La cină, discuţia se centră asupra feminismului. Sub presiunea domnului Cardan, doamna Aldwinkle consimţi că există o considerabilă diferenţă între Maud Valery White şi Beethoven, şi că nu se poate face o comparaţie între Angelica Kauffman şi Giotto. Pe de altă parte, însă, declară în mod categoric că în materie de dragoste femeile sînt tratate ne just.
— Cerem aceeaşi libertate totală pe care o aveţi, şi voi, exclamă ea pe "un ton dramatic.
Ştiind că mătuşii Lilian îi place ea şi ea să intervină în discuţie şi, amintindu-şi — pentru că avea o memorie bună — de o frază pe care mătuşa o folosise destul de frecvent un timp, dar care în ultima vreme dispăruse din catalogul ei de citate preferate, Irene o scoase grav din nou la iveală :
— Anticoncepţionalele, spuse ea pe un ton sentenţios, au făcut inutilă castitatea.
Domnul Cardan se lăsa pe speteaza scaunului şi începu să rîdă în hohote. în schimb, peste faţa profetică a domnului Falx se aşternu pentru o clipă o expresie de durere. îşi privi îngrijorat discipolul în speranţa că acesta nu a auzit sau, cel puţin, nu a înţeles ce s-a spus. îl văzu pe Cardan făcînd cu ochiul şi se încruntă. O privi pe Irene. îl surprindea că cineva cu o înfăţişare atît de ţînără şi inocentă putea să aibă în acelaşi timp o morali-tate atît de coruptă. Era bucuros pentru Hovenden că şederea în această casă plină de vicii nu se va mai prelungi. Numai din considerente de politeţe se stăpîni să nu părăsească imediat acest loc păcătos ; şi-ar fi scuturat, ca şi Loth, praful de pe picioare.
♦j-
««••■
L
Capitolul V
te
— Cînd o calfă de măcelar îţi spune în secret, aş-
Teptînd, bineînţeles, un bacşiş, că fratele băcanului are V sculptură foarte veche şi frumoasă, de care vrea să se despartă contra unei sume modeste, ce credeţi că înţelege prin aceasta ?
Domnul Cardan puse această întrebare pe un ton meditativ, în timp ce urca la deal printre măslini.
— Cred că nimic altceva decît ceea ce spune, răspunse domnişoara Thriplow.
— Fără îndoială ; domnul Cardan se opri o clipă pentru a-şi şterge faţa care strălucea toată de transpiraţie, deşi razele soarelui nu pătrundeau decît indirect prin frunzele rare de măslin.
în comparaţie cu tovarăşul ei de drum, care umbla cu toţi nasturii de la haină descheiaţi, domnişoara Thriplow arăta uimitor de proaspătă şi curată în uniforma de elevă de operetă.
— Dar întrebarea care se pune este ce semnificaţie precisă au aceste cuvinte ? Ce are în minte o calfă de măcelar, atunci cînd spune că o sculptură este foarte frumoasă şi foarte veche ?
îşi reluară urcuşul. Jos, printre copaci, se vedeau turnul zvelt şi acoperişurile palatului Cybo Malaspina, iar mai departe Vezza, cu căsuţele sale ca de păpuşi, cîmpia ca o adevărată
hartă şi marea.
— Pot să-l întreb eu dacă doriţi, răspunse domnişoara Thriplow cam acru ; nu pentru a vorbi despre calfa măcelarului acceptase ea invitaţia la plimbare a domnului Cardan.
227
15*
Dorea să cunoască părerea acestuia despre viaţă, literatură şi despre ea însăşi. Avea impresia că ştia el, poate, ceva mai mult decît alţii despre toate acestea. Chiar prea mult, şi în versiunea cea mai justă, mai ales despre ultimul subiect. Prea mult — acesta şi era motivul pentru care îi plăcea să vorbească cu el. Ororile sînt totdeauna fascinante. Cînd colo, după o tăcere prelungită, el începu să-i vorbească despre calfa măcelarului.
— L-am întrebat şi eu, îi răspunse domnul Cardan. Dar crezi că poţi scoate ceva inteligibil de la el ? Singurul lucru de care mi-am putut da seama este că statuia reprezintă un bărbat, nu în întregime, ci numai o parte, şi că-i din marmură. N-am putut afla nimic mai mult.
— De ce vreţi să aflaţi mai mult ? îl întrebă domnişoara Thriplow.
Domnul Cardan dădu din cap:
— Din păcate, din motive sordide. Vă amintiţi cumva cîntecul ?
Am iubit, am făcut. datorii, în mreje m-a prins băutura
Nu o dată — într-un an trecător;
Aceste trei rele, ce mai tura-vura,
Sînt o povară prea grea pentr-un biet muritor.
Dragostea întîi de pahar m-a lipit,
Băutura apoi, în datorii m-a împins;
Şi deşi am luptat şi m-am tot străduit,
De ele însă m-am lăsat învins.
Nimic, numai banii mă vor îndrepta;
De rele scăpa-voi în fine.
Datorii voi plăti, piedici nu vor .mai fi,
Iar iubita ce-n ultimul timp mă brtisca
Drăgăstoasă va sta lingă mine,
Drăgăstoasă va sta lingă mine,
Iată pe scurt povestea unei vieţi. Bineînţeles că regretele nu valorează doi bani. Dar de bani ai nevoie — cu atît mai mult cu cît, din păcate, îmbătrîneşti, iar ei se împuţinează. Ce alte motive eredeţi că m-ar fi determinat
228
să asud la deal pentru a sta de vorbă cu calfa măcelarului despre statuia fratelui băcanului ?
— Vreţi să spuneţi că aţi cumpăra-o, dacă face ?
*— La preţul cel mai mic posibil, confirmă domnul Cardan. Şi aş vinde-o la un preţ cît mai ridicat. Dacă rai-aş fi ales vreo meserie în viaţă, continuă el, cred că ar fi fost aceea de anticar.
Farmecul ei constă în faptul că-i mai necinstită decît aproape orice altă formă de jaf legalizat.
Mai mult decît atît, e necinstită în modul cel mai amuzant posibil. Desigur, oamenii de afaceri fac escrocherii pe scară mâi largă ; dar aceste escrocherii sînt, în cea mai mare parte, impersonale. Chiar dacă ruinezi mii de investitori creduli, eşti lipsit de plăcerea de a-ţi cunoaşte victimele. Pe cînd dacă eşti anticar, chiar dacă escrocheriile tale au o sferă mai restrînsă, îţi procură în schimb o plăcere mai'mare. înfrunţi direct victima pe care vrei să o dobori. Profiţi de ignoranţa sau de nevoia urgentă de bani a vînzătorului şi obţii obiectul pe nimic. Exploatezi apoi snobismul* şi ignoranţa, aproape la fel de profunde, a cumpărătorului bogat şi-l faci în felul acesta să te scape de ciuruc la un preţ fantastic. După o lovitură ca asta eşti în al nouălea cer ! Spre exemplu : cumperi de la un domn ruinat, care are nevoie de un costum nou, un tablou înnegrit; îl cureţi şi-l revinzi unui snob bogat care-şi închipuie că o colecţie de tablouri precum şi reputaţia de protector al artelor vechi îi vor deschide anumite uşi în societate ; ce desfătare rabelaisiană ! Ho-tărît lucru, dacă n-aş fi fost un Diogene şi un leneş, aş fi devenit un Alexandru, un critic sau un misit. O meserie demna, într-adevăr, de un gentleman!
— Nu puteţi fi niciodată serios ? îl întrebă domnişoara Thriplow, care ar fi vrut ca discuţia să
revină la problemele care o interesau.
Domnul Cardan se gîndi : „Cum poate cineva să nu fie serios atunci cînd e vorba de cîştigat bani ?■'
— Sînteţi incorijibil! exclamă domnişoara Thriplow.
— îmi pare rău, protestă domnul Cardan. Dar poate că e mai bine aşa. Pînă una alta, ce părere aveţi despre cele spuse de calfa măcelarului ? Ce înţelege el printr-o sculptură foarte veche ?