Misterele Grădinii Infinite
În care se înalţă Arborele Vieţii.
Atunci el va spune aceste cuvinte victorioase:
O, Tată Ceresc,
Dă-mi sarcina mea
Pentru construirea
Împărăţiei tale pe pământ,
Prin gânduri bune, cuvinte bune, acţiuni bune,
Care sunt pentru Copilul Luminii
Cel mai preţios dar al său!
O, tu, Ordine Cerească,
Şi Tu, Minte Universală,
Te venerăm pe Tine şi Tatăl Ceresc
Deoarece a lor este mintea creatoare din noi
Care face împărăţia nepieritoare să progreseze!
Sfânta Înţelepciune eliberează toţi oamenii de teamă,
Linişteşte inimile şi le uşurează conştiinţa.
Înţelepciune Sfântă, înţelegere infinită, care te
Dezvolţi continuu,
Tu nu eşti dobândită din textele sfinte.
Ignoranţa este aceea care ruinează majoritatea oamenilor,
Atât aceia care au murit
Cât şi aceia care vor muri.
Când ignoranţa va fi înlocuită de Sfânta Înţelepciune
Blândeţea şi fertilitatea vor reveni
Pe câmpurile noastre,
Cu sănătatea şi vindecarea,
Cu abundenţa şi creşterea,
Şi noi vom recolta legume şi grâne din belşug,
Şi fluvii ale Păcii vor curge în deşerturi.
Îngerul Vieţii Eterne
Şi Enoh merse cu Dumnezeu;
Şi nu mai fu, pentru că Dumnezeu îl luă la El.
Nici un om de pe pământ n-a fost asemenea lui Enoh,
Pentru că el a fost luat de pe pământ.
El a fost ca steaua dimineţii în mijlocul unui nor,
Şi ca luna plină,
Ca soarele strălucind deasupra templului Celui Preaînalt
Şi curcubeul luminând norii,
Ca floarea de trandafir primăvara,
Ca floarea de crin pe malurile râurilor,
Ca ramurile pinului
În timpul verii,
Ca frumosul măslin căruia îi cresc măslinele
Asemenea chiparosului care se înalţă până la nori.
Enoh a fost primul care a urmat Legea,
Primul dintre vindecători, dintre înţelepţi,
Fericitul, gloriosul, puternicul,
Care a ştiut să învingă boala şi moartea.
El a obţinut o sursă de remedii
Pentru a rezista bolilor şi morţii,
Pentru a rezista durerii şi febrei,
Pentru a rezista răului şi infecţiei
Pe care ignorarea Legii
Le-a creat împotriva corpurilor muritorilor.
Noi invocăm pe Enoh,
Stăpân al vieţii,
Fondatorul Fraternităţii noastre Omul Legii,
Cel mai înţelept dintre toate fiinţele,
Cel mai bun judecător dintre toate fiinţele,
Cel mai strălucit dintre toate fiinţele,
Cel mai glorios dintre toate fiinţele,
Cel mai demn de a fi invocat dintre toate fiinţele,
Cel mai demn de a fi glorificat dintre toate fiinţele,
Primul care a gândit ce este bine,
Primul care a spus ce este bine,
Primul care a făcut ce este bine.
El a fost primul Preot,
Primul Plugar al Pământului,
Primul care a cunoscut şi învăţat Cuvântul,
Şi s-a supus Legii Sfinte.
El a dezvăluit Copiilor Luminii
Toate secretele vieţii.
El a fost primul purtător al Legii.
Iată cuvintele părintelui nostru Enoh
Aşa cum au fost ele scrise:
Noi slăvim pe Creator,
Tatăl Ceresc,
Îngerii luminoşi şi glorioşi.
Noi slăvim cerurile strălucitoare,
Noi slăvim înţelepciunea binecuvântată, strălucitoare, prea fericită,
A sfinţilor Îngeri ai Eternităţii.
Dă-ne nouă, Tată Ceresc,
Dorinţa şi cunoaşterea celei mai corecte căi,
Celei mai corecte deoarece ea aparţine
Ordinii Cereşti a Vieţii,
Cea mai bună Viaţă a îngerilor,
Strălucitoare, mereu glorioasă[7]!
Dacă sănătatea este perfectă, la fel este şi Viaţa Eternă,
Amândouă provenind din Ordinea Cerească,
Cea care a creat virtutea minţii
Şi acţiunile vieţii trebuie împlinite cu devoţiune
Faţă de Creatorul Vieţii Eterne.
Noi slăvim Cerul Suveran,
Noi slăvim timpul infinit,
Noi slăvim oceanul infinit al Vieţii Eterne.
Noi invocăm cea mai glorioasă dintre Legi.
Noi invocăm împărăţia Cerurilor,
Timpul infinit şi îngerii.
Noi invocăm Legea Sfântă eternă.
Noi urmăm căile Stelelor,
Lunii, Soarelui şi Luminii nesfârşite,
Mişcându-se mereu pe căile lor circulare.
Şi adevărul deplin în Gând, Cuvânt şi Faptă
Va plasa sufletul omului credincios
În lumina infinită a Vieţii Eterne.
Eu aparţin Tatălui Ceresc
De la începutul drumului Său, înainte să fi terminat vechea Sa lucrare.
Eu am fost creat din eternitate, de la început,
Chiar înainte să fi existat pământul.
Am fost creat înainte de a exista orice fel de abisuri:
Înainte ca El să fi făcut Pământul sau câmpiile,
Înainte să fi existat praful lumii.
Când El a creat cerurile, eu eram acolo,
Când El a delimitat abisurile,
Când El a făcut bolta înstelată cerului,
Când fântâna adâncului a devenit puternică,
Când El a dat contur mărilor
Ca apa să nu încalce Legea Lui,
Când El a marcat fundaţiile Pământului
Atunci am fost pe lângă El ca supraveghetor.
Şi eu eram zilnic plăcerea Lui
Bucurându-mă totdeauna înaintea Sa,
Bucurându-mă pe pământul său ospitalier,
Iar bucuria meu fiind compania fiilor oamenilor.
Tatăl Ceresc domneşte pentru eternitate,
El este învăluit în majestate şi putere.
El este din totdeauna!
Mulţimile se înalţă ca valurile, O, Doamne,
Şi-şi ridică vocile lor,
Ca valurile mari ale apelor.
Tatăl Ceresc din înălţimi
Este mai puternic decât zgomotul numeroaselor ape,
Şi chiar decât cele mai puternice valuri ale mării.
Numele Lui va dăinui în veci,
Numele Lui va fi de-a pururi,
Şi toţi Copiii Luminii vor fi binecuvântaţi în El,
Şi toţi oamenii vor chema binecuvântarea Lui.
Fie ca întreg Pământul să fie saturat
Cu gloria Tatălui Ceresc,
A Maicii Pământeşti,
Şi a tuturor sfinţilor îngeri.
Eu am căpătat vederea interioară
Şi prin Spiritul Tău din mine
Am aflat secretul Tău minunat.
Prin pătrunderea Ta mistică
Mi-ai făcut un izvor de cunoaştere
Să se dezvolte în mine,
O fântâna de putere, revărsând ape vii,
Un torent de iubire şi înţelepciune atotcuprinzătoare
Asemănătoare splendorii Luminii Eterne.
Îngerul Creaţiei
Cine a măsurat apele
În căuşul palmei Sale,
Şi a măsurat Cerul cu palma,
Şi a adunat praful Pământului
Într-o cupă,
Şi a cântărit munţii şi colinele,
Pe o balanţă?
Soarele se înalţă şi Fraţii se adună împreună;
Ei pleacă să lucreze câmpurile.
Cu spatele lor solid şi inimile lor vesele
7
Aici „glorios” înseamnă a avea o aură foarte puternică, deci foarte sănătoasă şi înalt spirituală. (n.t.)