> însă, trebuie să recunosc că nici eu nu mi-am căutat drumul în locurile unde aş fi avut şansele să-l găsesc.
— Ceea ce întotdeauna mi s-a părut a fi principala h obiecţie la omphaloskepsisul prelungit, spuse domnul | Cardan după o mică pauză, este faptul că prea mult timp | eşti lăsat în seama propriilor tale resurse; că trebuie sâ
.trăieşti, ca să zic aşa, din propria ta grăsime intelectuală ! în loc să te poţi hrăni din afară. A te cunoaşte pe tine
Jnsuţi devine imposibil, deoarece nu te poţi cunoaşte pe , jtine însuţi decît în raport cu alţii.
— E adevărat, răspunse Calamy. Cu «iguranţă că nu poţi cunoaşte o parte a persoanei tale decît în raport cu lumea din afară. In cursul celor doisprezece sau cincisprezece ani de viaţă
adultă, cred că am reuşit să cunosc foarte temeinic această parte din mine. M-am întîlnit cu o serie de oameni, am fost pus în foarte malte situaţii curioase, aşa încît orice posibilitate latentă
din acea parte a fiinţei mele a avut prilej să se manifeste. De ce să mai continui ? Nu mai există nimic care să vreau într-adevăr să aflu despre acea parte a persoanei mele. Nu mai există nimic, cred eu, de oarecare însemnătate, pe care să-l mai pot afla din contactele cu lumea din afară. Pe de altă parte, există un întreg univers în mine care este necunoscut şi care aşteaptă să fie explorat; un întreg univers care nu poate fi abordat decît prin introspecţie şi gîndire răbdătoare şi neîntreruptă. Fie şi numai din curiozitate, şi tot merită să-l explorezi.
Există,
401
un fel de legătură cu morala. Numai în raport cu altceva se poate spune că satisfacerea unui instinct natural este bună sau rea. Ea poate fi rea, de pildă, dacă presupune înşelăciune, sau cruzime. Cu siguranţă că este rea atunci cînd înrobeşte o minte care simte singură cînd trebuie să fie liberă — liberă să contemple şi să se re-culeagă.
— Fără îndoială, încuviinţă domnul Cardan. Dar ca om practic nu pot spune decît că va fi îngrozitor de greu să-ţi păstrezi o asemenea libertate. Legănatul acela din şolduri... îşi mişcă
ţigara într-o parte şi în alta. Am să revin după şase luni să văd cum te vei simţi atunci. Este extraordinar efectul pe care-l au apetiturile naturale asupra bunelor hotărîri. Cînd eşti sătul crezi că regenerarea va fi foarte uşoară; dar cînd din nou ţi-e foame — ce greu îţi pare!
Tăcură cu toţii. Umbrele de ceaţă se căţăraseră între timp şi mai sus pe coline. Munţii din faţă
erau acum complet negri, iar norii, în care-şi ascunseseră vîrfurile, deveniseră întunecaţi şi ameninţători, cu excepţia părţilor superioare care străluceau parcă şi mai intens, pe măsură ce soarele apunea. Umbra, care ajunsese pînă la o sută de metri de locul în care stăteau, se pregătea să-i cuprindă şi pe ei. Cu clinchete voioase şi tălăngi şi răpăit de copite mici şi puternice, cele şase capre bălţate veniră în fugă pe cărarea abruptă dinspre drum. Băieţelul alerga în urma lor ameninţîndu-le cu băţul : „Hei, hei !" striga el cu un fel de furie homerică : dar la vederea celor trei bărbaţi de pe bancă în faţa casei, dintr-o-dată tăcu, roşi şi se făcu nevăzut într-un mod foarte puţin eroic, abia îndrăznind să mai şoptească ceva caprelor, în timp ce le închidea în staul pentru noapte.
— Drăguţele de ele, exclamă Chelifer care urmărise cu oarecare curiozitate mişcările animalelor ; cred că sînt primele capre pe care le-am văzut sau mirosit, în carne şi oase, de cînd am început să scriu despre ele în revista mea. Foarte interesante. Eşti înclinat să uiţi că
asemenea ~\ creaturi există în realitate. ***' v L
— In general eşti înclinat să uiţi că există ceva sau cineva în afară de tine, spuse domnul Cardan. Ai întotdeauna un fel de şoc cînd descoperi contrariul.
— Peste trei zile, spuse Chelifer dus pe gînduri, voi fi înapoi la birou. Iepuri, capre, şoareci ; Fetter Lane ; pensiunea de familie. Toate ororile familiare ale realităţii.
— Sentimentalule ! rîse de el Calamy.
— între timp, spuse domnul Cardan, Lilian a hotărît brusc să se mute la Monte Carlo. Plec cu ea, bineînţeles; nu poţi refuza mesele gratuite atunci cînd ţi se oferă, îşi aruncă ţigara de foi, se ridică şi se întinse. Ei, trebuie să coborîm înainte de a se lăsa întunericul.
— înseamnă că nu o să vă văd un timp ? întrebă Calamy.
— Să nu-ţi fie teamă, mă întorc înapoi aici peste şase luni, îl asigură domnul Cardan. Chiar dacă ar fi să vin pe cont propriu.
Urcară poteca abruptă care dădea în drum.
— La revedere. 1*2 | — La revedere.
| Calamy îi privi cum se îndepărtau pînă dispărură după
'cotul drumului. îl cuprinse o profundă melancolie. Odată
cu ei se ducea vechea lui viaţă cu care se obişnuise atît de mult. Fusese lăsat complet singur în tovărăşia a ceva nou şi straniu. Ce va rezulta din această despărţire?
Sau poate că, se gîndi el, nu va rezulta nimic. Poate
că nu a fost decît o nebunie din partea lui.
Umbra învălui casa. Privind în susul colinei, vâzu deasupra valului de întuneric care înainta, un pîlc de arbori strălucitori, pregătiţi parcă de sărbătoare. Iar în capătul văii, ca o imensă
nestemată strălucind de propriul ei foc lăuntric, piscul de calcar străpungea norii, înălţîn-du-se spre cerul palid. „Poate că-i o nebunie ce fac", gîndi Calamy. Privind acest pisc strălucitor, se simţi, însă, oarecum mai asigurat.
404
BA?)
Cu prins
Huxley moralistul .......•• 8
Partea I O seară la doamna Aldwinkle ..... 19
Partea a Ii-a Fragmente din autobiografia lui Francis Chelifer...........103
Partea a IlI-a Iubiri paralele ......... 199
Partea a IV-a Călătoria...........297
Partea a V-a Concluzii •.,.........365
Valoarea timbrului literar se virează în contul UNIUNII SCRIITORILOR nr 451 01 032