Distragerea îşi găseşte forma de ilustrare într-un contrapunct acceptat pur mecanic. Conflictul dintre pasiuni şi distragere, co-10
jaibMotec- ' • :.AGA" Albi
--- JU-,., .... ., ,, | 1 ...
eiat cu cel, dintre spiritual şi economie defineşte relaţiile inter-bmane. Fenomenul e afirmat pretutindeni, deseori în eseuri, Iluxley avînd grijă să fixeze epoca, favorabilă, adică aeeea în care.. Valorile dexin iluzii, spiritualitatea nw. mai reprezintă decît dorinţele luate drept realitate, şi pe care sexul o dirijează rău". Niciodată, prin Huxley, senzualitatea nu e trăită direct ; în genere ea devine obiectul analizelor... jhterioai-e, al' teoretizărilor şi discuţiilor.. Trăirea e confundată. cu> teoretizarea ei, pentru care constituie un pretext. Omul reface drumul către realitatea afectivă, prin. intermediul, imaginilor culturale, asociaţiile provocînd degradarea, unuia, dintre termenii apropiaţi şi descalificarea cul-tur.ală< sau: sentimentală a personajului. Intivun cadru montan, tatăl. lui. Chelifer îi citează acestuia din Wordsworth, probabil cel mai important poet universal al misticii, naturii în The Prelude şi aiurea.; personajul e grav, reuşeşte să dea o sugestie a infinitului, după care îşi conduce fiul la. hotel, unde e redus la atracţia exercitată, asupră-i de mirosul de ceapă, prăjită, Chelifer, matur acum, este pe pun'ctul de a se îneca la fal ca Shelley şi în acelaşi ioc ; dar el nu se îneacă definitiv, şi. nu este nici Sheiley. Autori ■ geandioşi apar în receptări reduse, oportuniste, în derizorii parţia-■^lizări : Elver nu reţine din. Dante. deeît sugestia unei ambianţe Pîn. care şi-ar putea ucide sora» pentru a o moşteni. Infinitul şi absolutul, în fond idei poetice, sînt descalificate prin aplicări /concrete. In Joc gvotesc se vorbeşte despre fascinaţia etichetei k „Spirit absolut". Burlap din Contrapunct echivalează eternitatea
[.cu atmosfera erotică generată de o fată aproape bătrînă. A descalifica, sau. a degrada inconştient, a nu» ţine seama de funcţionaţi tatea celuilalt termen, iată distragerea, incompetenţa existenţială, într-un cadru natural splendid, Hovenden cu Irene, Mary Thri-plow cu Calamy sau cu Cardan degradează, natura ignorînd-o. I»a fel vor face Everard Webley cu. Elinor Quaiies în Contrapunct, sau tot acolo Spandrell cu. o nenorocită, prostituată, reeditînd o cunoscută postură baudelairianăi
, Aşadar, în funcţie de universul uman dat, se conturează o particularitate a prozei .lui Huxley t: ironia, generată de dubla funcţionare a ideilor, prin oameni. Există o competenţă a asumării ideilor, o compatibilitate între fiinţă şi ideea atribuită ei. Dar, ideile mari pot fi puse în.
legătură cu situaţii derizorii, cu un comportament nesincer, după cum sinceritatea neadecvată
poate trece drept prostie, afectare, cochetărie, dacă nu este cumva 11
tia învăţată, Iară a asculta ce spune conlocutorul, fără a fi \eresat dacă e înţeles sau ascultat.
Fiecare doreşte o poziţie .rivilegiată, din egoism, din comoditate. De aici rolul decisiv al iisimulării, apariţia conduitei duale, a cărei execuţie constituie _____ „Ciotului «i «n neelasi timD tristeţea moralistului. In
prinzătoare, întrucîtva paradoxale, cinice, şi exprimă o brutalitat eleganta. Ei nu-şi dau seama cît de serios este tot ce le spurX07d ne aflăm în prezenţa unor „-
------........_„--------, -
Ei nu văd tragedia şi delicateţea care stau la bază. Vedeilii «tragerea sau lăsîndu-se pradă ei, cînd una dintre ipostazele
■ . , _,*._!- Fixarea
'11, «l^JcUifcla U*J**v*wx*^_» t.it«u*w, ^ ______ _______, ilăcerea artistului şi în acelaşi timp tristeţea moralistului.
structuri contrapunctice, generînd
01 "» oaa trăgeam şi delicateţea care stau la bază. Vcdeţfcistragerea sau lăsîndu-se pradă ei, cind una aintre 1 dumneavoastră... încerc să realizez ceva nou : un compus chiroi*,Celuiasi individ intră în contact cu ipostazele altuia. din mai multe etemp/n.tet — n nnmhinnti» ,»„
„„™i„___ ..____,.^T . * _______» ,!„■,,;„» on+omn*- <-> mnnifpstare a SDirit din mai multe elemente — o combinaţie de nepăsare, tragedie frumuseţe, inteligenţă, fantezie, realism, ironie şi sentimentalism Cititorii n-o găsesc decît amuzantă." Această reţetă dă o imagin* a infatuării personajului ; dar ea este chiar cea folosită de Huxley, care o introduce printr-un personaj despre ale cărui aptitudini spirituale cititorul nu-şi poate face o opinie dintre cele mai favorabile. Burlap este pus să confrunte atitudinea sq cu universul luat absolut.
Sentimentul pierderii în infinit nu e trăit de personajele elevate, ci de cele foarte terestre. în schimb,
un Chelifer este legat prin salariu de o revistă zoologică. De-lo gradarea continuă prin tot felul de interferenţe; în Frunze M.scatâ|cu Cardan, cu ceilalţ
Calamy explică idei filozofice prin elemente de cofetărie, dup cum Philip Quarles în Contrapunct face acelaşi lucru prin cel aparţinînd bucătăriei propriu-zise. Liste de bucate similare schit; aceluiaşi muinu mu» JU „^.«„-v — .,---------- ....
acestor fenomene devine automat o manifestare a spiritului moralist şi satiric. Personajele sînt ceva şi vor să pară altceva, cu sau fără voia lor. Un torent de absurditate duce astfel pe oameni la degradare prin distragere. Irene este o fată simplă, cu reacţii naturale, dar se obligă faţă de o mătuşă să se exerseze în arte. Calamy acuză un mal de siecle dar continuă să facă ce nu-i place |şi uită că face ce nu-i place, pînă în finalul romanului, parcă iarăşi o parodie după
Sihastrul de Wordsworth, cînd personajul intră într-o fază ascetică necesară detaşării. Mary îşi compune
mască pentru Calamy, disimulează în raport cu amfitrioana, Cardan, cu ceilalţi. Ea este, astfel, inteligentă printr-un efort
:traordinar, prin refulare, prin defulare, prin timiditate, prin cinism, prin platitudinea altora, prin disponibilitatea atentă, în
— --■>- iJ~;i- ««««wţiio tunica Ac* n&\ ne. /»nrp-i extraordinar, prin refulare, prin defulare, prin timiditate, prin n, prin platitudinea altora, prin disponibilitatea atentă, în
_________ .......„„^ „.,„„ stare să adune personajele, ideile, expresiile emise de cei pe care-i Fielding odinioară, dar acum procedeul nu mai ilustrează un in-l întovărăşeşte la plimbare sau în pat. Iată deci un nou contrapunct : între inteligenţa reală a omului şi autoarea inteligentă
peul nu mai ilustrează un m-t
finit material, cît o relativitate esenţială. Ideile cele mii sedu-j datoare sînt avansate prin Cardan, omul cu comportamentul cel! mai insalubru.
i
Asociaţia unor elemente depărtate in scopul evidenţierii derizoriului e clară la începutul unui capitol din Frunze uscate, care începe cu frazele : „A fi sfîşiat între imperative diferite este soarta dureroasă a aproape oricărei fiinţe umane. Intre cer ţi demon, intre materie şi spirit, între dragoste şi datorie, intre raţiune şi venerata prejudecată..." Comentariul eseistic e continuat pe aproape o pagină, apoi se ajiT^e la concreta dilemă a Irenel : .,Pusă cu curaj, în forma *n '',0, mai concretă, problema era următoarea : ce să facă ? Să pitteze şi să scrie, sau să se apuce să-ţi eoasâ lenjeria ?"