Una din problemele introduse în notebook-ul ei, pe care o scrisese cu majuscule, era BENJY. În timp ce se așeza pe marginea patului, gândindu-se la fiul ei retardat și învinuindu-se că nu abordase subiectul mai devreme, auzi o bătaie puternică în ușă. Era o coincidență uimitoare.
— Ma-mi, rosti foarte rar Benjy cu zâmbetul lui larg și inocent, pot să vorbesc cu tine?
Se gândi o clipă.
— Acum? adăugă el.
— Bineînțeles, iubitule, răspunse Nicole. Intră și stai lângă mine pe pat.
Benjy veni lângă mama sa și o îmbrățișă puternic. Se uită în poală și vorbi cu hopuri. Frământarea lui emoțională era evidentă.
— Tu și Rich-ard și ceilalți co-pii o să ple-cați curând pentru foar-te mult timp, spuse el.
— Așa este, aprobă Nicole încercând să fie veselă.
— Ta-ti și Si-mone vor ră-mâne aici și vor fi căsă-to-riți?
Asta da întrebare! Benjy ridicase capul și aștepta ca Nicole să-i confirme afirmația. Când ea încuviință, ochii lui se umplură pe loc de lacrimi și fața i se contractă.
— Şi Ben-jy? Ce se va în-tâm-pla cu Ben-jy? Nicole îi lipi capul pe umărul ei și plânse alături de el.
Întregul lui trup era scuturat de hohote. Femeia se simțea furioasă pe sine că amânase atât de mult discuția aceea. El a știut tot timpul, gândi ea. Chiar de la prima conversație. A așteptat. Crede că nimeni nu-l vrea.
— Ai de ales, iubitule, reuși Nicole să spună. Nouă ne-ar plăcea la nebunie să vii cu noi. Iar tatăl tău și Simone ar fi încântați dacă ai rămâne aici cu ei.
Benjy se uită la mama sa de parcă n-o credea. Nicole repetă foarte rar aceleași cuvinte.
— Îmi spui ade-vă-rul?
Nicole dădu cu putere din cap. Benjy zâmbi o secundă, apoi își feri privirea. Rămase tăcut mult timp.
— Aici n-am să am cu cine să mă joc, vorbi el în cele din urmă, cu ochii tot la perete. Iar Si-mone va tre-bui să stea cu ta-ti.
Nicole fu uimită de cât de concis își rezumase considerentele. Acum părea să aștepte.
— Atunci vino cu noi, îi zise cu blândețe. Unchiul Richard, Katie, Patrick, Ellie și eu te iubim foarte mult și vrem să te avem cu noi.
Benjy se întoarse și o privi. Pe obraji îi curgeau lacrimi.
— Am să vin cu tine, ma-mi, spuse și-și puse capul pe umărul ei.
Hotărâse deja, gândi Nicole ținându-l lipit de ea. E mai deștept decât credem noi. A venit aici numai ca să se asigure că e dorit.
7
— … și Doamne Sfinte, lasă-mă s-o cinstesc cum se cuvine pe această fată minunată cu care sunt pe cale să mă însor. Lasă-ne să împărțim darul Tău de iubire și lasă-ne să creștem împreună întru cunoașterea Ta… Îți cer aceste lucruri în numele fiului Tău pe care l-ai trimis pe Pământ să arate iubirea Ta și să ne mântuiască de păcate. Amin!
Michael Ryan O'Toole, în vârstă de șaptezeci și doi de ani, își desfăcu palmele și deschise ochii. Stătea la biroul din dormitorul său. Se uită la ceas. Mai sunt doar două ore până mă voi însura cu Simone, gândi el. Privi la icoana lui Iisus și la micul bust al Sfântului Michael din Siena din fața lui. Şi diseară, mai târziu, după masa care va fi atât ospăț de nuntă cât și cina aniversară a lui Nicole, îl voi ține pe îngerul acela în brațe. Nu putu opri următorul gând. Sfinte Doamne, nu mă lăsa s-o dezamăgesc.
Strecură mâna în birou și scoase o Biblie mică. Era singura carte reală pe care o avea; tot restul materialului său de lectură se găsea sub formă unor cuburi mici de date, pe care le insera în notebook-ul electronic. Biblia era foarte specială, o amintire dintr-o viață trăită cândva pe o planetă îndepărtată.
De-a lungul copilăriei și adolescenței, Biblia aceea îl însoțise peste tot. În timp ce răsucea în mâini cartea neagră și micuță, amintirile îl năpădiră. La început, se revăzu ca băiețel de șase-șapte ani. Tatăl său intrase în dormitorul lui. Michael juca un meci de baschet pe calculatorul personal și se simțise oarecum stânjenit — niciodată nu se simțise în largul lui când seriosul său tată îl găsea angajat într-un joc.
— Michael, rostise tatăl, vreau să-ți dau un cadou. Propria ta Biblie. Este o carte adevărată, una pe care o citești întorcând paginile. Ți-am înscris numele pe copertă.
Îi întinsese cartea și micul Michael o acceptase cu un „mulțumesc” moale. Coperta era din piele și plăcută la pipăit.
— În ea, continuase tatăl, se află unele dintre cele mai bune învățături pe care le vor cunoaște vreodată oamenii. Citește-o cu atenție. Citește-o des. Şi condu-ți viața după înțelepciunea ei.
În noaptea aceea, am pus Biblia sub pernă, își aminti Michael. Şi a rămas acolo. Toată copilăria. Chiar și cât am fost în liceu. Își aminti de mașinațiile pe care le făcuse când echipa de baschet a liceului său câștigase campionatul orășenesc și mersese la Springfield pentru turneul statal. Michael își luase Biblia, dar nu voia ca tovarășii lui de echipă s-o vadă. Biblia nu era „cool” pentru un licean sportiv, iar tânărul Michael O'Toole nu avea încă destulă siguranță de sine ca să-și învingă teama de râsul colegilor. Așa că îi destinase Bibliei un compartiment special în trusa cu articole de toaletă și o băgase acolo, într-o învelitoare de protecție. În odaia de hotel din Springfield, așteptase până când colegul său de cameră se dusese să facă baie și abia atunci o scosese din ascunzătoare și o pusese sub pernă.
Am luat-o chiar și în luna de miere. Kathleen a fost atât de înțelegătoare! Cum a fost întotdeauna cu toate. O amintire scurtă a soarelui strălucitor și a nisipului alb din fața apartamentului lor din Insulele Cayman fu urmată rapid de o senzație puternică de pierdere. Ce mai faci, Kathleen? Unde te-a dus viața? Parcă o vedea, pierzându-și vremea pe proprietatea lor comună de pe Commonwealth Avenue din Boston. Nepotul nostru Matt trebuie să fie acum adolescent, gândi el. Există și alții? Câți, în total?
Durerea din inimă i se adânci, când își imagină familia — Kathleen, fiica lui Colleen, fiul său Stephen, plus toți nepoții — adunată în jurul mesei lungi pentru ospățul de Crăciun, fără el. În imaginea lui mentală, afară, pe stradă, ningea ușor. Cred că Stephen rostește acum rugăciunea familiei, se gândi. El a fost întotdeauna cel mai religios dintre copii.
Se scutură, revenind la prezent, și deschise Biblia la prima filă. În partea de sus a acesteia erau frumos scrise cuvintele „Pietre de hotar”. Consemnările erau puține. Opt, în total, cronica evenimentelor majore din viața sa.
07-13-61 Căsătorie cu Kathleen Murphy în Boston,
Massachusetts. 01-30-69 Nașterea unui fiu, Thomas Murphy O'Toole,
în Boston. 04-13-70 Nașterea unei fiice, Colleen Gavin O'Toole,
în Boston 12-27-71 Nașterea unui fiu, Stephen Malloy O'Toole,
în Boston. 02-14-92 Decesul lui Thomas Murphy O'Toole în Pasadena, California.
Ochii lui Michael se opriră acolo, la moartea primului său născut, apoi se umplură de lacrimi. Își aminti de cumplita zi de Sf. Valentin de demult. Cinase împreună cu Kathleen într-un foarte drăguț restaurant cu specific pescăresc din Boston. Aproape terminaseră masa, când auziră vestea.