— N-aii putea oare să le faceţi mai accesibile publicului larg, îmi sugerase directorul girant, şi ceva mai concrete, domnule Chelifer ? De pildă — şi, dregîndu-şi glasul, îşi desfăşură
pagina dactilografiată, plină de observaţii pe care o pregătise şi o adusese în şedinţa Consi-liului — de pildă, ce valoare practică are toată această vorbărie despre noţiunea de „iepuraş", folosită drept cuvînt de răsfăţ de dramaturgii din epoca elizabetană? Şi acest articol despre etimologia cuvîntului iepuraş" — îşi privi foaia de hîrtie şi tuşi din nou. Pe cine interesează că
există un cuvînt valon robette sau că cuvîntul nostru are o legătură cu cuvîntul rabear din spaniolă, a da din partea de dinapoi. Şi cine, de altfel, — adăugă el, pri-vindu-mă pe deasupra ochelarilor, cu un aer prematur triumfător — a auzit vreodată ca un animal să dea din partea de dinapoi ?
— Şi totuşi — i-am răspuns eu apologetic, dar ferm, aşa cum îi stă bine unui om care ştie că
are dreptate — m-am bazat, făcînd această afirmaţie, pe însuşi Skeat.
Directorul-girant, care spera să marcheze un punct împotriva mea, trecu, înfrînt, mai departe, la următoarea acuzaţie.
— Şi apoi, domnule Chelifer, continuă el, nu ne prea place, mie şi colegilor mei, nu ne prea place ce spuneţi în articolul „Creşterea iepurilor şi învăţăminte pentru omenire". Poate că-i adevărat că crescătorii au reuşit să producă iepuri domesticiţi a căror greutate este de patru ori mai mare decît a celor sălbatici, în timp ce volumul creierului lor este de două ori mai mic.
Tot ce se pqate. Şi, într-adevăr, aşa este. O realizare foarte remarcabilă, domnule Chelifer, pe drept cuvînt foarte remarcabilă. Dar acesta nu este un motiv să susţineţi, aşa cum aţi făcut în acest articol al dumneavoastră, domnule Chelifer, că muncitorul ideal, obiectivul spre care ar fi de dorit să tindă eugeniştii, trebuie să fie un specimen de opt ori mai puternic decît muncitorul de azi, avînd numai a şaisprezecea parte din capacităţile intelectuale ale acestuia. Aceasta, desigur, nu înseamnă că, atît eu cît şi colegii mei, am fi de cu totul altă
părere : departe de
125
noi aceste ginduri. Orice om cu judecata sănătoasă trebuie să fie de acord că muncitorul modern este prea ştiutor. Dar este cazul să vă amintesc, domnule Chelifer, că mulţi dintre cititorii noştri fac acum parte din această clasă.
■— Aşa este, mi-am exprimat eu acordul.
— Şi, în sfîrşit, domnule Chelifer, este vorba de articolul dumneavoastră „Simbolul ţapului".
Noi credem că faptele pe care le-aţi relatat acolo, oricît ar fi ele de interesante pentru antropologi şi folclorişti, nu se cuveneau să fie prezentate unui public atît de eterogen cum este al nostru.
Din partea celorlalţi directori se auzi un murmur de încuviinţare. Se lăsă o tăcere apăsătoare.
Capitolul III
îmi aduc aminte de o reclamă — cred că pentru nişte picături de tuse — care pe vremea copilăriei mele apărea de foarte multe ori pe coperţile revistelor ilustrate. Sub titlul „O pădure de pini în fiecare cămin", apărea imaginea a trei sau patru conifere uriaşe din Norvegia, care răsăreau direct din covorul unui salon, în timp ce mama, copiii şi musafirii luau ceaiul cu cea mai mare dezinvolt tură, ca şi cum ar fi fost cît se poate de firesc ca un ditamai arbore să
ţîşnească de acolo, întinzîndu-şi umbra îmbălsămată şi dătătoare de sănătate. O pădure de pini în fiecare cămin... Dar eu m-am gîndit la c'evja şi mai bun. Un Luna Park în fiecare birou. O
Expoziţie de distracţii ale Imperiului Britanic în fiecare bancă. Un Bilei în fiecare fabrică. E
drept că nu pretind că pot aduce orice fel de distracţii de bilei la locul dumneavoastră
de muncă — ci numai diferitele feluri de tobogane. Scrîn-cioburile, jocurile de artificii sînt peste puterile mele magice. Nu pretind că aş putea reproduce mişcarea pe orizontală şi ameţeala ce-ţi produce rotirea în cerc ; specialitatea mea sînt coborîrile vertiginoase care îţi taie răsuflarea, şi acea senzaţie delicioasă de rău la stomac, cînd ai impresia că"ţi-ai lăsat măruntaiele undeva la un etaj superior. Cei pe care îi irită platitudinea şi monotonia vieţii de funcţionar de birou, şi dogesc cu ardoare ceva excitant care să mai schimbe rutina cotidiană, să încerce această mică reţetă pe care lc-o ofer şi să instaleze un tobogan în biroul lor. E foarte simplu. Singurul lucru pe care îl aveţi de făcut este să vă opriţi pentru un moment din lucru şi să vă întrebaţi : „De ce fac asta ? Pentru ce toate acestea ? Arn venit oare pe lume, înzes-127
trat cu un suflet care s-ar putea foarte bine să fie nemuritor, pentru unicul scop de a sta în fiecare zi la această masă ?" Puneţi-vă aceste întrebări în mod serios, reflectaţi asupra lor, gîndiţi-vă pentru o clipă la întreaga lor semnificaţie şi pot să vă garantez că, oricît aţi sta de bine pe scaunul dumneavoastră tare sau capitonat, veţi simţi ciintr-odată cum se face un gol dedesubt, cum alunecaţi, din ce în ce mai repede şi fără putinţă de oprire, în vid.
Tuturor celor care nu se pot dispensa de formule şi rugăciuni întocmite de-a gata, le recomand acest mic catehism pe care să-l citească în orele de birou, ori de cîte ori au impresia că timpul trece cam greu.
1. De ce lucrez eu aici ?
R. Pentru ca agenţii de bursă să-şi poată înlocui automobilele micuţe „Rover" cu limuzine de lux „Armstrong-Siddeley", să-şi cumpere ultimele discuri de jaz şi să-şi petreacă iveek-end-ul la Brighton.
I. De ce continui eu să lucrez aici ?
R. In speranţa că şi eu voi putea într-o zi să-mi petrec ireefc-end-ul la Brighton.
1. Ce este progresul ?
Pi. Progresul înseamnă agenţi de bursă, din ce în C9 mai mulţi agenţi de bursă.
I. Care este ţelul reformelor sociale ?
R. Ţelul reformelor sociale este de a avea un stat în care orice individ să se bucure de cît mai multă libertate şi timp liber.
î. Ce vor face cetăţenii acestui stat reformat cu libertatea şi timpul lor liber ?
R. Este de presupus că vor face ceea ce fac agenţii de bursă cu aceste lucruri astăzi, adică vor petrece week-end-ul la Brighton, vor merge cu viteză tot mai mare în automobilele lor şi vor frecventa spectacole.
I. Cu ce condiţie poţi duce o viaţă tihnită ?
R. Cu condiţia să nu gîndeşti.
I. Ce rol au ziarele, cinematografele, radioul, motocicletele, jazul etc. ?
R. Rolul lor este de a te împiedica să gîndeşti şi de a face să treacă timpul. Ele sînt instrumentele cele mai puternice ale fericirii omeneşti.
128
' I*Pe care dintre toate păcatele îl considera Budha ca Sîind cel mai îngrozitor ?
R. Inconştienţa, prostia.
I. Şi ce se va întâmpla dacă voi deveni conştient, daca voi începe într-adevăr să gîndesc ?
R. Scaunul rotativ ţi se va transforma într-un tobogan, duşumeaua biroului se va deplasa lin şi te vei pomeni precipitat în abis.
In jos cu toată viteza! Senzaţia e delicioasă, deşi Iţi produce puţină greaţă. Ştiu că majoritatea oamenilor o găsesc prea tare şi în consecinţă încetează să mai gîn-dească ; atunci toboganul se transformă din nou într-un scaun rotativ, duşumeaua se închide la loc şi din nou orele de birou par să treacă în modul cel mai rezonabil; se întâmplă — şi asemenea cazuri sînt mai puţin frecvente — ca omul să-şi părăsească biroul, cuprins de o panică îngrozitoare, pentru a-şi ascunde ca struţul capul în religie sau în cine ştie ce 'altceva. Pentru o persoană cu capul pe umeri şi inteligentă, ambele căi sînt inadmisibile : prima, pentru că denotă prostie, iar a doua