fără să iubiţi ? în acest caz, ştiţi foarte bine că acele expresii de afecţiune care au fost smulse din adîncul inimii şi aşternute pe hîrtie cu lacrimi în ochi vi s-âu părut nu nuK-sî stupide şi agasante, dar şi de cel mai prost gust. Pur şi simplu vulgare, ca acele deplorabile scrisori care ss citesc la procesele de divorţ. Şi totuşi, acestea sînt exact expresiile pe care le folosiţi de obicei eînd vă adresaţi In scris persoanelor pe care le iubiţi. Tot aşa şi cititorul unei cărţi, care se întîmpiă să nu fie la acelaşi diapazon cu starea dominantă de spirit a autorului, se va plictisi la culme par-curgînd nişte rînduri scrise cu cel mai mare entuziasm. Sau, ca şi corespondentul dumneavoastră îndepărtai, el ar putea să sesizeze ceva neesenţial pentru scriitor şi să facă din aceasta însuşi miezul şi raţiunea de a fi a operei. De altfel, aţi recunoscut şi dumneavoastră că
le faceţi o v'aţă grea cititorilor. Scrieţi tragedii sentimentale sub formă de satire, iar ei . nu reţin decit satira. Nu-i oare ceva firesc ?
— Este, bineînţeles, un adevăr în ceea ce spuneţi, răspunse domnişoara Thriplow.
„Dar problema nu se rezumă la atît". adăugă ea în gînd.
— Şi, în afară de aceasta, continuă domnul Cardan', trebuie să ţineţi seama de faptul că
majoritatea cititorilor nici nu citesc cu adevărat. Cînd te gîndeşti că paginile pentru care ţi-a trebuit o săptămînă de muncă neîntreruptă sînt parcurse neglijent în cîteva minute sau, mai degrabă, pur şi simplu sărite, nu trebuie să te surprindă că din cînd în cînd între cititori şi autori se
73
îvesc unele neînţelegeri. Citim cu toţii prea mult în zilele noastre, pentru a citi cum trebuie.
Citim numai cu ochHV nu şi cu imaginaţia : nu ne mai străduim să transpunem cuvîntul scris într-o imagine vie. Şi o facem xiumai din instinct de conservare. Pentru că, deşi citim tin număr enorm de cuvinte, 999 la mie dintre acestea nu merită să fie citite cum trebuie,"şi nici nu sînt susceptibile de a fi citite decît superficial, numai cu ochii. Citirea neatentă a diferitelor fleacuri ne obişnuieşte să fim nepăsători şi neglijenţi cu toate lecturile noastre, chiar cu cele bune. Orieîte eforturi aţi depune, dragă domnişoară Mary, cîţi la sută dintre cititori se vor de-ranja oare să citească ceea ce aţi scris, şi cînd spun să citească, adăugă domnul Cardan, mă
gîndesc la sensul adevărat al acestui cuvînt — cîţi, vă întreb eu ?
— Cine ştie ? replică domnişoara Thriplow.
„Dar chiar dacă citesc cum trebuie, se gîndea ea, sînt oare în stare să-mi descopere inima ?"
Aceasta era întrebarea vitală.
— Mania aceasta de a fi la curent cu toate, spuse domnul Cardan, este cea care a nimicit arta de a citi. Majoritatea celor pe care îi cunosc citesc trei sau patru ziare pe zi, frunzăresc vreo jumătate de duzină de periodice de sîmbătă pînă luni, şi vreo duzină de reviste la fiecare sfîrşit de lună. Iar în restul timpului, cum ar spune Biblia cu o îndreptăţită vigoare.
în restul timpului se dedau viciului de a descoperi noi romane, noi piese de teatru, versuri şi biografii. N-au timp decît| să frunzărească, fără să înţeleagă mare lucru. Dacă vreij să
complici lucrurile scriind tragedii sub formă de farse, nu te poţi aştepta decît la confuzie.
Cărţile îşi au des-l tinele lor, ca şi oamenii. Iar soarta lor aşa cum c fu-s urită de generaţii de cititori, este foarte diferită de destinul ce le-a fost hărăz't de autori. Călătoriile lui Gulliver au devenit, cu foarte mici prescurtări, o carte pentru copii ; de fiecare Crăciun apare o nouă ediţie. Iată,] unde ajungi spunînd lucruri profunde despre omenire sub formă
de poveşti. Publicaţiile Ligii pentru puritate,:; figurează mereu la rubrica de „curiozităţi* a cataloagelor
74
tuturor librăriilor. Partoa teologică, pe care chiar şî Milton o considera fundamentală, din Paradisul Pierdut, ne pare atît de ridicolă acum, incit o ignorăm complet. Cînd cineva vorbeşte despre Milton, la ce ne gîndim ? La un mare poet religios ? Nu. Milton reprezintă
pentru noi o culegere de poezii, de pasaje izolate pline de lumină, de culoare, şi de furtunoasă
armonie — suspendate în vid, ca nişte stele muzicale. Uneori capodoperele pentru adulţi ale unei generaţii devin lectură pentru elevii generaţiei următoare. Mai citeşte oare cineva, care a trecut de şaisprezece ani, poemele lui Sir Walter Scott ? Sau chiar romanele lui ? Cîte cărţi religioase şi de morală nu supravieţuiesc decît prin stilul lor ! Şi cîfc de mult i-ar fi scandalizat pe autorii lor interesul pur estetic pe care îl purtăm acestor cărţi! Nu, în ultimă instanţă, cititorii sînt cei care fac dinlr-o carte ceea eo devine ea mai tîrziu. Scriitorul propune, iar cititorul dispune. VI inevitabil, domnişoară Mary. Trebuie să vă rcsemnal,i soarlei.
— Presupun că ar trebui, oftă domnişoara Thriplow. Calamy rupse tăcerea pentru prima oară
de cînd intraseră în casă.
— Dar nu înţeleg de ce vă pimgeţi cu smteţi neînţeleasa, spuse el zîmbînd. Aş fi crezut că-i mult mai neplăcut să fii înţeles. Desigur că te irită faptul că imbecilii nu înţeleg ceea ce ţi se pare clar ca lumina zilei. Amorul propriu îţi este rănit de modul în care eşti interpretat de ci — te consideră la fel de vulgar ca şi dînşii. Se poate întîmpla, de asemenea, să ai senzaţia că ui dat greş în cariera artistică de vreme ce nu ai reuşit să-ţi exprimi cu toată
claritatea ideile. Dar ce înseamnă toate acestea în comparaţie cu oroarea de a fi înţeles — do a fi înţeles complet ? înseamnă că te-ai trădat, cu eşti cunoscut, eşti la cheremul celor cărora le-ai încredinţat sufletul. Ah, numai gîndul la aşa ceva te îngrozeşte. Dacă
ă pot ajunge. Vă menţineţi intactă.
plo^T
domnişoara Thri-
Domnul Cardan o înţelegea, Se gîndea ea, sau cel puţin înţelegea o parte din ea — ce-i drept o narS superficială, lipsită de o bază reală, totuţi 7 anumfi
Şl
S * ***** * evMent' aCest lucru îi
Capitolul VI
A fi sfîşiat între imperative diferite este soarta dureroasă a aproape oricărei fiinţe umane. Intre înger şi demon, între materie şi spirit, între dragoste şi datorie, între raţiune şi venerata prejudecată. Conflictul, în diferitele sale forme, este tema oricărei drame. Căci, deşi am învăţat să fim dezgustaţi de spectacolul unei coride, al unei execuţii sau al unei lupte între gladiatori, privim cu plăcere spasmele unor suferinţe spirituale. într-un viitor îndepărtat, cînd societatea va fi organizată în mod raţional, cînd fiecare individ îşi va ocupa poziţia ţi se va îndeletnici cu munca ce corespunde cerinţelor sale reale, cînd sistemul de educaţie va înceta să insufle tinerilor prejudecăţi fantastice în Ioc de adevăruri, cînd glandele endocrine vor fi învăţat să funcţioneze într-o armonie perfectă, iar bolile vor fi lichidate, întreaga noastră