Îmi face impresia că un anumit misoginism endemic, moştenit de la toate cultele Asiei şi Orientului apropiat, preluat de către Bisericile Creştine şi în Europa şi în America, au făcut ca toate abordările femininului în Divin, să fie făcute cu anumite prejudecăţi. Acest lucru este în fond destul de curios, deoarece în hinduism, în Creaţiune alături de Tatăl apare Adi Sakti, principiul feminin, Mama Divină, iar la chinezi, după Laozi, Dao, prin xu („vid”), reprezintă Mama tuturor făpturilor şi lucrurilor existente, iar după tradiţia indiană, Kundalini este reflectarea în om, a Marii Zeiţe, a Mamei Divine.
După cum bine sesizează Dan Costian, referindu-se la existenţa Mamei Divine sau Mamei Primordiale, arată că de fapt, aspectul feminin este implementat în Tatăl, potrivit „Facerea” (1, 27): „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie”.
Pe de altă parte, să nu uităm că orice om simte că în el există o Mamă, care este mai mult decât mama care l-a născut şi care este prima Fiinţă căreia îi lansează strigătul său de ajutor (chiar nemărturisit) în momentele sale de necesitate şi de durere.
În traducere eu am utilizat denumirea de Maica Pământească, considerând-o mai potrivită creştinismului ortodox. În engleză, denumirea era „Eartherly Mother” („Mama Pământească”).
N-aş putea încheia mai bine referirile la aspectul Divin feminin, decât redând cuvintele Sfântului Ambrozie (secolul V): „Cine n-are Biserica de mamă, nu poate avea pe Dumnezeu de tată”.
Să trecem însă la noutatea cea mai extraordinară pe care o aduce Evanghelia eseniană:
Cartea a patra începe cu următorul text: „Şi Domnul Iisus îi adună pe Fiii Luminii pe malul râului, pentru a le revela ceea ce le rămăsese ascuns; trecuseră şapte ani şi toţi erau maturi pentru adevăr, la fel cum floarea se deschide, când Îngerul Soarelui şi Îngerul Apei o aduc la timpul înfloririi”.
Acest text, în afara faptului că suplimentar, constituie un argument pentru veridicitatea manuscrisului în discuţie, indicând perioada de şapte ani necesară regenerării tisulare complete a corpurilor celor vindecaţi, care acum deveniseră Fii ai Luminii, indică revenirea la ei a Domnului Iisus după şapte ani de la vindecarea lor, deci cele povestite în manuscris în primele două părţi, s-au petrecut cu şapte ani înainte de perioada „publică” din viaţa Mântuitorului.
Această constatare are o dublă mare importanţă:
— Una, că spulberă toate speculaţiile care s-au făcut cu privire la anii necunoscuţi din viaţa Domnului Iisus şi
— A doua, că precedând perioada publică din Palestina a Domnului Iisus, nu schimbă cu nimic canonul Bisericii Creştine Ortodoxe întemeiat pe Jertfa Răscumpărătoare a Mântuitorului.
Vechimea manuscrisului, dezvăluită prin cele de mai sus, arată că „Evanghelia după Ioan” este, în modul cel mai categoric, cea mai veche (şi nu cea mai nouă cum se acreditează pe argumente superficiale). În felul acesta se confirmă ipoteza evangheliei primitive, expusă, printre altele, de Oscar Cullman în cartea sa, Noul Testament (Bucureşti: Humanitas, 1993), în care se spune că cele trei sinoptice şi-ar avea originea într-o sursă comună de origine aramaică de care nu mai dispunem. De ipoteza evangheliei primitive e legat numele lui Lessing (1775). Eichborn, adoptă şi el aceeaşi soluţie.
Capătă de asemenea consistenţă argumentele autorilor care au arătat că „Evanghelia după Ioan” a fost scrisă mai întâi în aramaică şi apoi tradusă în greacă cum sunt C. F. Burney (1922); Charles C. Terrey (1923); W. F. Albright (1925); M. Black (1954); C. Daniel (Scripta Aramaica Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980).
În concluzie, nu încape îndoială că manuscrisele pe care Edmond Bordeaux Szekely a efectuat traducerile din aramaică şi ebraică sunt originale. Ele sunt pline de dezvăluiri extraordinare, începând de la rostul real al existenţei omului în această viaţă, de modul de purificare a lui pentru a deveni Copil al Luminii şi apoi Fiu de Dumnezeu. Este înţelesul apropiat pe care l-a exprimat şi regretatul nostru părinte Dumitru Stăniloaie în capitolul final „Despre Îndumnezeire” în cartea sa Spiritualitatea Ortodoxă.
Dar, după cum am arătat, cel mai extraordinar mesaj al Evangheliei Eseniene a Păcii, venind de la Domnul Iisus, este acela al IUBIRII NECONDIŢIONATE, care este prima lege fundamentală a tatălui Ceresc, Legea Sfântă.
Legea Iubirii Necondiţionate ca relaţie între oameni, nu este opţională. Nu este o alegere democratică. Fiind energia levogiră, benefică, cea mai puternică din câte există, ea este singura şansă de reducere urgentă a entropiei planetare, la nivelul de a o face în continuare viabilă.
Oricâte am spune despre Evanghelia eseniană a păcii, ar fi insuficiente şi inadecvate, şi avea dreptate Edmond Bordeaux Szekely când încheia „Prefaţa” la ediţia engleză de la Londra din 1937 astfeclass="underline"
„Şi adevărul se va mărturisi prin el însuşi”.
Fie ca Lumina Sfântă a Domnului Iisus, care se manifestă în fiecare an la Mormântul Sfânt de la Ierusalim la slujba de Înviere a Arhiereului Creştin Ortodox, Lumina Învierii, să pătrundă în sufletele noastre gonind toate răutăţile şi negativităţile din noi şi dintre noi şi luminându-ne minţile, să ne conformăm IUBIRII NECONDIŢIONATE, care rezolvă toate problemele omenirii şi ale Universului.
Pace vouă!
Radu Ilie Mânecuţă
Ucea de Jos
Cartea întâi
Evanghelia eseniană a păcii
Prefaţă
Se vor împlini în curând două mii de ani de când Fiul Omului a învăţat umanitatea calea, adevărul şi viaţa. El a adus bolnavilor sănătatea, ignoranţilor înţelepciunea, iar celor care erau nefericiţi fericirea. Cuvintele Sale au cucerit jumătate din lume şi au format civilizaţia occidentală. Acest fapt dovedeşte vitalitatea lor eternă, valoarea lor supremă şi incomparabilă.
Această carte nu cuprinde decât o treime din manuscrisul aramaic care se găseşte în arhivele secrete ale Vaticanului şi a manuscrisului în slavona veche păstrat în arhivele regale ale Habsburgilor (acum proprietatea guvernului austriac).
Noi datorăm existenţa acestor două versiuni preoţilor nestorieni care, sub ameninţarea hoardelor lui Ghingis-han, au fost constrânşi să se refugieze din Orient spre Occident aducând cu ei toate scripturile şi icoanele lor.
Textul aramaic datează din secolul al III-lea după Hristos, varianta în slavona veche fiind o versiune literară a acestuia. Arheologia nu este încă capabilă să ne explice cum au călătorit aceste texte din Palestina până în interiorul Asiei, pentru a ajunge în mâinile preoţilor nestorieni.
Nu avem de adăugat nici un comentariu acestui text. El vorbeşte de la sine. Cititorul care va studia paginile următoare cu toată atenţia necesară va simţi în el suflul vieţii eterne şi puternica evidenţă a acestor adevăruri profunde de care umanitatea de astăzi are o nevoie mai urgentă ca oricând.
„Şi adevărul se va mărturisi prin el însuşi.”
Londra, 1937
EDMOND BORDEAUX SZEKELY
Prefaţă
La cea de-a 50-a aniversare a primei ediţii (1978)
Cincizeci de ani s-au scurs de la prima ediţie a Cărţii întâi a Evangheliei eseniene, şi de la crearea International Biogenic Society, dedicată tuturor aplicaţiilor posibile ale învăţământului etern al esenienilor în viaţa noastră de toate zilele din timpul secolului al XX-lea. În cursul celor cincizeci de ani trecuţi, lumea a suferit ravagiile unui război mondial şi se găseşte din nou confruntată cu probleme aparent insurmontabile: poluarea la scară planetară, criza de energie, foamete şi tensiuni crescânde între filosofii şi gândiri politice divergente. Totuşi, cuvintele lui Iisus continuă să semene grăunţele lor de pace şi iubire în această lume tulburată. Din anul 1928 mai mult de zece milioane de persoane au primit mesajul Evangheliei eseniene şi numărul lor este în continuă creştere. Victor Hugo a spus că „nu există putere mai mare decât aceea a unei idei căreia i-a sosit timpul”. Poate că nu este prea târziu pentru ca puterea de transformare a cuvintelor lui Iisus, în puritatea şi amplitudinea lor iniţială, să-şi producă minunile într-o lume care n-a avut niciodată mai multă nevoie de ele.