călătorit atît de mult în ultimiu timp — departe de civilizaţie... continuă ca pe un ton misterios.
Pe o temă ca aceasta doamna Aldwinkle putea discuta la infinit. Clipa în 'Care trebuiau rostite cuvintele fatale de sfîrşit — ..noapte buna" — nu sosise încă.
Jos, în salonul cel mare, cei trei bărbaţi erau aşezaţi în jurul sticlei de vin roşu. Domnul Cardan era la al doilea pahar. Cel al lui Calamy era pe sfîrşitc, al lui Iloven-den încă pe jumătate plin. Nu era un băutor antrenat şi se temea să nu i se facă rău dacă se va împărtăşi din, această generoasă băutură.
— Plictisit, eşti pur şi simplu plictisit, asta-i tot, spunea domnul Cardan privindu-l pa Calamy peste paharul din care mai sorbi o înghiţitură, ca şi cum ar fi închinat în sănătatea interlocutorului său. încă n-ai întîlmt pe c!neva care să-ţi placă, asta-i tot. Bineînţeles, dacă nu cumva ai vreo afecţiune a căilor biliare.
. — Nici una, nici alta, răspunse Calamy, zîmbincl.
— Sau poate că eşti la prima vîrstă critică importanta. Nu cumva ai treizeci şi cinci de ani ?
De cinci ori şapte — c vîrsla cea mai formidabilă. Deşi nu chiar atît de respectabilă
ca şaizeci şi trei, care-i vîrsta critică cea mai scrioesă. Domnul Cardan dădu din cap, cu tilc. Slavă Demnului, am trecut-o fură să mor sau să trec la catolicism sau să mă însor. Slavă
Domnului ; dar dumneata ?
— Am treizeci şi trei, răspunse Calamy.
— Perioada cea mai benignă din viaţa unui om, cînd cel mult eşti plictisit. De îndată ce vei da de ceva care să te incinte cit de cît, vei recăpăta şi gustul de viată.
Se auzi rîsul artificial, ventriloc, al omului de lume., l'ra tînărul lord Hovendcn. Calamy protestă.
— Dar nu vreau să-l recapăt: nu vreau să mă mai las furat de micile îneîntări. K atît de stupid, de copilăresc. Pe vremuri credeam că un „homme ă bonne fortune" ' este de admirat şi chiar de invidiat. Don Juan are un loc onorabil în literatură ; se consideră că este firesc ca un Casanova să-şi trîmbiţeze succesele. Am acceptat şi eu această opinie la modă şi cînd eram norocos
4 Un norocoi (fr > ,M .
87
în dragoste — şi din păcate nu am fost decît norocos —, aveam cea mai bună părere despre mine.
— Cu toţii am avut aceeaşi părere, spuse domnul Car-*dan. E o slăbiciune scuzabilă.
Lordul Hovenden încuviinţă şi luă o înghiţitură do vin ca să arate că este cu totul de acord cu ultimul vorbitor.
— Fără îndoială că e scuzabilă, urmă Calamy. Dar, cind te gîndeşti mai bine vezi că-i în contradicţie cu judecata sănătoasă. Căci, la urma urmelor, n-ai cu ce să te mîndreşti, n-ai de ce să te lauzi. Gindiţi-vă în primul rînd la toţi ceilalţi eroi care au avut aceleaşi succese — cu siguranţă şi mai remarcabile, şi mai numeroase decît ale noastre. Priviţi-i, ce vedeţi ? .Tot felul de lachei insolenţi şi de bătăuşi, de borfaşi cu obraz gros, de bă-trîni satiri dezgustători, derbedei cu părul creţ şi fără minte, de codoşi piperniciţi şi şireţi — o întreagă armată
de cele mai odioase specimene ale omenirii... Se poate mândri oare cineva că face parte dintre ei ?
— De ce nu ? întrebă domnul Cardan. Trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru orice talent cu care ne-a înzestrat. Dacă se întîmplă să ai talent pentru matematici superioare, Domnul fie lăudat ; dacă ai talent pentru seducţie, lauda trebuie să fie aceeaşi. Şi dacă te gîndeşti mai bine, a-i mulţumi lui Dumnezeu este cam acelaşi lucru cu a te lăuda sau a te mîndri. Nu facem nici un rău dacă ne lăudăm că avem şi noi ceva din talentele lui Casanova.
Voi, tinerii, sînteţi totdeauna atît de îngrozitor de intransigenţi. Nu vreţi să lăsaţi pe nimeni să
meargă nici în rai nici în iad, sau oriunde în altă parte, pe alt drum decît pe cel cu care sînteţi voi de acord... Dacă ai deschide una din cărţile sfinte ale indienilor, ai vedea că ei au calculat că există 84.000 de tipuri de oameni, fiecare cu felul lui în viaţă. Şi probabil că au subapreciat cifra.
Calamy rîse.
— Mă refer numai la tipul meu de om.
— Iar Hovenden şi cu mine la al nostru, răspunse de nul Cardan. Nu-i aşa, Hovenden ?
88
pj— O, da, desigur, evident, răspunse Hovenden şi, cine
tie cie ce, roşi.
s
'' — Continuă, te rog, spuse domnul Cardan umplîn-du-şi dm nou paharul.
— Ei bine, îşi urmă Calamy firul ghidului. Avînd în vedere tipul din care fac parte, nu pot avea prea multă satisfacţie din asemenea succese. Mai ales cînd mă gîn-desc la natura lor. Sau eşti sau nu eşti îndrăgostit de o femeie. Sau te laşi minat de imaginaţia ta înflăcărată
(căci, la urma urmelor, persoana de care eşti îndrăgostit nebuneşte este întotdeauna produsul propriei tale imaginaţii şi cea mai extraordinară dintre plăsmuiri), de simţuri sau de curiozitate intelectuală. Dacă nu eşti îndrăgostit, e vorba de o simplă experienţă de fiziologie aplicată, la care se adaugă cîteva investigaţii psihologice pentru a o face mai interesantă. Iar dacă eşti, înseamnă că devii sclav, că eşti îmbrobodit, că depinzi de o altă fiinţă umană într-un mod cit se poate de ruşinos, şi cu cît e mai ruşinos, cu atît eşti mai robit şi mai îmbrobodit.
— Browning nu era de aceeaşi părere, interveni dsm-nul Cardan.
t „Femeia — ce alt rost are viaţa
Decît s-o poţi obţine ?!"
— Browning era stupid, răspunse Calamy.
în sinea lui, lordul Hovenden era însă de părere că Browning avea dreptate. Se gîndea la faţa Irenei care privea prin fei-estruica clopoţelului ei de aramă.
— Browning făcea parte din alt tip de oameni, îl corectă domnul Cardan.
— Repet, dintr-un tip de oameni stupizi — răspunse
Calamy.
— De fapt, între noi fie vorba, mărturisi domnul Cardan închizîndu-şi .şi mai mult ochiul care clipea, şi eu sînt de acord cu dumneata. Nu sînt chiar atît de Îngăduitor pe cît aş dori.
Calamy, preocupat de propriile-i gînduri, îşi continuă ideea fără să mai discute gradul de toleranţă &i domnului Cardan.
«9
— La, urma urmelor, eaue-i soluţia. Ce-i de făcut? Pentru că este evident că, aşa cum am spus, micile înl cîntări vor reveni. Şi cu cît posteşti mai mult, cu atît creste apetitul. Iar filozofia, care ştie foarte bine să lupte împotriva tentaţiilor trecute sau viitoare, eşuează
întotdeauna în faţa celor prezente, imediate.
— Din fericire, replică domnul Cardan, căci, în definitiv, există oare un mai bun sport de sală ? Fiţi sinceri, există ?
— Poate că nu, răspunse Calamy, în timp ce tîna-rul lord Hovenden se străduia, fără prea mult entuziasm, să schiţeze un zîmbet la ultima remarcă a domnului Cardan, fiind pus în faţa neplăcutei dileme de a se arăta sau amuzat sau cuprins de indignare. Dar, nu există oare ocupaţii-mai bune pentru un om cu bun simţ decît sporturile de sală, chiar decît cel mai bun dintre sporturile de sală ?
— Nu, replică hotărît domnul Cardan.
—- Pentru dumneata poate că nu există. In ce mă priveşte, continuă Calamy, am început să
mă cam satur de sporturi, fie ele de sală, sau în aer liber. Doresc să-mi găsesc o ocupaţie mai serioasă.
— Uşor de zis. Domnul Cardan dădu semnificativ din cap. Pentru oameni ca noi, e destul de greu de găsit o ocupaţie care să ne pară într-adevăr serioasă. Nu-i aşa ?
Calamy avu un rîs cam amar.