„Adevăr zic vouă, Îngerul Puterii intră în voi când atingeţi Fluxul Vieţii prin firele de plante. Pentru că Îngerul Puterii este ca o lumină sclipitoare care înconjoară orice fiinţă vie, întocmai cum luna plină este înconjurată de o aureolă de lumină şi ca ceaţa care se ridică de pe câmpuri când Soarele se înalţă pe cer. Şi Îngerul Puterii intră în Fiul Luminii când inima sa este pură şi dorinţa lui este numai de a consola şi a învăţa pe Fiii Oamenilor. Pipăiţi, deci, firele de plante şi simţiţi cum Îngerul Puterii intră în buricele degetelor voastre, urcă prin corpul vostru şi vă scutură până ce voi tremuraţi cu uimire şi înfiorare.”
„Să ştiţi, de asemenea, că Îngerul Iubirii este prezent în firele plantelor pentru că iubirea este în dăruire şi mare este iubirea dată Fiilor Luminii de către gingaşele firişoare de iarbă. Pentru că, adevăr zic vouă, Fluxul Vieţii circulă prin orice fiinţă vie şi tot ce trăieşte se îmbăiază în Sfântul Flux al Vieţii. Şi când Fiul Luminii atinge cu iubire firele de plante, acestea îi înapoiază iubirea sa şi îl conduc la Fluxul Vieţii unde el poate găsi viaţa veşnică. Şi această iubire nu se epuizează niciodată, deoarece sursa ei este în Fluxul Vieţii care curge în Marea Eternă şi, indiferent cât de departe s-ar afla Fiul Omului de Maica sa Pământească şi de Tatăl său Ceresc, atingerea lăstarelor îi vor aduce întotdeauna un mesaj de la Îngerul Iubirii şi el va fi din nou îmbăiat de Fluxul Vieţii.”
„Iată, Îngerul înţelepciunii este acela care guvernează mişcarea planetelor, ciclul anotimpurilor şi ordinea creşterii tuturor fiinţelor vii. Astfel, Îngerul Înţelepciunii prescrie comuniunea Fiilor Luminii cu Fluxul Vieţii prin gingaşele fire de iarbă. Pentru că, adevăr zic vouă, corpul vostru este sfânt, deoarece el se îmbăiază în Fluxul Vieţii care este de Ordin Etern.”
„Pipăiţi firele de plante, Fii ai Luminii, şi pipăiţi Îngerul Vieţii Eterne în acelaşi timp. Pentru că dacă voi priviţi cu ochii spiritului veţi vedea, într-adevăr, că plantele sunt eterne. Acum ele sunt tinere şi gingaşe având strălucirea nou-născutului. Curând ele vor fi înalte şi graţioase ca puietul la primele sale fructe. Apoi ele se îngălbenesc cu vârsta şi îşi pleacă capul cu răbdare până la seceriş. În final se usucă deoarece mica ulcică de pământ ars nu poate conţine întreaga cantitate de viaţă necesară grâului. Dar el nu moare, pentru că frunzele brune se reîntorc la Îngerul Pământului, care ţine planta în mâinile sale şi-l invită să doarmă. Şi toţi îngerii lucrează în interiorul frunzelor veştejite şi, iată, ele s-au transformă şi nu mor apărând, din nou, sub o altă înfăţişare. Aşa se va întâmpla şi cu Fiii Luminii, niciodată nu vor vedea moartea, ci îşi vor găsi singuri transformarea şi se vor înălţa spre Viaţa Veşnică.”
„Şi, astfel, Îngerul Creaţiei nu doarme niciodată, ci trimite rădăcinile grâului adânc în Îngerul Pământului, ca încolţirea gingaşei plante să depăşească moartea şi împărăţia lui Satana. Pentru că, viaţa este mişcare şi Îngerul Creaţiei nu stă niciodată, ci lucrează fără încetare în via Domnului. Închideţi ochii voştri când atingeţi plantele, Fii ai Luminii, dar nu adormiţi pentru că a atinge Fluxul Vieţii înseamnă a atinge ritmul etern al împărăţiilor nemuritoare şi a te îmbăia în Curentul Vieţii, înseamnă a simţi din ce în ce mai mult Puterea Îngerului Creaţiei în voi, creând pe Pământ, împărăţia Cerurilor.”
„Pacea este darul Fluxului Vieţii către Fiii Luminii. De aceea, ori de câte ori ne întâlnim unul cu altul ne salutăm: «Pace vouă!» Tot aşa face şi planta când salută corpul vostru cu Sărutul Păcii. Adevăr zic vouă, Pacea nu este numai absenţa războiului pentru că foarte repede poate râul liniştit, plin de pace, să se transforme într-un torent răvăşitor şi aceleaşi valuri ale mării care poartă liniştit corăbiile le pot sfărâma repede de stânci. La fel acţionează şi violenţa care stă la pândă în Fiii Omului când ei nu veghează asupra Păcii. Pipăiţi aceste fire de plante pentru că prin ele pipăiţi Fluxul Vieţii. În el veţi găsi Pacea; Pacea este construită cu puterea tuturor Îngerilor. Tocmai cu această Pace, razele Sfintei Lumini vor goni întunericul în întregime.”
„Când Fiii Luminii sunt una cu Fluxul Vieţii, atunci puterea firelor vegetale îi va călăuzi către împărăţia nepieritoare a Tatălui Ceresc. Şi voi veţi cunoaşte mai multe din aceste mistere cărora nu le-a venit încă timpul să le auziţi. Pentru că mai există şi alte Fluxuri Sfinte în împărăţiile nemuritoare. Adevăr zic vouă, împărăţiile cereşti sunt intersectate mereu şi mereu de curenţi de lumină aurie, arcuindu-se departe, dincolo de bolta cerească şi neavând sfârşit. Şi Fiii Luminii vor călători cu aceşti curenţi pentru totdeauna, necunoscând moartea, călăuziţi de iubirea eternă a Tatălui Ceresc. Şi, adevăr zic vouă, toate aceste mistere sunt conţinute în firele umile ale plantelor când le mângâiaţi cu tandreţe şi vă deschideţi inima către Îngerul Vieţii interioare.”
„Adunaţi, deci, grăunţe de grâu şi plantaţi-le în mici ulcele de pământ ars; şi, în fiecare zi, cu inima deschisă faceţi comuniuni cu Îngerii, ca ei să vă poată călăuzi către Sfântul Flux al Vieţii şi ca voi să puteţi aduce din sursa sa eternă alinare şi putere pentru Fii Oamenilor. Pentru că, adevăr zic vouă, tot ceea ce învăţaţi, tot ceea ce văd ochii spiritului vostru, tot ceea ce aud urechile spiritului vostru, toate acestea sunt ca o gaură făcută de o săgeată în vânt, dacă voi nu trimiteţi un mesaj de adevăr şi lumină Fiilor Oamenilor. Pentru că, prin fructe, putem cunoaşte valoarea pomului. Şi a iubi este o învăţătură fără sfârşit. Pentru că aşa au învăţat şi părinţii voştri de la Părintele Enoh. Acum mergeţi. Pace vouă!”
Şi Domnul Iisus, ţinând înainte ulcica de pământ ars cu tinerele lăstare de grâu ca în binecuvântare, porni către dealurile însorite de pe malul râului, aşa cum era obiceiul tuturor Fraţilor. Şi ceilalţi Îl urmară, fiecare păstrând în el cuvintele Domnului ca pe o comoară de preţ în inima sa.
Cele şapte căi ale păcii
„Pace vouă!” spuse Maivârstnicul salutând Fraţii care erau adunaţi pentru învăţătură.
„Pace Ţie” răspunseră ei şi merseră împreună pe malul râului, aşa cum era obiceiul când Fratele mai mare îi învăţa pe Fraţi ca ei să poată împărtăşi învăţăturile cu Îngerii Maicii Pământeşti: Îngerul Aerului, Îngerul Soarelui, Îngerul Apei, Îngerul Pământului, Îngerul Vieţii şi Îngerul Bucuriei.
Iar Maivârstnicul spuse Fraţilor: „Aş vrea să vă vorbesc despre pace, pentru că dintre toţi îngerii Tatălui Ceresc, Îngerul Păcii este acela după care omenirea tânjeşte cel mai mult, după cum un bebeluş obosit este nerăbdător să pună capul pe pieptul mamei sale. Lipsa păcii tulbură împărăţiile, chiar dacă nu sunt în război. Pentru că violenţa şi starea de război pot domni într-o împărăţie, chiar fără să se audă zăngănitul săbiilor. Chiar dacă nu sunt armate în marş, una împotriva celeilalte, încă nu este pace dacă Fiii Oamenilor nu merg cu îngerii lui Dumnezeu. Adevăr zic vouă, mulţi sunt aceia care nu cunosc pacea pentru că ei sunt în război cu propriul lor corp; ei sunt în război cu gândurile lor; ei nu sunt în pace cu taţii lor, mamele lor, copiii lor; ei nu sunt în pace cu prietenii lor şi vecinii lor; ei nu cunosc frumuseţea Manuscriselor Sfinte; ei nu lucrează în timpul zilei în împărăţia Maicii lor Pământeşti; nici nu dorm în braţele Tatălui lor Ceresc. Pacea nu domneşte în ei pentru că ei sunt avizi pentru ceea ce la sfârşit le aduce numai mizerie şi durere, acele capcane ale bogăţiei şi faimei, prin care Satana îi ispiteşte pe Fiii Oamenilor; şi ei trăiesc în ignorarea Legii Sfinte prin care trăim: calea Îngerilor Maicii Pământeşti şi a Tatălui Ceresc.”