slăbiciuni morale erau frecvente în convefsaţis domnului Cardan. Pentru a-i dezarma pe eventualii critici, luîn-du-le-o înainte, pentru a şoca şi a pune în încurcătură pe cei susceptibili de aşa ceva, pentru a-şi afişa elibera rea de prejudecăţile curente, recunoscînd cu uşurinţă de r
-
fectele pe care alţii ar fi vrut să le ascundă — pentru toate acestea, domnul Cardan era în stare să-şi expună defectele cu cea mai mare dezinvoltură.
— Absurd ! repetă doamna Aldwinkle.
— Cîtuşi de puţin, protestă energic domnul Cardan. Nu spun decît adevărul. Pentru că, din păcate, este adevărat că nu am fost niciodată un parazit reuşit; Aş fi putut fi un linguşitor destul de bun; din nefericire, însă, trăiesc într-un secol în care linguşirea nu mai are trecere ; aş fi putut fi un bufon acceptabil dacă aş fi fost mai prost şi ceva mai vesel. Dar, chiar dacă aş
ft putut fi bufon, m-aş fi gmdit de două ori înainte de a alege această branşă, a parazitismului.
£ primejdios să fii nebunul Curţii şi, pe deasupra, e şi o ocupaţie precară. Un timp eşti agreat; dar, plnă la-urmă, fie că devii plicticos, fie că-ţi ofensezi patronii. Le Neveu de Rameau al lui Diderot este cel mai ilustru personaj literar de acest tip; Ştiţi bine ce viaţă mizerabilă a avut.
Nu, parazitul care reuşeşte întotdeauna aparţine, cel puţin în ziua de astăzi, unui tip cu totul diferit, unui tip căruia, din păcate, ori-cîtă silinţă mi-aş da, nu mă pot conforma.
— Sper că nu, spuse doamna Aldwinkle ridieîndu-se în apărarea .a ceea ce avea mai bun domnul Cardan.
Acesta se înclină în semn de recunoştinţă şi continuă : ;: 48
— Toţi paraziţii cu adevărat reuşiţi pe care i-am tîln,it recent aparţin aceleiaşi specii. Sînt liniştiţi, K şi patetici, în felul lor. Ei mizează de obicei pe instin materne de protecţie. în.
general, sînt înzestraţi cu vi talent fermecător — niciodată apreciat de vulg, dar cunoscut de patron, în mare măsură, bineînţeles, s meritul acestuia ; este o linguşire dintre cele mai sub Nu jignesc niciodată, aşa cum face bufonul ; şi nici rii impun în mod ostentativ, ci-şi privesc stăpînul ca n cîini credincioşi ; se pot face aproape invizibili cînd zenţa lor devine obositoare.
Protecţia ce li se acordă tisface dragostea de putere şi instinctul matern altr care ne îndeamnă
să-i ajutăm pe cei slabi. AI putea s la nesfîrşit pe această temă, continuă domnul Car adresîndu-se lui Mary Thriplow. Ai putea face aceasta o carte voluminoasă şi profundă.
Aş fi făcut-o însumi dacă aş fi fost scriitor ceea ce, de-ar fi vrut Di nezeu, nu ar fi fost imposibil. îţi ofer dumitale id Domnişoara Thriplow îngînă ceva în semn de r turnire. în tot timpul mesei tăcuse chitic. După t riscurile prin care trecuse în după-amiaza aceea, du gafele pe care era cît pe-aci să le facă, se gîndise ca mai bine să stea- liniştită şi să arate cît mai inocentă ; nesofisticată cu putinţă. Cîteva mici retuşuri aduse toal" tei sale înainte de masă o transformaseră radical. M întîi îşi scosese colierul de perle şi chiar inelul cu sm raid, în ciuda castităţii modelului. „E mai bine aşa", i spusese în timp ce examina tînăra mărunţică
— îmbri cată în rochie neagră, modestă, fără nici o bijuterie, mîinHe atît de albe şi delicate, cu faţa atît de palidă i netedă —. care o privea din oglindă. „Cît de sincer \ inocent mă priveşte cu ochii ei mari şi căprui !" — şi închipui ea pe Calamy şoptindu-i lui Cardan; punsul lui Cardan, însă, nu şi-l putea imagina. E: atît de cinic ! Dintr-un sertar scoase un şal negru < m.ătase — nu pe cel veneţian cu franjuri lungi, ci unij mult mai puţin romantic, cum poartă femeile în Angli burgheză — pe care4 avea de la mama ei. îl aruncă pesfe umeri şi-i strânse capetele peste piept, ţihîndu-le cu amîri două mîinile, Persoana din oglindă semăna cu o călugî riţă, sau, şi mai bine-zis — se gîndi ea — cu o elevă
50
li şcoala de maiei — una din sutele de fete, în uniformă neag^» *n P80^01*'1 cu volănaşe de dantelă coborînd pînâ la gîCZI^ă, care se pErobă perechi, perechi, în rîn-dari lungii aidoma unor crocodili uriaşi cu capul de un metru cincizeci şi opt şi cu o coadă ce se subţie treptat oină ajunge la vreo 90 de centimetri. Dacă şi-ar fi înfăşurat capul în şal, ar fi părut şi mai modestă, şi mai săracă dar cinstită — ca una dintre muncitoarele în saboţi de leian> care fac să răsune caldarîmul străzilor ce duc spre filatura de bumbac. Dar ar fi însemnat să întreacă
măsura. Doar nu era o fetişcană din Lancashire. Teribil de cultivată, fără să fie pervertită de -
eultură ; inteligentă, dar simplă şi inocentă — asta era ea. în cele din urmă, coborî la masă
învelită in şalul negru. Mică şi tăcută ca un şoricel. Eleva fruntaşă de la şcoala de maici avea toate calităţile ; deocamdată, însă, nu va vorbi decît dacă I se va adresa cineva. De aceea îi mulţumi domnului Cardan într-un mod cît se poate de reţinut şi modest.
— între timp, continuă Cardan, nenorocirea este că nu am reuşit niciodată să conving pe cineva să mă ia complet sub oblăduirea sa. E adevărat că, am înghiţit zeci de kilograme din mîncărurile şi am băut hectolitri întregi din băuturile altora — îşi ridică paharul şi, privind-o pe amfitrioană pe deasupra acestuia, îl goli în sănătatea ei — lucru pentru care le sînt extrem de recunoscător. Dar nu am reuşit niciodată să trăiesc în mod permanent pe spinarea lor. De altfel, nici ei nu au manifestat nici cel mai mic indiciu că ar dori să mă reţină pentru totdeauna. Din păcate, nu-s făcut psntru aşa ceva. în primul rînd nu sînt patetic. N-am lăsat niciodată femeilor impresia că aş avea nevoie de ocrotire maternă. Adevărul este că dacă am avut un oarecare succes la ele — şi pot spune acest lucru fără să mă laud — aceasta s-a datorat mai degrabă puterii decît slăbiciunii mele. Acurii, însă, la şaizeci şî şase de ani... Dădu trist din cap. Ei, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să devenim şi mai Patetici !
Domnul Falx ale cărui concepţii morale erau simple ?i ortodoxe, clătină dezaprobator din cap
; nu putea fi î*e acord cu toate acestea. Şi, pe deasupra, domnul Cardan h intriga.
51
— In ce mă priveşte, începu el, ceea ce pot să sp este că, după ce.vom ajunge la putere, în scurt timp vor mai exista paraziţi de genul celor descrişi de dom: Cardan, pentru simplul motiv că nu, vor mai exista general nici un fel de paraziţi. Toţi vor trebui să-şi fi datoria.
■— Din fericire, replică domnul Cardan luînd încă porţie de salată de fructe, am să mor pînă
atunci. N-mai putea suporta o lume căreia domnul Falx şi prie! nii săi îi vor fi administrat praf de pirită şi viermifi Ah. voi tinerii, continuă el întoreîndu-se spre Mi Thriplow — ce îngrozitoare greşeală aţi făcut venind lume în această epocă !
— N-aş schimba-o pentru alta, îi răspunse domnişoi Thriplow.
—- Nici eu, adăugă Calamy.
— Şi nici eu, răsună ca un ecou glasul doamnei Aldj vvinkle, care se asocia cu entuziasm grupului celor tineri, Se simţea, doar, la fel de tînără ca şi ei. Chiar mai tînă; deoarece adolescenţa ei se scursese-pe vremea cînd lumea era mai tînără, şi ea reuşise să păstreze gînduri şi sentimentele unei generaţii ferite de griji, care a ajui calm la maturitate — sau poate nici nu a ajuns încă ea. Evenimentele care maturizaseră prin mijloace atît violente şi de nefireşti pe cei mai tineri decît ea, nu schimbaseră nicidecum, ca şi cum timpul s-ar fi oprit '
loc, după ce-i modelase imaginea o dată pentru totdeai Din punct de vedere spiritual, ei erau mai în vî decît ea. j