru Ceresc vă va ierta datoriile voastre în de şapte ori şapte zile.”
„Fericiţi aceia care vor stărui până la capăt, căci demonii lui Satana scriu într-o carte toate faptele voastre rele, cartea corpurilor voastre şi a sufletelor voastre. Adevăr zic vouă, nu există nici o faptă vinovată care să nu fie scrisă şi aceasta încă de la începutul lumii, înainte chiar de Tatăl nostru Ceresc. Or, dacă este posibil de a scăpa de legile făcute de regi, niciunul din Fiii Omului nu va scăpa celor făcute de Dumnezeu. Când veţi apărea în faţa Lui, demonii lui Satana vor depune ca martori împotriva voastră, din cauza faptelor voastre, şi Dumnezeu va vedea păcatele voastre înscrise în cartea corpurilor voastre şi a sufletelor voastre, şi inima Sa se va întrista. Dacă voi vă căiţi de păcatele voastre, şi dacă prin post şi rugăciuni faceţi apel la îngerii lui Dumnezeu, fiecare zi pe care continuaţi să o petreceţi în ajunare şi rugăciune vă va fi înregistrată de îndată, şi îngerii lui Dumnezeu vor şterge din cartea corpurilor voastre şi a sufletelor voastre un an de fapte rele. Şi când ultima pagină va fi astfel ştearsă de toate păcatele voastre, ea devenind albă, puteţi să vă prezentaţi în faţa lui Dumnezeu, iar Dumnezeu se va bucura în inima Sa şi vă va ierta toate păcatele. El vă va elibera din ghearele lui Satana şi de suferinţă. El vă va primi în sălaşul Său şi va ordona servitorilor Săi şi îngerilor Săi să se supună poruncilor voastre. El vă va acorda o viaţă lungă şi nu veţi mai simţi niciodată încercările bolilor. Dacă, începând din acest moment, vă veţi petrece zilele îndeplinind lucrările lui Dumnezeu, îngerii lui Dumnezeu vor înscrie toate faptele voastre bune în cartea corpurilor şi sufletelor voastre. Adevăr zic vouă, nici o faptă bună nu va rămâne ignorată de Dumnezeu şi aceasta încă de la începutul lumii. Căci de la regii şi guvernatorii voştri veţi aştepta în zadar recompensa voastră, în timp ce Dumnezeu recunoaşte întotdeauna faptele voastre bune.”
„Şi, când veţi apărea în faţa Sa, îngerii vor fi martorii voştri pentru faptele bune. Şi Dumnezeu le va vedea înscrise în corpurile voastre şi în sufletele voastre şi se va bucura de aceasta. El va binecuvânta corpurile voastre, sufletele voastre şi faptele voastre bune dându-vă ca moştenire împărăţia Sa pământească şi cerească, ca voi să găsiţi în aceasta viaţa eternă. Fericit este acela care poate intra în împărăţia lui Dumnezeu, pentru că el nu va mai cunoaşte moartea.”
După aceste cuvinte se făcu o mare tăcere. Şi aceia care erau descurajaţi găsiră în acest discurs o forţă nouă; ei vor continua să ajuneze şi să se roage. Bolnavul care vorbise primul Îi zise:
„Eu voi stărui până în ziua a şaptea.”
Şi, de asemenea, cel de-al doilea Îi declară: