5
În 2241, când mesajul din Rama fu recepționat pe Pământ prin intermediul sistemului de urmărire prin satelit, el produse imediat consternare. Desigur, înregistrarea video a lui Nicole fu imediat clasificată Strict Secret, în timp ce Agenția Internațională de Informații (AII), brațul de securitate al CGE, se chinuia să înțeleagă despre ce era vorba. O duzină de agenți de vârf fu expediată la baza din Novosibirsk pentru a analiza semnalul recepționat din cosmos și pentru a întocmi un plan general pentru răspunsul CGE.
O dată ce se stabili că nici chinezii, nici brazilienii n-ar fi avut cum să decodifice semnalul (capacitatea lor tehnică nu era încă pe măsura celei a CGE), confirmarea de recepție solicitată fu expediată în direcția lui Rama, preîntâmpinând astfel orice retransmisii viitoare ale mesajului video. După aceea, agenții se concentrară asupra conținutului detaliat al mesajului în sine.
Ei începură prin a face unele cercetări istorice. În ciuda unor dovezi contrare (discreditate), omenirea știa că nava spațială Rama II fusese distrusă de barajul proiectilelor nucleare în aprilie 2200. Nicole des Jardins, presupusa ființă umană din înregistrarea video, fusese considerată moartă chiar înainte ca nava științifică Newton să fi părăsit Rama. Cu siguranță că ea, sau ceea ce rămăsese din ea, fusese spulberată în infernalul bombardament nuclear. Așa că vorbitoarea nu putea să fie în realitate des Jardins.
Dar dacă persoana din înregistrare era o imitație robot sau un simulacru al lui madame des Jardins, acesta era infinit superior oricăror modele de inteligență artificială terestre. Prin urmare, concluzia preliminară fu că Pământul avea de a face din nou cu o civilizație avansată care deținea posibilități incredibile și al cărei nivel tehnic era compatibil cu cel dovedit de cele două nave spațiale Rama.
Nu se puse la îndoială amenințarea cuprinsă în mesaj — în privința acesteia, agenții căzură de acord în unanimitate. Dacă într-adevăr un alt vehicul Rama se afla în drum spre sistemul solar (deși nici unul nu fusese detectat deocamdată de cele două stații Excalibur), în mod sigur Pământul nu putea ignora mesajul. Firește, exista posibilitatea ca totul să fie o farsă complexă pusă la cale de eminenții fizicieni chinezi (ei erau, categoric, primii suspecți), dar până când faptul nu era confirmat, CGE avea nevoie de un plan precis.
Din fericire, la mijlocul anilor 2240 fusese deja aprobat un proiect internațional de înființare a unei modeste colonii marțiene. De-a lungul celor două decenii anterioare, câteva misiuni de explorare a lui Marte reaprinseseră interesul pentru măreața idee de a terraforma planeta roșie și de a o face locuibilă pentru specia umană. Deja pe Marte se găseau laboratoare științifice care făceau experiențe fie prea periculoase, fie prea controversate pentru a se desfășura pe Pământ. Cel mai ușor mod de a răspunde propunerii mesajului lui Nicole des Jardins — fără alarmarea locuitorilor Pământului — era anunțarea și întemeierea unei colonii considerabil mai mare pe Marte. Dacă afacerea se dovedea o farsă, atunci dimensiunea coloniei putea fi redusă la mărimea propusă inițial. Unul dintre agenți, un indian pe nume Ravi Srinivasan, cercetă cu atenție masivele arhive de date ASI din anul 2200 și ajunse la convingerea că Rama II nu fusese distrusă de bombardamentul nuclear.
— E posibil, spuse el, ca această înregistrarea video să fie autentică și vorbitoarea să fie cu adevărat stimata madame des Jardins.
— Ar trebui să aibă azi șaptezeci și șapte de ani, ripostă alt agent.
— În banda video nu există nimic care să indice când a fost realizată, argumentă Srinivasan. Iar dacă faceți comparație între fotografiile lui madame des Jardins luate în timpul misiunii și imaginile femeii din transmisia pe care am recepționat-o, ele diferă în mod clar. Fața ei este mai bătrână, poate cu zece ani. Dacă vorbitoarea din înregistrarea video este o înșelătorie sau un simulacru, atunci este incredibil de inteligent realizat.
Totuși Srinivasan fu de acord că planul întocmit finalmente de AII era corespunzător, chiar dacă înregistrarea video prezenta adevărul. Prin urmare, nu era atât de important să-i convingă pe toți că punctul lui de vedere era corect. Absolut necesar, toți agenții căzură de acord în această privință — doar un minimum de oameni vor ști de existența mesajului video.
Cei patruzeci de ani trecuți de la începutul secolului XXIII văzuseră unele schimbări importante pe Pământ. În urma Marelui Haos, consiliul guvernelor (CGE) apăruse ca o organizație monolitică ce controla, sau cel puțin manipula, politica planetei. Numai China, care se retrăsese în izolare în urma devastatoarei experiențe suferite în timpul Haosului, era în afara sferei de influență a CGE. Dar după 2200, existau semne că puterea de necontestat a CGE începea să se erodeze.
Mai întâi fuseseră alegerile din Coreea din 2209, când poporul acelei națiuni, dezgustat de regimurile succesive de politicieni corupți care se îmbogățiseră pe spinarea populației, votase unirea pe baze federative cu chinezii. Dintre țările importante ale lumii, numai China avea un tip de guvernare semnificativ diferit de capitalismul practicat de națiunile și confederațiile bogate din America de Nord, Asia și Europa. Guvernarea chineză era un fel de democrație socialistă bazată pe principiile umaniste enunțate de italianul catolic canonizat în secolul XXII, Sfântul Michael din Siena.
CGE și lumea întreagă fură consternate de uluitorul rezultat al alegerilor din Coreea. La vremea cînd AII reuși să ațâțe un război civil (2211–2212), noul guvern coreean și aliații săi chinezi pusese deja stăpânire pe inima și mintea poporului. Rebeliunea fu ușor înăbușită și Coreea deveni parte permanentă a federației chineze.
Chinezii recunoșteau deschis că nu aveau nici o intenție să-și impună în exterior forma de guvernământ prin acțiuni militare, dar restul lumii nu-i credea pe cuvânt. Bugetele militare și de spionaj ale CGE fură dublate între 2210 și 2220, în timp ce încordarea politică reveni pe scena mondială.
Între timp, în 2218, cele trei sute cincizeci de milioane de brazilieni aleseră în fruntea națiunii lor pe generalul carismatic Joao Pereira. Pereira considera că America de Sud era prost tratată și subevaluată de CGE (și nu se înșela) și ceru schimbări în statutul CGE care să îndrepte situația. Când CGE refuză, Pereira galvaniză regionalismul sud-american prin abrogarea unilaterală a cartei CGE. Drept urmare, Brazilia se retrase din Consiliul Guvernelor și de-a lungul următorului deceniu, restul națiunilor sud-americane, încurajate de masiva putere militară a Braziliei care se opunea cu succes forțelor CGE de menținere a păcii, îi urmă exemplul. Pe scena geopolitică a lumii apăru astfel un al treilea jucător, un fel de imperiu brazilian condus energic de generalul Pereira.
La început, embargourile instituite de CGE amenințară să readucă Brazilia și restul Americii de Sud la sărăcia care devastase regiunea în urma Marelui Haos. Dar Pereira ripostă. Întrucât națiunile avansate din America de Nord, Asia și Europa nu voiau să-i cumpere produsele de export legale, el hotărî ca țara și aliații săi să exporte produse ilegale. Drogurile deveniră principalul comerț al imperiului brazilian. Politica fu încununată de un succes uriaș. În 2240 se înregistră un aflux masiv de toate tipurile și soiurile de droguri din America de Sud spre restul lumii.
În acest context politic fu recepționat pe Pământ mesajul video al lui Nicole. Cu toate că în controlul planetei de către CGE apăruseră unele fisuri, organizația continua să reprezinte aproape șaptezeci la sută din populație și nouăzeci la sută din bunăstarea materială a Pământului. Era firesc ca CGE și agenția sa spațială de implementare, ASI, să-și asume răspunderea de a formula un răspuns. Urmând cu grijă criteriile de securitate stabilite de AII, în februarie 2242, CGE anunță mărirea de cinci ori a numărului celor care mergeau pe Marte drept componenți ai Coloniei Lowell. Plecarea de pe Pământ era programată pentru sfârșitul verii sau începutul toamnei lui 2245.