Выбрать главу

De cele mai multe ori, Richard și cu mine dormim în versiunea ramană a pijamalelor. Fetele sunt foarte obișnuite cu trupul meu gol — toate trei facem duș împreună,

practic în fiecare zi, dar seara, când vin în camera lor, aproape întotdeauna port pijama.

Mă pregăteam să-i răspund într-o doară, când am observat că și Richard se uita lung la mine. Ochii îi erau vădit ostili.

— Mă ocup eu de ce se întâmplă aici, a spus el aspru. De ce nu termini ce făceai?

M-am întors la Michael să încerc încă o dată să realizez actul sexual și concepția. A fost o decizie proastă. Preț de câteva minute, am încercat zadarnic să-l excit, apoi el mi-a dat mâna la o parte.

— E inutil, mi-a zis. Am aproape șaizeci și trei de ani, și de cinci ani n-am mai făcut sex. Nu mă masturbez niciodată și încerc în mod conștient să nu mă gândesc la sex. Erecția anterioară a fost un noroc temporar. A rămas tăcut aproape un minut, după care a adăugat: Îmi pare rău, Nicole, dar n-o să meargă.

Am rămas culcați alături, în tăcere, preț de câteva minute. Mă îmbrăcam și mă pregăteam să plec, când am observat că Michael avea respirația ritmică ce precede somnul. Mi-am amintit, deodată, din ceea ce citisem, că bărbații cu impotență psihică au adesea erecții în timpul somnului și în mintea mea a încolțit altă idee nebunească. M-am întins lângă el și am așteptat până am fost sigură că dormea.

La început, l-am mângâiat foarte ușor. Am fost încântată că a reacționat repede. După un timp, am mărit ușor intensitatea masajului, dar am fost extrem de atentă să nu-l trezesc. Când a fost în mod clar pregătit, m-am suit pe el. Îmi mai trebuiau doar câteva clipe ca să realizez actul sexual, când l-am zgâlțâit prea brutal și s-a trezit. Am încercat să continuu, dar în graba mea probabil l-am lovit, căci a scos un țipăt și m-a privit cu ochi sălbatici, uluiți. În câteva secunde, erecția i-a dispărut.

M-am rostogolit pe spate și am oftat adânc. Eram teribil de dezamăgită. Michael mă tot întreba ceva, dar eram prea îndurerată ca să-i răspund. Ochii mi se umpluseră în lacrimi. M-am îmbrăcat în grabă, l-am sărutat ușor pe frunte și am ieșit împleticindu-mă pe coridor. Am rămas acolo cinci minute, înainte de a avea tăria să mă întorc la Richard.

Soțul meu lucra. Stătea în genunchi lângă Pozzo, din Așteptându-l pe Godot. Micul robot era în mijlocul uneia dintre lungile sale digresiuni despre inutilitatea tuturor lucrurilor. Richard m-a ignorat la început. Apoi, după ce l-a redus la tăcere pe Pozzo, s-a întors spre mine.

— Crezi că ți-a ajuns? m-a întrebat sarcastic.

— Tot n-a mers, am răspuns deprimată. Cred că…

— Nu-mi veni cu rahatul ăsta! a strigat Richard, brusc furios. Nu-s chiar atât de prost. Te aștepți să cred c-ai petrecut două ore goală cu el și nu s-a întâmplat nimic? Ştiu cum sunteți voi, femeile. Crezi că…

Nu țin minte ce a mai spus. Îmi amintesc, în schimb, groaza ce m-a cuprins când a venit spre mine, cu ochii plini de mânie. Am crezut c-o să mă lovească și m-am încordat Lacrimile m-au podidit și au început să mi se rostogolească pe obraji. Richard m-a numit în fel și chip, mi-a spus lucruri oribile și chiar a avut un acces de rasism. Își ieșise din minți. Când a ridicat furios brațul, am țâșnit din cameră și am luat-o la fugă pe coridor, către scările ce duceau în New York. A fost cât pe aici s-o lovesc pe micuța Katie, care se trezise din cauza strigătelor și stătea năucă în ușa camerei.

În Rama era lumină. M-am plimbat aproape o oră, plângând cu intermitențe. Eram furioasă pe Richard, însă eram foarte supărată și pe mine. În mânia lui, Richard îmi spusese că sunt obsedată de ideea mea și că era doar „un pretext inteligent” pentru o relație intimă cu Michael, astfel încât să pot fi „regina stupului”. Nu răspunsesem la nici una dintre acuzații. Exista, oare, vreun sâmbure de adevăr în ele? Interesul meu viu pentru proiect să fi conținut, în parte, dorința de a face sex cu Michael?

Mi-am spus că motivația mea fusese întru totul corespunzătoare, indiferent ce însemna asta, dar că, privitor la întreaga afacere, fusesem incredibil de proastă din capul locului. Trebuia să fi știut, mai ales eu, că ceea ce propuneam era imposibil. După ce văzusem prima reacție a lui Richard (și a lui Michael, de altminteri), trebuia să fi abandonat imediat ideea. Poate că sunt încăpățânată, chiar obsedată de ideea de a le asigura urmașilor noștri maximum de variație genetică, dar știu în mod sigur că n-am născocit toată treaba doar ca să pot face sex cu Michael.

Când m-am întors, în camera noastră era întuneric. M-am schimbat în pijama și m-am trântit, frântă de oboseală, pe salteaua mea. După câteva secunde, Richard s-a întors spre mine, m-a îmbrățișat cu sălbăticie și mi-a spus:

— Nicole, iubita mea, îmi pare tare, tare rău. Te rog să mă ierți.

De atunci nu i-am mai auzit glasul. E plecat de șase zile. În noaptea aceea am dormit buștean, fără să știu că Richard și-a strâns lucrurile și mi-a lăsat un bilet. Dimineața, la ora 7, a sunat o alarmă. Era un mesaj care apărea pe ecranul negru. El spunea: „PENTRU NICOLE DES JARDINS, PERSONAL — când vrei să citești, apasă K”. Copiii nu se treziseră încă, așa că am apăsat tasta K de pe tastatură. Biletul spunea:

„Scumpa mea Nicole, asta-i cea mai dificilă scrisoare pe care am scris-o în viața mea. Vă părăsesc temporar pe tine și familia. Ştiu că acest lucru vă va crea greutăți considerabile ție, lui Michael și fetelor însă, crede-mă, e singura cale. După noaptea trecută, mi-a devenit clar că nu există altă soluție. Iubita mea, te iubesc din toată inima și știu, atunci când creierul mi-e stăpân pe toate emoțiile, că ceea ce încerci tu să faci este spre binele familiei noastre. Mă simt cumplit pentru acuzațiile pe care ți le-am adus noaptea trecută. Mă simt și mai rău că te-am numit cum te-am numit, mai ales pentru epitetele rasiste și pentru folosirea frecventă a cuvântului «târfă». Sper să mă poți ierta, deși nu sunt sigur că eu mă pot ierta, și că vei ține minte dragostea mea, iar nu mânia nebunească, scăpată din frâu.

Gelozia este un lucru cumplit. «Își bate joc de carnea cu care se hrănește», spune o zicală veche. Te consumă complet, este total irațională și absolut epuizantă. Cei mai minunați oameni din lume nu sunt decât animale orbite de mânie, atunci când sunt prinși în chinurile geloziei.

Nicole, iubito, nu ți-am spus tot adevărul despre sfârșitul căsniciei mele cu Sarah. Luni de zile, am bănuit că se vedea cu alți bărbați în nopțile pe care le petrecea în Londra. Au existat o mulțime de semne grăitoare — interesul rărit față de sex, hainele noi pe care nu le purta niciodată cu mine, fascinația bruscă față de noi poziții sau practici sexuale, diferite apeluri telefonice în care la celălalt capăt al firului nu era nimeni — , dar o iubeam atât de nebunește și eram atât de sigur că, dacă-i ceream socoteală, căsnicia noastră avea să se sfârșească, încât n-am făcut nimic, până când am turbat de gelozie.

De fapt, în timp ce stăteam în patul meu din Cambridge și mi-o imaginam pe Sarah făcând sex cu alt bărbat, gelozia mea a devenit atât de puternică, încât n-am putut să adorm până nu mi-am imaginat-o moartă. În noaptea aceea, când m-a sunat doamna Sinclair și am știut că nu mai puteam să pretind că Sarah mi-era credincioasă, am plecat la Londra cu intenția de a-i ucide, atât pe soția mea, cât și pe amantul ei.

Din fericire nu aveam nici o armă, iar mânia stârnită de faptul că-i vedeam împreună m-a făcut să uit de cuțitul pe care-l pusesem în buzunarul pardesiului. Însă cu siguranță i-aș fi omorât, dacă încăierarea n-ar fi trezit vecinii și dacă n-aș fi fost împiedicat.