~ •
:. ■
f «
•
O
i'
.
M q
ti
.1 •U'j-
J „în,
■lie
Capitolul V
In clipa in care pătrunse în salonul plin de lumii^ silueta neagră care pe terasă se pretindea a fi domr«| Cardan, se transformă într-un bărbat jovial în came oase.
— O cunosc eu pe Lilian, spuse el în timp ce int în salon. E în stare să stea ore întregi sub stele, trar punîndu-se într-o stare de spirit tot mai romantică fiindu-i din ce în ce mai frig. Nu-i nimic de făcut, asigur. Mîine va avea o criză de reumatism. Nu ne ri mîne decît să ne resemnăm şi să-i suportăm suferinţei Se aşeză într-un fotoliu în faţa căminului enorm gol. E mai bine aşa urmă el, oftînd cu uşurare.
Calamy şi -domnişoara Thriplow îi urmară exemplu
— N-ar fi bine să-i duc un şal ? sugeră domnişoar Thriplow după o scurtă pauză:
— Asta n-ar face decît s-o irite, răspunse Carda Pacă Lilian spune că este destul de cald ca să rămîr afară, înseamnă că este destul de cald. Intorcîndu-ne casă, ne-am dovedit nişte proşti; dacă îi ducem şi şalu vom ajunge şi mai rău : nişte neciopliţi şi nişte bădis răni care vor să-i arate că n-are dreptate. Ca şi ci i-am spune : „Dragă Lilian, nu-i cald. Şi cînd afirm contrariul, vorbeşti prostii. De aceea ţi-am adus şalul.' Nu, domnişoară Mary, cred că-ţi dai şi dumneata seam că este zadarnic.
Domnişoara Thriplow se declară de acord.
— Ce diplomat sînteţi! îi spuse" ea. Dai- aveţi per fectă dreptate. Sîntem cu toţii nişte copii pe lîngă dum neavoastră. Cam atîtica, adăugă cam nelalocul ei, fă
70
cînd pe fetiţa, şi-şi duse palma la vreo jumătate de metru de duşumea, li zîmbi copilăreşte.
— Cam rtîtica, îi .răspunse ironic domm.il Cardan, arătînd între două degete ridicate în dreptul ochilor o distanţă de cîţiva centimetri. O măsură prin această deschizătură cu ochiul lui cu care aveai mereu impresia că îţi face semne. Am văzut copii, continuă el, în comparaţie cu care domnişoara Thriplow ar fi... îşi ridică manile şi se lovi cu palmele peste genunchi, lăsînd fraza .să ajungă singură la concluzia ei iogică, în timp ce se lăsă o linişte senini ficaţi.vă.
Domnişoarei Thriplow nu-i plăcu această negare a simplităţii sale copilăreşti. Cei ca ca vor moşteni împărăţia cerurilor. împrejurările, dată fiind prezenţa domnului Calamy. nu-i permiteau, însă, să insiste într-un mod prea categoric asupra acestui fapt. Povestea prieteniei lor nu fusese prea fericită. Chiar de la început, domnul Cardan judecind-o de la prima vedere, (în mod greşit, după părerea domnişoarei Thriplow) şi-o făcuse confidentă, spunîndu-i tot felul de lucruri cinice şi chiar diabolice şi Iratînd-o ca pe o femeie cu desăvârşire „modernă1*
şi lipsită de prejudecăţi, una dintre acele femei care nu numai că fac tot ce vor (ceea ce. încă
nu înseamnă nimic ; întrucît pînă şi oameni mai serioşi şi do „modă veche" procedează la fel), dar care şi vorbesc uşuratic şi fără ascunzişuri despre distracţiile lor. Animată de dorinţa de a plăcea şi stimulată de uşurinţa ("I de a se adapta la mediul spiritual înconjurător, domnişoara Thriplow acceptase cu bucurie rolul ce i se atribuise şi-i jucase în mod strălucit. Şi cît de
.fermecătoare fusese în acest joc, cit de îndrăzneaţă şi de spirituală ! Pînu cînd, în cele din urmă, domnul Cardan. făcînd mereu cu ochiul, adusese conversaţia pe cărări «tît de stranii şi de imposibile, încit domnişoai'ei Thriplow începuse să-i fie teamă că s-a plasat într-o postură
falsă. Numai Dumnezeu ştie la ce te puteai aştepta de la un om ca acesta. In consecinţă, domnişoara Thriplow se transformase, încetul cu încetui, dintr-un fel do salamandră ce se zbenguia nepăsătoare printre flăcări, îhtr-o floricică de lîngă pîrîiaş. Şi. de atunci, tî-ttăra romancieră —, atît de cultă şi de inteligentă, dar 71
I
şi atît de neprihănită — se controla în modul cel mai rj. guros ori de cîte ori vorbea cu domnul Cardan. In Ci priveşte pe interlocutorul său, acesta acceptase, tactul ce-l caracteriza, pe femeia romancier, fără să," arate câtuşi de puţin surprins de schimbarea care produsese. Cel mult, îşi permitea drn eînd în eînd privească şăgalnic şi să-i zîmbească
semnificativ, asemenea împrejurări, însă, domnişoara Thriplow prefăcea că nu înţelege ; e tot ce ptrtea face.
— Oamenii îşi înehipuie întotdeauna, spuse doi şoara Thriplow oftînd din greu, că a fi inteligent î seamnă a fi sofisfieat. Şi, ceea ce-i "taai rău, e că na cr că poţi avea o inimă bună
din moment ce ai un inteligent.
Şi ce inimă bună avea ea ! „Oricine, obişnuia ea spună, poate fi inteligent. Dar prmeipalal este să blînd şi bun, să ai sentimente alese. Iată ce î să ai sentimente alese lu
— Cititorii interpretează întotdeauna greşit ceea scrii, continuă domnişoara Thriplow.
Le plac eărţ; mele pentru că sînt inteligente, surprinzătoare, întrucât paradoxale, cinice, şi exprimă o brirtaîîtaiie elegantă? nu-şi dau seama cît de serios este tot ce te spun. Ei n văd tragedia şi delieatetea care stau la bază. Vede dumneavoastră, se strădui ea să
explice, încerc să n lizez ceva nou : un compus chimic din mai multe eh mente — o combinaţie de nepăsare, tragedie, frumuseţi inteligenţă, fantezie, realism, ironie şi sentimentalis Cititorii n-o găsesc decît amuzantă. Făcu un gest disperare.
— Era şi de aşteptat, ripostă domnul Cardan pe ton încurajator. Oricine are ceva de spus nu poale ! nu fie greşit înţeles.' Publicul nu înţelege decît lucruri care-i sînt intru totul familiare.
Orice lucru nou ii ratează. In afară de aceasta, -există şi neînţelegeri c intervin chiar între oamenii inteligenţi, oamenii eare cunosc foarte bine. Aţi corespondat vreodată cu v; iubit aflat la distanţă ? Domnişoara Thriplow dădu din cap; îi era familiară, prin însăşi profesiunea e orice experienţă dureroasă. In acest caz trebuie să şti 72
jt de uşor poate interpreta corespondentul dumneavoastră o' stare de spirit trecătoare — pe care i-aţi împărtâ-sit-o şi care a dispărut cu mult înainte ca scrisoarea să ajungă la destinaţie
— drept o dispoziţie sufletească permanentă. Şi n-aţi fost oare contrariată eînd aţi primit o scrisoare de răspuns în care el împărtăşea o bucurie pe care aţi avut-o, eînd, în realitate, la primirea scrisorii, dumneavoastră vă aflaţi într-o stare depresivă ? Sau surprinsă eînd, venind fluierînd la micul dejun, aţi găsit sub farfurie şaisprezece pagini consolatoare exprimi nd regretul pentru neplăcerea pe care aţi avut-o ? Şi n-aţi avut niciodată ghinionul să fiţi iubită