Hm.
i a*
Capitolul I
Orăşelul Vezza se află la confluenţa a două rîurî repezi care coboară prin văiugi adinei din munţii Ape-nini. Unindu-şi şuvoaiele, ele străbat grăbite localitatea — ea şi cum şi-ar mai aminti de izvoarele lor iuţi din munţi ; linişte în Vezza este sinonim cu vuietul neîntrerupt al apelor învolburate. Rîul îşi schimbă apoi cu încetul înfăţişarea : valea se lărgeşte, colinele rămîn în urmă, iar apele, line ca ale unui canal olandez, abia se strecoară printre pajiştile ţărmului, pierzîndu-se în unda liniştită a Mediteranei.
împlîntat între cele două văiugi, un promontoriu abrupt domină Vezza. Aproape de vîrf se înalţă o clădire impunătoare, străjuită de stejari şi chiparoşi scaieţi, a căror culoare sumbră se profilează distinct pe fundalul fumuriu al crîngului de măslini. Faţada-i solemnă şi geometrică
priveşte prin cele douăzeci de ferestre ale sale orăşelul, peste chiparoşii şi măslinii plantaţi în terase. Dincolo şi deasupra ei, tot felul de clădiri se caţără în dezordine pe colinele din spate.
întreaga scenă este dominată de un turn înalt şi zvelt, încununat, după modelul italian, de metereze. E reşedinţa de vară a familiei Cybo ^lalaspina, pe vremuri prinţi de Massa şi Carrara, duci de Vezza ; marchizi, conţi şi baroni, partînd numele multor alte sate din vecinătate.
o -j~.
2*
I
Abrupt este drumul care urcă de la Vezza la palatul Cybo Malaspina, cocoţat pe colină, chiar deasupra ora-şuhii. Soarele Italiei poate să-şi arate puterea şi în septembrie, iar frunzele de măslin nu prea ţin umbră. Un tînăr cu şapcă şi o geantă de piele, prinsă cu o curea pe după
umăr, îşi împingea încet şi fără vlagă bicicleta Ia deal. Din cînd în cînd se oprea, îşi ştergea obosit faţa şi ofta. „Pentru bieţii poştaşi din Vezza, gîndea el, ziua în care nebuna asta de englezoaică bătrînă, cu un nume atît de imposibil, a cumpărat castelul a fost o zi cu ghinion, o zi blestemată : şi, cu siguranţă, o zi şi mai blestemată atunci cînd s-a hotărît să vină să
locuiască aici." Pe vremuri, locul acesta era aproape pustiu. Doar cîteva familii de ţărani locuiau în clădirile anexe. Cel mult dacă se primea o scrisoare pe lună, cît despre telegrame — nimeni nu-şi aminteşte să fi venit vreuna pentru castel. Dar acum s-a zis cu zilele fericite; nu era zi, sau oră, fără ca cineva de la oficiul poştal să nu se opintească la deal, spre această blestemată casă, cînd ' cu colete şi ziare, cînd cu scrisori recomandate şi telegrame.
E adevărat că se dă bacşiş gras pentru o telegramă sau o recomandată,- se gîndea tînărul. Pe de altă parte, însă, dacă ar fi avut ,de ales, ca băiat isteţ ce era, ar j fi ales odihna şi riii banii.
Cheltuiala de energie nu putea fi compensată de cele trei lire pe care le va primi la capătul urcuşului. Banii nu-ţi dau nici o satisfacţie dacă trebuie să munceşti pentru ei; dacă munceşti ca să-i capeţi, nu mai aiiimp să-i cheltuieşti.
Idealul, reflecta el în timp ce-şi punea din nou şapca pe cap pornind la deal, idealul ar fi să
cîştige lozul cei mare. Dar să fie cu adevărat lozul cel mare: Scoase din buzunar o bucăţică de hîrtie pe care un cerşetor i-o dăduse chiar în dimineaţa aceea pentru doi bani. In cuvinte rimate i se prezicea viitorul — şi ce viitor j Cerşetorul fusese foarte generos. Se va căsători cu aleasa inimii lui, va avea doi copil?-va deveni unul dintre negustorii cei mai bogaţi din localitate şi va jtrăi pînă la vîrsta de optzeci şi trei de ani. Acestor preziceri nu le dădu însă prea multă crezare. Numai ultima strofă
20
1 se păru — nici el nu ar fi putut spune de ce — demnă de atenţie. I se dădea un sfat concret : Intanto se vuoi vincere vJ Un bel ternone al Lotto Giuoca ii sette e ii sedici Uniţi al cinquantotto. *
Reciti de mai multe ori strofa pînă o învăţă pe dinafară, apoi împături hîrtiuţa şi o puse la loc.
Şapte, şaisprezece şi cincizeci şi opt — nici vorbă că aceste numere aveau ceva fascinant.
Giuoca ii sette e ii sedici Uniţi al cinquantotto.
Era hotărît să facă tot ce i-a poruncit oracolul. Era o vrăjitorie, un descîntec de care soarta trebuia să asculte : nu puteai pierde cu aceste trei numere. Se şi gîndea ce-ar face cu cîştigul.
Tocmai se hotărîse ce marcă de automobil să cumpere •— unul din noile Lancia de 14—40
cai putere ar fi mai elegant decît un Fiat, şi mai ieftin (judecata sănătoasă şi spiritul de economie nu-l părăsiră nici acum cînd se scălda în belşug) decît. un Isotta Fraschini sau un Nazzaro.— cînd se pomeni în faţa treptelor de intrare în castel. îşi sprijini bicicleta de zid şi, oftînd adînc, sună. De data aceasta majordomul îi dădu numai două lire în loc de trei. „Aşa-i viaţa!" îşi spuse el, în timp ce cobora prin crîngul'de măslini argintii.
Telegrama era adresată doamnei Aldwinkle ; .dar, în lipsa gazdei care plecase, împreună cu toţi invitaţii, să-şi petreacă ziua pe plaja din Marina di Vezza, majordomul dădu telegrama domnişoarei Thriplow.
Domnişoara Thriplow se afla în acel moment într-o odăiţă întunecată, în stil gotic, din cea mai veche aripă a palatului şi îşi elabora, pe o maşină de scris „Corona", cel de-al patrusprezecelea capitol al noului său roman.
1 Dacă vrei sâ cîştigi Un premiu frumos la loto Joacă pe şapte şi pe 'şaisprezece ■
împreună cu cincizeci şi opt.
21
1
Era îmbrăcată într-o rochie ecosez cu carouri mari aU bastre pe fond alb, cu talia foarte ridicată şi fusta, foarte lungă şi largă : era o rochie demodată şi totodată extrem de modernă, simplă, ea o uniformă, de şcolăriţă şi totuşij emancipată, modestă dar în acelaşi, timp mult mai în-; drăzneaţă decît cele care se. purtau în saloanele dirt Chelsea. Faţa-i era foarte netedă, bucălată şi palidă, atî de netedă şi bucălată încît nimeni nu i-ar fi dat ce 30 de ani bătuţi pe muche. Avea trăsături delicate,, ocliii căprui închis, iar sprîneenele arcuite erau parcai trase cu penelul de un pictor oriental pe o mască, dii porţelan. Părul, aproape negru, strîns într-un coc boga« pe ceafă, îi lăsa fruntea literă.
Urechile, descoperite, erau foarte albe şi mici. Era o faţă inexpresivă, ca de păpuşă, dar o păpuşă extrem de inteligentă.
Luă telegrama şi o deschise.
— E de la domnul Calamy, îi spuse ea. majordomului. Soseşte cu trenul de 3.30 şi va. veni pe jos de la gară, Cred că ar fi bine să-i pregăteşti camera.
Majordomul plecă ; în. loc să-şi continue romanul, domnişoara se rezemă de spătar şi-şi aprinse gînditoare o ţigară.
Coborî la ora patru, după siestă, în salon. Nu mai purta aceeaşi rochie de dimineaţă, albă cu carouri albastre, ci-ş.i pusese cea mai frumoasă rochie a ei de după-amiază —
din mătase neagră cu volane ti\y.te cu alb. Pe acest fundal negru, colierul de perle căpăta, o strălucire deosebită. îşi împodobise cu perle şi. urechile mici şi albe, iar degetele şi Ie încărcase de inele. Crezuse de cuviinţă să facă toate aceste pregătiri,, după tot Ge auzise de la gazdă despre Calamy, şi era. bucuroasă că sosirea lui neaşteptată îi oferea prilejul să fie singură cu el la prima întîlnire. în felul acesta, era mai uşor să producă prima impresie justă şi favorabilă', ceea ce are întotdeauna o importanţă atît de mare.