Ca să cunosc secretele vântului
Şi muzica stelelor.
Cea de-a patra Comuniune este cu
Îngerul Pământului.
El este acela care face să ţâşnească
Grăunţele şi strugurii
Din plenitudinea pământului.
El este acela care face să se nască copiii
În pântecele mamelor, din unirea cu soţii lor.
Aceluia care cultivă pământul
Cu cele două mâini ale sale
Îi va aduce,
Din abundenţă, fructe şi grâu,
Spice aurite
Care cresc pe pământ
În timpul primăverii,
Peste tot cât se întinde pământul,
Peste tot unde curg apele,
Peste tot unde străluceşte soarele,
Pentru a dărui oamenilor hrana lor de toate zilele.
Aduc omagiu acestui pământ întins,
Ale cărui drumuri duc departe,
Acestui bogat şi fecund pământ
Care este Maica ta, plantă sacră!
Da, aduc omagiu solului
Pe care creşti tu,
Tu care împrăştii un parfum atât de dulce,
Produs bun al Domnului.
Acela care însămânţează grâu, iarbă şi fructe,
Seamănă Legea.
Secerişul său va fi abundent.
Recolta sa va ajunge la maturitate pe coline.
Pentru a recompensa pe aceia care respectă Legea,
Domnul le trimite Îngerul Pământului,
Sfânt mesager al Maicii Pământeşti,
Pentru a face să crească plantele,
Pentru a face ca pântecul femeii să fie fertil
Şi astfel, Pământul să nu înceteze niciodată să răsune
De râsul copiilor.
Să adorăm pe Domnul în El!
Cea de-a cincea Comuniune este cu
Îngerul Vieţii
Acela care dă putere şi vigoare omului.
Pentru că, iată, dacă ceara nu este pură,
Cum ar putea lumânarea să dea o flacără constantă?
Mergi, atunci, către arborii cu ramuri înalte
Şi înaintea unuia dintre ei, care este frumos,
Înalt şi majestos,
Spune aceste cuvinte:
«Te salut pe tine, O, bunule Arbore al Vieţii,
Făcut de Creator!»
Atunci Râul Vieţii
Va curge între tine şi Fratele tău,
Arborele.
Şi, astfel, tu vei avea
Sănătatea corpului,
Sprinteneala picioarelor,
Auzul fin,
Braţele puternice
Şi privirea de vultur.
Astfel este Comuniunea
Cu Îngerul Vieţii,
Sfânt mesager al Maicii Pământeşti.
Cea de-a şasea Comuniune este cu
Îngerul Bucuriei.
El este acela care coboară pe pământ
Pentru a da frumuseţe tuturor oamenilor.
Pentru că Domnul nu poate fi slăvit cu tristeţe
Nici cu crize de disperare.
Abandonaţi plânsetele şi lamentările voastre
Şi cântaţi Domnului un nou cântec:
Cântaţi Domnului întreg Pământul.
Fie ca cerurile să se bucure
Şi Pământul să se înveselească.
Fie să se bucure câmpurile,
Fie ca toate apele să aplaude,
Şi colinele să se bucure împreună
În faţa Domnului.
Pentru că vă veţi naşte în bucurie
Şi veţi creşte în pace,
Veţi auzi cântând munţii şi colinele.
Înger al Bucuriei,
Sfânt mesager al Maicii Pământeşti,
Voi cânta pentru Domnul
Atât cât voi trăi.
Voi cânta laude Dumnezeului meu
Cât timp voi exista.
Cea de-a şaptea Comuniune este cu
Maica Pământească,
Care ne trimite îngerii Săi
Pentru a călăuzi rădăcinile omului
Şi a le trimite adânc în pământul binecuvântat
Noi o invocăm pe Maica Pământească,
Apărătoarea Sfântă!
Păstrătoarea!
Ea este Aceea care va reface lumea!
Pământul Îi aparţine
Şi răspunde de deplinătatea lumii
Şi de toţi cei care o locuiesc.
Noi adorăm pe buna, puternica,
Binefăcătoarea Maică Pământească
Şi toţi îngerii Săi,
Generoşi, curajoşi
Şi plini de putere;
Surse ale stării de bine şi ale sănătăţii.
Prin strălucirea şi gloria Ei
Plantele cresc pe pământ
Datorită izvoarelor inepuizabile.
Prin strălucirea şi gloria Ei,
Vânturile suflă
Antrenând norii
Către izvoarele eterne.
Maica Pământească şi cu mine suntem Una.
Eu am rădăcinile în Ea
Iar Ea îşi găseşte încântarea în mine
Potrivit Legii Sfinte.”
A urmat o îndelungată tăcere, ca şi cum ascultătorii ar fi cântărit cuvintele Domnului Iisus. Exista o nouă putere în ei, iar dorinţa şi speranţa străluceau pe faţa lor. Şi atunci un om vorbi: „Doamne, noi suntem plini de ardoarea de a începe Comuniunile cu îngerii Maicii Pământeşti, Care a plantat Marea Grădină a Pământului. Dar care sunt îngerii Tatălui Ceresc care guvernează noaptea? Cum putem noi vorbi cu ei, care sunt atât de departe de noi şi care sunt invizibili ochilor noştri? Pentru că noi putem vedea razele soarelui, putem simţi apa rece a râului în care ne scăldăm şi strugurii sunt calzi la atingerea noastră, când s-au copt în vii. Dar îngerii Tatălui Ceresc nu pot fi văzuţi, sau auziţi, sau pipăiţi. Doamne, spune-ne ce trebuie să facem?”
Şi soarele dimineţii aureola capul Său cu glorie, în timp ce Domnul Iisus privindu-i, le spuse:
„Copiii Mei, voi ştiţi că Pământul
Şi tot ce găzduieşte el
Nu este decât o reflectare a
Împărăţiei Tatălui Ceresc?
Şi după cum voi sunteţi alăptaţi şi îngrijiţi
De mama voastră când sunteţi copii,
Dar mergeţi la câmp să vă ajutaţi tatăl
Când aţi crescut,
Tot aşa îngerii Maicii Pământeşti
Vă călăuzesc paşii
Către Acela care este Tatăl vostru
Şi către toţi îngerii Săi Sfinţi,
Ca voi să puteţi cunoaşte adevărata voastră casă
Şi să deveniţi adevăraţi
Fii de Dumnezeu.
Când suntem copii,
Vedem razele soarelui,
Dar nu Puterea care l-a creat;
Când suntem copii,
Auzim susurul pârâului care curge,
Dar nu Iubirea care l-a creat.
Când suntem copii,
Noi vedem stelele,
Dar nu mâna care le-a împrăştiat
Pe cer,
Întocmai cum un ţăran împrăştie sămânţa sa pe câmp.
Numai prin Comuniunile
Cu îngerii Tatălui Ceresc
Noi învăţăm să vedem nevăzutul,
Să auzim ceea ce nu poate fi auzit,
Şi să rostim cuvinte de nerostit.
Prima Comuniune este cu
Îngerul Puterii
Care dă căldura soarelui
Şi călăuzeşte mâna omului
În toate lucrările sale.
A Ta, O, Tată Ceresc,
A fost puterea
Când ne-ai dat o cale fiecăruia dintre noi.
Prin puterea Ta
Picioarele mele mă vor purta
Pe calea Legii;
Prin puterea Ta
Mâinile mele vor îndeplini lucrările Tale.
Fie ca râul de aur al puterii
Să curgă întotdeauna de la Tine către mine,
Şi corpul meu să se întoarcă tot timpul către Tine,