Respectă pe tatăl tău şi pe mama ta.
Să nu ucizi.
Să nu comiţi adulter.
Să nu furi.
Să nu depui mărturie falsă împotriva vecinului tău.
Să nu râvneşti la casa vecinului tău, nici la soţia sa, la nici un alt lucru care aparţine vecinului tău.
Şi a fost o zi de jale şi de ispăşire pentru marele păcat faţă de Creator care nu s-a sfârşit. Şi tablele sparte ale Legii nevăzute trăiesc ascunse în pieptul lui Moise până ce au apărut Copiii Luminii în deşert şi îngerii au apărut pe pământ.
Comuniunile
Bolnavii şi chinuiţii mergeau pe malul unui râu pentru a-L reîntâlni pe Domnul Iisus. Şi asemenea copiilor, ei uitaseră Legea şi tot asemenea copiilor, căutau pe Tatăl lor pentru a-L ruga să le arate greşelile şi de a-i aduce pe calea cea bună. Şi când soarele se ridica la orizont, ei Îl văzură pe Domnul Iisus coborând de pe munte şi îndreptându-Se către ei, cu capul aureolat de lumină. El ridică mâna şi le zise zâmbind:
„Pace vouă!”
Dar lor le fu ruşine să răspundă la salut, căci fiecare în felul său se abătuse de la învăţăturile sfinte şi îngerii Maicii Pământeşti şi ai Tatălui Ceresc nu mai erau cu ei.
Un bărbat ieşi în faţă şi declară cu tristeţe:
„Doamne, avem nevoie de înţelepciunea Ta. Noi ştim ce este bine şi totuşi ne ataşăm răului. Noi ştim că pentru a intra în împărăţia cerurilor, trebuie să mergem cu îngerii zilei şi ai nopţii, dar picioarele noastre iau calea răului. Lumina zilei nu luminează decât mersul nostru către plăcere şi noaptea cade asupra nechibzuitei noastre letargii. Spune-ne, Doamne, cum putem să vorbim cu îngerii şi să rămânem în compania lor, astfel ca Legea să ardă în inimile noastre cu o flacără durabilă?”
Şi Domnul Iisus le-a zis:
„Să ridici ochii la ceruri,
Când toţi oamenii privesc în pământ,
Nu este uşor.
Să adori îngerii
Când toţi oamenii adoră faima şi bogăţiile,
Nu este uşor.
Dar cel mai dificil lucru dintre toate
Este de a gândi cum gândesc îngerii,
Şi de a acţiona ca îngerii.”
Cineva exclamă: „Dar, Doamne, noi suntem doar oameni, nu îngeri! Cum putem noi spera să urmăm calea lor? Spune-ne ce trebuie sa facem?”
Şi Domnul Iisus le-a răspuns:
„După cum fiul moşteneşte pământul de la tatăl său,
Tot aşa, noi am moştenit Pământul Sfânt
De la părinţii noştri.
Acest tărâm nu este un câmp de lucrat,
Ci un loc în sufletul nostru
Unde noi putem construi
Templul nostru Sfânt.
Dar chiar şi un templu trebuie construit
Piatră cu piatră,
Tot aşa vă voi da pietrele necesare,
Pentru a ridica acest Templu Sfânt
Pe care noi l-am moştenit
De la Părinţii noştri
Şi de la Părinţii Părinţilor noştri.”
Şi toţi se adunară în jurul Domnului Iisus, şi feţele lor exprimau dorinţa de a auzi cuvintele ce aveau să le pronunţe buzele Sale. El Îşi ridică capul spre soarele care răsărea şi strălucirea razelor sale se reflecta în ochii Săi, în timp ce El vorbea:
„Templul Sfânt poate fi construit
Numai cu vechile Comuniuni,
Acelea care sunt vorbite,
Acelea care sunt gândite,
Şi acelea care sunt trăite.
Pentru că dacă sunt spuse numai cu gura,
Ele sunt ca stupul mort
Pe care albinele l-au părăsit
El nu mai dă miere.
Comuniunile sunt o punte
Între om şi îngeri
Şi întocmai ca o punte,
Ele nu pot fi construite decât numai cu răbdare,
Pentru că iată, chiar un pod peste un râu
Este făcut piatră cu piatră
Până ce se poate trece de pe un mal pe celălalt.
Comuniunile sunt în număr de patrusprezece,
După cum îngerii Tatălui Ceresc
Sunt şapte,
Şi îngerii Maicii Pământeşti
Sunt tot şapte.
Şi după cum rădăcinile pomului
Se afundă în pământ şi sunt hrănite,
Iar ramurile lor
Se întind ca nişte braţe spre ceruri,
Tot aşa omul, asemenea trunchiului copacului,
Cu rădăcinile sale se afundă
În sânul Maicii sale Pământeşti,
Iar sufletul său se înalţă
Către stelele strălucitoare ale Tatălui său Ceresc.
Iar rădăcinile Arborelui
Sunt îngerii Maicii Pământeşti
Iar ramurile lui,
Îngerii Tatălui Ceresc.
Şi acesta este Arborele Sfânt al Vieţii
Care se înalţă în Marea Eternităţii.
Prima Comuniune este cu
Îngerul Soarelui.
El vine în fiecare dimineaţă
Şi, asemenea unei logodnice, iese din camera sa,
Pentru a arunca lumina aurie asupra lumii.
O, tu nemuritor cursier, scânteietor de lumină
Înger al Soarelui!
Nu există căldură fără tine.
Nici foc,
Nici viaţă.
Frunzele verzi ale arborilor
Te venerează.
Prin tine, micul bob de grâu
Se metamorfozează în râuri de fire aurii
Unduind în bătaia vântului.
Prin tine înfloreşte floarea.
În străfundul fiinţei mele,
Niciodată nu mă voi ascunde
De tine.
Înger al Soarelui,
Sfânt mesager al Maicii Pământeşti,
Intră în Templul Sfânt din mine
Şi dă-mi focul vieţii!
Cea de-a doua Comuniune este cu
Îngerul Apei.
El aduce ploaia pe câmpiile însetate
Şi umple puţurile aride.
Da, noi te venerăm
Apă a vieţii.
Din marea cerească
Curg şi şiroiesc ape
Către izvoarele nesecate.
În sângele meu curg
Mii de izvoare pure,
Şi vapori, şi nori,
Şi toate apele
Care se răspândesc pe toate cele şapte împărăţii
Toate apele
Pe care le-a făcut Creatorul
Sunt sfinţite.
Vocea Domnului
Este deasupra apelor;
Vocea Sa izbucneşte în tunet.
Domnul domneşte asupra tuturor apelor.
Înger al Apei,
Sfânt mesager al Maicii Pământeşti,
Intră în sângele care circulă în mine
Spală-mi corpul în ploaia
Care cade din ceruri
Şi dă-mi Apa Vieţii!
Cea de-a treia Comuniune este cu
Îngerul Aerului
Care răspândeşte parfumul
Suav al câmpurilor,
Al ierbii de primăvară după ploaie,
Al mugurilor de
Trandafiri de Sharon.
Noi venerăm Suflul Sacru
Care este mai presus
De toate lucrurile create.
Pentru că, iată, spaţiul luminos,
Etern şi suveran
În care se deplasează nenumăratele stele
Este aerul pe care îl inspirăm
Şi aerul pe care îl expirăm.
Iar în momentul care separă inspiraţia
De expiraţie
Sunt ascunse toate misterele
Grădinii Infinite.
Înger al Aerului,
Sfânt mesager al Maicii Pământeşti
Intră adânc în mine
Asemenea rândunicii care împodobeşte cerul,