De când am părăsit Pământul, am aflat că vehiculele din clasa Rama au fost construite de o inteligență extraterestră avansată, ca elemente ale unui vast sistem de adunare de informații al cărui obiectiv final este colectarea și catalogarea datelor privitoare la viața din Univers. O parte a acestui țel este faptul că a treia navă Rama se întoarce în vecinătatea planetei noastre natale.
În interiorul lui Rama III a fost conceput un habitat asemănător Pământului, menit să găzduiască două mii de ființe umane, plus un număr însemnat de animale și plante de pe planeta noastră natală. Biomasa exactă și alte precizări de ordin general despre respectivele animale și plante sunt conținute în prima anexă a acestei înregistrări video, totuși trebuie să subliniez că plantele, mai ales cele extrem de eficiente în transformarea bioxidului de carbon în oxigen, constituie o caracteristică cheie m proiectul de bază al habitatului Pământ de la bordul lui Rama. Fără plante, viața oamenilor din interiorul lui Rama va fi serios compromisă.
Ca urmare a acestei transmisii, se așteaptă ca Pământul să trimită un grup reprezentativ al locuitorilor săi — împreună cu proviziile detaliate în a doua anexă — pentru a se întâlni cu Rama III pe orbita lui Marte. Călătorii vor fi luați în Rama și observați cu atenție în timp ce trăiesc într-un habitat care reproduce condițiile de mediu de pe Pământ.
Din cauza reacției ostile față de Rama II, care, întâmplător, a produs doar stricăciuni minore navei, planul principal al misiunii prevede ca actualul vehicul Rama să nu se apropie de Pământ mai mult de orbita lui Marte. Acest plan principal presupune, desigur, că autoritățile terestre vor da curs cererilor conținute în transmisia de față. Nu am cunoștință de felul în care a fost programată nava să reacționeze, dacă nici o ființă umană nu este trimisă să se întâlnească cu Rama III pe orbita lui Marte. Pot spune, totuși, pe baza propriilor mele observații, că inteligenței extraterestre îi este foarte ușor să-și dobândească datele necesare observării prin alte metode, mai puțin benigne.
, Privitor la ființele umane care trebuie transportate spre Marte, este de la sine înțeles că indivizii selectau trebuie să reprezinte o largă secțiune transversală a omenirii, incluzând ambele sexe, toate vârstele, și atâtea culturi cât pot fi incluse în mod rezonabil. Marea bibliotecă de informații despre Pământ solicitată în anexa a treia va furniza date suplimentare semnificative ce pot fi corelate cu observațiile făcute în interiorul lui Rama. Nu știu cât de mult vor rămâne ființele umane în Rama, sau unde anume le va duce nava spațială, sau de ce inteligența superioară care a creat vehiculele Rama adună informații despre viața din Univers. Pot spune totuși că minunile la care am fost martoră de când am părăsit sistemul nostru solar mi-au dat un cu totul alt sens asupra tocului nostru în Univers.
Transmisia video, din care mai mult de jumătate fusese alocată anexelor detaliate, se încheiase de zece minute. În tot acest timp, cadrul de bază nu se schimbase. Expunerea lui Nicole fusese cumpătată și deliberată, punctată de pauze scurte în care ochii i se mutau de la video-cameră la notebook-ul din mâini. Deși glasul îi era oarecum modulat, expresia serioasă de pe chip rămase practic constantă. Doar atunci când spusese că ramanii ar fi putut folosi „alte metode, mai puțin benigne” pentru a obține datele de care aveau nevoie, în ochii ei întunecați se aprinse o emoție puternică.
Kenji urmări prima jumătate a transmisiei cu o concentrare intensă, dar pe durata anexelor, mintea începu să i se abată de la înregistrare și se pomeni punându-și întrebări. Cine sunt acești extratereștri? De unde au venit? De ce vor să ne țină sub observație? Şi de ce au ales-o pe Nicole des Jardins ca purtătoarea lor de cuvânt?
Râse apoi în sine, dându-și seama că există un șuvoi nesfârșit de asemenea de întrebări. Hotărî să se concentreze asupra unor subiecte mai ușor de procesat.
Dacă Nicole ar mai fi în viață, ar trebui să aibă optzeci și unu de ani, gândi el. Femeia de pe ecran avea păr cărunt și mai multe riduri decât avusese astronauta des Jardins, când Newton fusese lansată de pe Pământ, dar vârsta ei din înregistrarea video nu era nici pe departe optzeci de ani, asta era sigur. Poate cincizeci și doi, cincizeci și trei cel mult, își spuse Kenji.
Așadar, a făcut înregistrarea asta acum treizeci de ani? se întrebă el. Sau procesul de îmbătrânire i-a fost, cumva, întârziat? Nu-i trecu prin cap să se întrebe dacă vorbitoarea era sau nu cu adevărat Nicole. Kenji petrecuse destul timp examinând arhivele misiunii Newton ca să recunoască imediat expresia feței lui Nicole și particularitățile comportamentului ei. Trebuie să fi făcut înregistrarea video acum vreo patru ani, dar atunci… Încă se mai frământa cu astfel de întrebări, când transmisia se încheie și directorul lui AII reapăru pe monitor.
Domnul Koch explică rapid că înregistrarea video avea să fie difuzată integral pe toate canalele încă de două ori, iar apoi avea să fie la dispoziția fiecărui pasager și a echipajului după plac.
— Ce dracu' se petrece de fapt aici? vru Max să știe de îndată ce chipul lui Nicole reveni pe ecran.
Întrebarea îi era adresată lui Kenji. După câteva secunde, acesta răspunse:
— Dacă am înțeles bine, am fost în mod intenționat induși în eroare de către AII cu privire la unul dintre scopurile principale ale misiunii noastre. Din câte se pare, mesajul acesta a fost receptat prima dată acum patru ani, când întemeierea Coloniei Lowell era încă oarecum incertă, și atunci — după ce toate eforturile de a se dovedi că mesajul video este o farsă s-au soldat cu eșecuri — s-a decis ca investigarea lui Rama HI să fie un obiectiv secret al proiectului nostru.
— Rahat! exclamă Max scuturând cu putere din cap. De ce dracu' nu ne-au spus pur și simplu adevărul?
— Îmi stă mintea-n loc la ideea că niște supra-creaturi trimit o asemenea tehnologie uluitoare doar ca să adune date despre noi, comentă Mîșkin după o scurtă tăcere. Pe de altă parte, cel puțin acum înțeleg unele dintre ciudățeniile procesului de selecție a personalului. Am rămas stupefiat când, acum vreo opt luni, coloniei i-a fost adăugat grupul de adolescenți americani fără căpătâi. Acum îmi dau seama că criteriul de bază a fost „larga secțiune transversală” cerută de madame des Jardins. Faptul că amestecătura de indivizi și aptitudini a grupului nostru putea sau nu să instituie pe Marte o colonie viabilă din punct de vedere sociologic a fost probabil un considerent de ordin secundar.
— Urăsc minciunile și pe mincinoși! spuse Max. (Se ridicase de pe scaun și acum se plimba cu pași mari prin cameră.) Toți politicienii ăștia și directorii guvernamentali sunt o apă și-un pământ — niște ticăloși fără conștiință, care mint cu nerușinare!
— Dar ce puteau să facă? întrebă Mîșkin. Aproape sigur, n-au luat cu adevărat în serios mesajul video. Cel puțin, nu până când această nouă navă și-a făcut apariția pe orbita marțiană. Iar dacă ar fi spus de la început adevărul, întreaga omenire ar fi intrat în panică.