Luă după aceea niște șervețele de hârtie și începu să curețe ce se vărsase.
— Da, Ellie, încuviință Katie sarcastică după ce se ridică. Ai grijă de rochie. Trebuie să fii absolut imaculată când te măriți cu dublul criminal.
Nimeni din cameră nu mai scoase un cuvânt. Nicole se făcu lividă. Se apropie de Katie și se opri în fața ei.
— Cere-i scuze surorii tale, îi ordonă.
— Nu vreau, răspunse sfidătoare Katie doar cu câteva clipe înainte ca palma lui Nicole să-i aterizeze pe obraz.
Din ochii lui Katie țâșniră lacrimi.
— Aha, își șterse fața, iat-o pe cea mai renumită pălmuitoare a Noului Eden. La numai două zile după ce a recurs la forță în scuarul din Orașul Central, își lovește propria fiică, repetându-și cea mai faimoasă faptă…
— Mamă, nu… te rog, o întrerupse Ellie, temându-se că Nicole avea s-o pălmuiască iar.
Nicole se întoarse și se uită la nefericita mireasă.
— Îmi pare rău, murmură ea.
— Exact! se înfurie Katie. Spune-i ei că-ți pare rău. Eu sunt cea pe care ai lovit-o, doamnă judecător. Nu uita — fiica ta mai mare, nemăritată. Cea pe care ai numit-o „dezgustătoare” cu numai trei luni în urmă. Mi-ai spus că prietenii mei sunt „neisprăviți și imorali” — astea au fost cuvintele exacte? — totuși, pe prețioasa ta Ellie, acest etalon de virtute, i-o dai unui dublu criminal… cu altă criminală la braț, pe post de domnișoară de onoare.
Toate femeile își dădură seama cam în același moment că Katie nu era doar beată și caustică, ci profund tulburată. Ochii ei agitați le condamnau pe toate, în timp ce își continua diatriba dezlânată.
Se duce la fund, își spuse Nicole, și strigă cu disperare după ajutor. Nu doar că i-am ignorat strigătele, ci am împins-o și mai adânc în apă.
— Katie, vorbi ea încet, îmi pare rău. Am acționat prostește, fără să mă gândesc.
Se duse către fiica ei, cu brațele întinse.
— Nu, replică tânăra împingând-o la o parte. Nu, nu, nu… n-am nevoie de mila ta. Porni către ușă, cu spatele. De fapt, nu vreau să fiu la nunta asta afurisită… Locul meu nu-i aici… Noroc, surioară! Să-mi spui într-o zi cum e în pat chipeșul doctor.
Se întoarse și ieși, împleticindu-se. Nicole și Ellie plângeau în tăcere.
Nicole încercă să se concentreze asupra nunții, dar după incidentul nedorit avea inima grea. O ajută pe Ellie să-și refacă machiajul, blestemându-se în mod repetat că reacționase cu mânie la vorbele lui Katie.
Chiar înainte de începerea ceremoniei, se întoarse în camera în care se îmbrăcau bărbații și le aduse la cunoștință absența lui Katie. Apoi trase cu ochiul la mulțimea care se aduna, observând că deja luase loc o duzină de bioți. Doamne, n-am fost suficient de expliciți în invitatul se gândi. Nu era anormal ca unii din coloniști să-și aducă Lincolni sau Tiasso pentru sarcini speciale, mai ales dacă aveau copii. Înainte de a reveni la mireasă, Nicole se întrebă dacă vor fi suficiente scaune pentru toată lumea.
Câteva momente mai târziu, grupul nuntașilor era adunat pe scenă în jurul judecătorului Mîșkin, iar și muzica anunță sosirea miresei. La fel ca toți ceilalți, Nicole se întoarse și privi spre partea din fund a teatrului. Superba ei fiică mezină, strălucitoare în rochia albă tivită cu roșu, venea la brațul lui Richard. Nicole își impuse să nu plângă, dar când văzu picături mari strălucind pe obrajii miresei, nu se mai putu controla. Te iubesc, Ellie, rosti în gând. Dacă ai ști cât de mult îmi doresc să fii fericită!
La cererea cuplului, Mîșkin pregătise o ceremonie eclectică. Lăudă iubirea dintre bărbat și femeie, și vorbi despre importanța legăturii lor în crearea corespunzătoare a unei familii. Propovădui toleranța, răbdarea și altruismul. Rosti o rugăciune nepartizană, cerându-i lui Dumnezeu să facă astfel încât mirele și mireasa să dea dovadă de „compasiunea și înțelegerea care înnobilează specia umană”.
Ceremonia fu scurtă, dar elegantă. Turner și Ellie schimbară verighetele și-și rostiră jurămintele cu glasuri puternice, hotărâte. Se întoarseră spre Mîșkin și acesta le uni mâinile.
— Cu autoritatea conferită de colonia Noului Eden, îi declar pe Robert Turner și Eleanor Wakefield soț și soție.
În timp ce Turner îi ridica lui Ellie voalul pentru sărutul tradițional, răsună o împușcătură, urmată la scurt timp de încă una. Mîșkin se prăbuși peste cuplul proaspăt căsătorit, cu sângele țâșnindu-i din frunte. Kenji căzu lângă el. Eponine se aruncă între miri și oaspeți, în timp ce se auziseră a treia și a patra împușcătură. Toată lumea țipa. În teatru se dezlănțuise haosul.
Alte două împușcături urmară una după alta. În rândul al treilea, Max îl dezarmă în sfârșit pe biotul Lincoln care trăsese. Imediat după ce auzise prima împușcătură, Max se întorsese și, în secunda următoare, sărise peste scaune. Totuși, Lincolnul care se ridicase de pe locul lui la cuvântul „soție”, apucă să tragă de șase ori cu arma sa automată înainte ca Max să-l imobilizeze.
Toată scena era scăldată în sânge. Nicole se duse de-a bușilea și-l examină pe Kenji. Acesta murise deja. Turner îl ținea în brațe pe Mîșkin, când bunul bătrân închise ochii pentru ultima dată. Se părea că al treilea glonț îi fusese destinat lui Turner, căci o nimerise pe Eponine, când se aruncase înnebunită ca să-i salveze pe miri.
Nicole ridică microfonul care căzuse o dată cu judecătorul.
— Doamnelor și domnilor, este o tragedie teribilă. Vă rog să nu intrați în panică. Am convingerea că nu mai este nici un pericol. Rămâneți la locurile voastre, până când ne putem îngriji de răniți.
Ultimele patru gloanțe nu produseseră prea mult rău. Eponine sângera, dar starea ei nu era critică. Max îl lovise pe Lincoln chiar înainte ca acesta să tragă al patrulea glonț, salvându-i aproape sigur viața lui Nicole, întrucât glonțul o ratase cu doar câțiva centimetri. Doi oaspeți fuseseră atinși în treacăt de ultimele gloanțe.
Richard li se alătură lui Max și Patrick care îl țineau pe biotul ucigaș.
— Nu vrea să răspundă la nici o întrebare, zise Max. Richard se uită la numărul lui Lincoln. Biotul avea numărul 333.
— Duceți-l în spate, le ordonă. Vreau să mă uit la el mai târziu.
Pe scenă, Nai stătea în genunchi, ținând în poală capul mult iubitului ei Kenji. Trupul i se cutremura de hohote de plâns disperate. Lângă ea, Galileo și Kepler urlau de spaimă. Cu rochia de mireasă plină de sânge, Ellie încerca să-i liniștească pe gemeni.
Turner se ocupa de Eponine.
— În câteva minute trebuie să sosească o ambulanță, îi spuse el după ce-i pansă rana. O sărută pe frunte. Nu există nici un mod în care eu și cu Ellie ți-am putea mulțumi vreodată pentru ce ai făcut.
Nicole era jos cu invitații, asigurându-se că nici unul dintre cei loviți de gloanțe nu fusese rănit grav. Era pe cale să se întoarcă la microfon și să le spună tuturor că puteau să plece, când un colonist isteric năvăli în teatru.
— Un Einstein a înnebunit! strigă el înainte să se uite la scena din fața lui. Ulanov și judecătorul Iannella sunt morți.
— Trebuie să plecăm amândoi chiar acum, spuse Richard. Dar chiar dacă tu nu vrei, Nicole, eu am să plec. Ştiu prea multe despre bioții cu seria 300 și ce au făcut oamenii lui Nakamura ca să-i modifice. Diseară sau mâine dimineață vor veni după mine.