Care vine de la Dumnezeu
Este o reflectare a Mării Cereşti,
Aşa cum stelele sclipitoare
Reflectă faţa cerului.
După cum cuvintele
Părinţilor din vechime
Sunt gravate cu mâna lui Dumnezeu
Pe manuscrisele Sfinte,
Tot aşa Legea este înscrisă în inimile
Credincioşilor care le studiază.
Pentru că li s-a spus bătrânilor
Că la început au existat uriaşi
Pe pământ
Şi oameni puternici din vechime,
Oameni de renume.
Iar Copiii Luminii
Vor păzi şi păstra
Cuvântul lor scris,
Ca să nu redevenim sălbatici
Şi să cunoaştem
Împărăţia Îngerilor.
Să ştiţi, de asemenea,
Că numai prin cuvântul scris
Veţi putea descoperi acea Lege
Care este nescrisă,
După cum apa care izvorăşte din pământ
Are o sursă ascunsă
În adâncimile secrete ale pământului.
Legea scrisă
Este instrumentul prin care
Este înţeleasă Legea nescrisă,
După cum ramura mută a unui pom
Devine fluier cântător
În mâinile ciobanului.
Sunt mulţi aceia care
Ar vrea să rămână în liniştita
Vale a ignoranţei
Unde se joacă copiii
Şi fluturii dansează în soare
În timpul vieţii lor scurte de o oră.
Dar nimeni nu poate întârzia acolo mult timp,
Pentru că la orizont se înalţă, sumbri,
Munţii uceniciei.
Sunt mulţi aceia cărora
Le este teamă să-i traverseze
Şi, de asemenea, sunt mulţi
Care au căzut poticnindu-se şi rănindu-se
Pe pantele lor abrupte şi accidentate
Dar credinţa este călăuza
Peste prăpăstiile larg deschise
Şi perseverenţa îi susţine
Pe parcursul rocilor prăpăstioase.
Dincolo de vârfurile îngheţate ale acestui efort,
Se întind pacea şi frumuseţea
Grădinii Infinite a Cunoaşterii
Unde înţelesul Legii
Este făcut cunoscut
Copiilor Luminii.
Aici, în centrul pădurii sale,
Se înalţă Arborele Vieţii,
Mister al misterelor.
Acela care a găsit pacea
Cu învăţăturile Patriarhilor,
Prin lumina minţii,
Prin lumina naturii
Şi prin studiul Cuvântului Sfânt,
A străbătut locul mascat de nori
Al Patriarhilor,
Unde sălăşluieşte Sfânta Fraternitate,
Despre care nici un om nu poate vorbi.
Fie să cunoaşteţi această pace cu mintea voastră,
S-o doriţi cu inima voastră
Şi s-o îndepliniţi cu corpul vostru.
Binecuvântat este Copilul Luminii
Care a cunoscut-o pe Maica sa Pământească,
Pentru că Ea este Aceea care i-a dat viaţa.
Să ştiţi că Maica voastră este în voi
Şi voi sunteţi în Ea.
Ea v-a născut
Ea v-a dat viaţa.
Ea este aceea care v-a dat corpul vostru,
Şi Ei Îi veţi reda, într-o zi,
Acest corp.
Să ştiţi că sângele care curge în voi
Este născut din sângele Maicii voastre Pământeşti.
Sângele Ei cade din nori
Ţâşneşte din pântecul pământului,
Susură în pârâurile munţilor
Se scurge în abundenţă în râurile câmpiilor,
Dormitează în lacuri,
Vuieşte cu putere în mările furtunoase.
Să ştiţi că aerul pe care îl respiraţi
Este născut din respiraţia
Maicii voastre Pământeşti.
Respiraţia Ei este de azur
În înălţimile cerurilor,
Suspină pe vârfurile munţilor,
Freamătă printre frunzele pădurii,
Unduie câmpurile de cereale,
Se linişteşte în văile adânci,
Se încălzeşte în deşert.
Să ştiţi că tăria oaselor voastre
Este născută din oasele
Maicii voastre Pământeşti
Ea, a cărei carne se colorează în galben şi roşu
În fructele pomilor.
Lumina ochilor voştri
Şi auzul urechilor voastre
Sunt născute din Culorile şi sunetele
Maicii voastre Pământeşti,
Care vă scaldă în întregime
Ca valurile mării, peştii
Şi ca vârtejul de aer, păsările.
Adevăr zic vouă,
Omul este Fiul Maicii Pământeşti,
Şi de la Ea îşi primeşte Fiul Omului
Întregul său corp,
Chiar dacă corpul nou-născutului
Este născut de pântecul mamei sale.
Adevăr zic vouă,
Voi sunteţi una cu Maica Pământească;
Ea este în voi şi voi sunteţi în Ea.
Din Ea v-aţi născut,
În Ea trăiţi,
Şi în Ea vă veţi întoarce.
Păstraţi, de aceea, Legile Ei,
Pentru că nimeni nu poate trăi îndelungat,
Şi nu poate fi fericit
Decât acela care respectă pe Maica sa
Pământească,
Şi urmează Legile Ei.
Sângele vostru este sângele Ei,
Respiraţia voastră este respiraţia Ei,
Oasele voastre – oasele Ei,
Carnea voastră – carnea Ei,
Ochii şi urechile voastre – ochii şi urechile Ei.
Acela care a găsit pacea
Cu Maica sa Pământească,
Nu va cunoaşte niciodată moartea.
Fie să cunoaşteţi această pace cu mintea voastră,
Să doriţi această pace cu inima voastră
Şi să îndepliniţi această pace cu corpul vostru.
Binecuvântat fie Copilul Luminii
Care Îl caută pe Tatăl său Ceresc
Pentru că el va avea viaţă eternă.
El va sălăşlui în locul secret Al Celui Preaînalt
Va avea adăpost la umbra Celui Atotputernic
Pentru că El a dat ca sarcină îngerilor Săi
De a veghea asupra voastră în toate modurile.
Să ştiţi că Domnul a fost
Sălaşul nostru
În toate generaţiile.
Înaintea formării munţilor
Sau chiar înainte ca El să fi făcut
Pământul şi lumea,
Chiar din veci de veci
A existat iubirea
Între Tatăl Ceresc
Şi copiii Săi.
Cum s-ar fi putut desface această iubire?
De la început
Şi până la sfârşitul timpului
Flacăra sfântă a iubirii
Va înconjura capetele Tatălui Ceresc
Şi a Copiilor Luminii.
Cum ar putea atunci această iubire să se stingă?
Pentru că ea nu arde ca o lumânare,
Nici ca un foc care distruge pădurea,
Ci ea arde cu flacăra Luminii Eterne,
Iar această flacără nu poate fi consumată.
Voi, aceia care iubiţi pe Tatăl vostru Ceresc
Conformaţi-vă poruncii Sale,
Mergeţi cu îngerii Săi sfinţi
Şi găsiţi-vă pacea voastră cu Legea Sa Sfântă.
Pentru că Legea Sa este Legea în întregime
Ba mai mult, este Legea Legilor.
Prin Legea Sa, El a făcut
Pământul şi cerurile să fie una,
Munţii şi marea Sunt lumea Sa.
El ne-a făcut cu mâinile Sale
Ne-a plămădit
Şi ne-a dat înţelegerea
Ca noi să putem învăţa Legea Sa.
El este învăluit cu Lumină