— Uite ce-i, dom' judecător, spuse Max pe un ton frustrat, eu credeam c-am fost angajat să fiu un amărât de fermier într-o colonie de pe Marte. Nu știu nimic despre omuleți verzi și, sincer să fiu, nici nu vreau să știu. Mi-e și-așa destul de greu să mă descurc cu puii, cu porcii și cu oamenii.
— Mai ales cu oamenii, preciză repede Mîșkin, zâmbindu-i.
Fără să vrea, Max chicoti. După câteva minute, Mîșkin și Max își luară la revedere de la Kenji și Nai. La scurt timp după plecarea musafirilor, sună videofonul.
— Watanabe? întrebă Macmillan.
— Da, domnule comandant, răspunse Kenji.
— Scuză-mă că te deranjez, dar dumneata deții funcția cea mai mare dintre civili. Ai ordin să expui pe scurt personalului din Pinta tot ce știi despre expediția Newton, navele Rama și astronauta des Jardins. Şedința are loc în seara asta. M-am gândit că poate vrei să te pregătești.
— …Întreaga mass-media a raportat în 2200 că Rama II a fost complet distrusă, pulverizată de numeroasele bombe nucleare care au explodat în vecinătatea ei. Astronauții dispăruți — des Jardins, O'Toole, Takagishi și Wakefield — au fost bineînțeles considerați morți. De fapt,
onform atât documentelor oficiale ale misiunii Newton cât și cărților și serialelor TV de mare succes distribuite de Schmidt & Hagenest, era posibil ca Nicole des Jardins să fi murit undeva în New York, orașul-insulă din mijlocul Oceanului Cilindric, cu câteva săptămâni înainte ca nava științifică Newton să fi părăsit măcar Rama și să se întoarcă pe Pământ.
Kenji se opri și se uită la auditoriul său. Deși Macmillan le explicase pasagerilor din Pinta și echipajului că o casetă video conținând prezentarea făcută de el avea să le fie pusă imediat la dispoziție, mulți dintre ascultători își luau notițe. Kenji savură momentul. Se uită la Nai și zâmbi înainte de a continua.
— Astronauta Francesca Sabatini, cea mai renumită supraviețuitoare a ghinionistei misiuni Newton, a afirmat în memoriile ei că era posibil ca des Jardins să fi întâlnit un biot ostil, sau să fi căzut undeva în una dintre zonele neluminate din New York. Cum cele două femei fuseseră împreună cea mai mare parte a timpului din ziua respectivă — îl căutau pe savantul japonez Shigeru Takagishi, care dispăruse în mod misterios din tabăra Beta în seara precedentă — signora Sabatini știa foarte bine câtă hrană și apă avea la ea des Jardins. „Chiar și cu desăvârșitele ei cunoștințe despre corpul omenesc, Nicole n-ar fi avut cum să supraviețuiască mai mult de o săptămână”, scria Sabatini. „Iar dacă, în stare de delir, ar fi încercat să obțină apă din gheața otrăvitorului Ocean Cilindric, ar fi murit și mai repede.”
Dintre cei șase astronauți care nu s-au mai întors de la întâlnirea cu Rama II, Nicole des Jardins este cea care a suscitat întotdeauna cel mai mare interes. Chiar înainte ca, acum șapte ani, eminentul statistician Roberto Lopez să fi presupus în mod corect, pe baza băncii europene de date genetice de la Haga, că răposatul rege al Angliei, Henry XI, a fost tatăl fiicei lui Nicole, Genevieve, reputația lui madame des Jardins devenise legendară. În ultimul timp,
numărul celor care vin la monumentul comemorativ din apropierea vilei familiei ei din Beauvois a crescut remarcabil, mai ales cel al tinerelor. Oamenii vin acolo nu numai pentru a o omagia pe des Jardins și a vedea numeroasele fotografii și înregistrări video ce-i comemorează remarcabila viață, ci și pentru cele două superbe statui de bronz create de sculptorul grec Theo Pappas. Una o reprezintă pe tânăra Nicole în maiou și șort de atletă cu medalia olimpică de aur la gât. A doua înfățișează o femeie matură îmbrăcată în costum de zbor ASI, similar celui pe care l-ați văzut în înregistrarea video.
Kenji făcu semn spre fundul micii săli de ședințe din Pinta și luminile fură stinse. O clipă mai târziu, pe unul dintre cele două ecrane din spatele său începură să se deruleze diapozitive.
— Acestea sunt puținele fotografii ale lui Nicole des Jardins stocate în fișierele noastre din Pinta. Baza de date indică faptul că mai multe imagini, inclusiv decupaje din filme istorice, se află în biblioteca de rezervă din cală, dar datele respective nu sunt disponibile pe durata călătoriei din cauza restricțiilor impuse de rețeaua de date de zbor. Oricum, nu este nevoie de date suplimentare, deoarece din aceste fotografii reiese clar că în înregistrarea video a apărut fie Nicole des Jardins, fie o copie perfectă a ei.
Un prim-plan din înregistrarea video se mai afla pe ecranul din stânga și peste el fu suprapusă o fotografie a lui Nicole făcută la petrecerea de revelion la Vila Adriani. Nu încăpea nici o îndoială. Cele două fotografii erau în mod sigur ale aceleiași femei. Un murmur de admirație se ridică din rândurile auditoriului.
Kenji continuă pe un ton ceva mai stins:
— Nicole des Jardins s-a născut pe 6 ianuarie 2164. Prin urmare, dacă înregistrarea video pe care am urmărit-o în după-amiaza aceasta a fost cu adevărat filmată acum patru ani, ea ar fi trebuit să aibă șaptezeci și șapte de ani la momentul respectiv. Ştim cu toții că des Jardins era într-o condiție fizică superbă și că exersa cu regularitate, dar dacă femeia pe care am văzut-o azi după-amiază avea șaptezeci și șapte de ani, atunci extratereștrii care au construit Rama au descoperit probabil și izvorul tinereții.
Deși era noapte târziu și era foarte obosit, Kenji nu putea dormi. Evenimentele zilei i se buluceau în minte, incitându-l din nou. Alături de el în micuțul pat dublu, Nai era conștientă că soțul ei era treaz.
— Ești absolut sigur că am văzut-o pe adevărata Nicole des Jardins, nu-i așa? întrebă ea moale după ce Kenji se răsuci de pe-o parte pe alta pentru a suta oară.
— Da, răspunse Kenji, însă Macmillan nu este. El mi-a cerut să fac afirmația aceea cu privire la posibilitatea unei copii perfecte. Este de părere că înregistrarea video e un fals…
După o scurtă pauză, Nai spuse:
— După discuția de azi după-amiază, mi-am amintit toate bârfele pe seama lui Nicole și a regelui Henry. Acum șapte ani, ocupau majoritatea revistelor despre personalități. Dar am uitat ceva. Cum s-a stabilit cu certitudine că Henry era tatăl lui Genevieve? Regele nu era deja mort? Şi oare familia regală britanică nu păstrează secretul asupra informațiilor ei genetice?
— Lopez a folosit genele aparținând părinților, surorilor și fraților din familia regală care se căsătoriseră între ei. Apoi, folosind o tehnică de corelare a datelor inventată chiar de el, a arătat că în cazul lui Henry, care în timpul Olimpiadei din 2184 era încă prinț de Wales, probabilitatea de a fi tatăl copilului lui Nicole era de trei ori mai mare ca a oricărei alte persoane prezente în Los Angeles la vremea respectivă. După ce Darren Higgins a recunoscut pe patul de moarte că Nicole și Henry petrecuseră o noapte împreună în timpul Olimpiadei, familia regală au permis accesul unui specialist în genetică la baza ei de date genetice. Expertul a concluzionat, dincolo de orice dubiu rezonabil, că Henry era tatăl lui Genevieve.
— Ce femeie uimitoare! spuse Nai.
— Chiar că a fost. Dar ce te-a făcut să spui asta tocmai acum?
— Ca femeie, o admir pentru că și-a păstrat secretul și și-a crescut singură prințesa, la fel de mult sau mai mult decât pentru oricare altă realizare de-a ei.
8
Eponine o localiză pe Kimberly în colțul fumoarului și se așeză lângă ea. Acceptă țigara de la prietena ei, o aprinse și trase adânc fumul în piept.