Fiecăreia dintre cele patru laturi ale Noului Eden i-a fost alocată o funcție geografică. După cum ați fost deja informați, lacul cu apă dulce din sudul coloniei se numește Shakespeare. Majoritatea peștilor și viețuitoarelor acvatice pe care le-ați adus vor trăi acolo, deși unele specii ar putea popula cele două râuri care se varsă în Lacul Shakespeare coborând de pe Muntele Olimp, pe latura estică a coloniei, respectiv din Pădurea Sherwood de pe latura de vest…
În prezent, atât versanții Muntelui Olimp cât și toate regiunile Pădurii Sherwood, precum și parcurile din sate și centurile verzi de pe cuprinsul coloniei, sunt acoperite cu o rețea fină de dispozitive de conversie a gazelor, sau DCG-uri cum le zicem noi. Aceste mecanisme micuțe au un singur rol — transformă bioxidul de carbon în oxigen. Într-un sens foarte adevărat, ele sunt plante mecanice. Urmează să fie înlocuite toate plantele adevărate pe care le-ați adus de pe Pământ…
Latura de nord a coloniei, dintre sate, este rezervată agriculturii și zootehniei. Clădirile fermelor au fost construite aici, în lungul drumului care leagă satele din nord. Veți cultiva cea mai mare parte a hranei voastre în această zonă. Proviziile de hrană pe care le-ați adus și hrana sintetică depozitată în silozurile aflate la trei sute de metri nord de această clădire ar trebui să vă ajungă să hrăniți două mii de oameni pe o durată de minim un an, poate chiar optsprezece luni, dacă se evită risipa. După aceea, vă descurcați pe cont propriu. Se înțelege de la sine că o componentă importantă a vieții voastre în Noul Eden va fi cultivarea pământului, inclusiv acvacultura căreia i-a fost alocat țărmul estic al Lacului Shakespeare…
Pentru Kenji, expunerea fu copleșitoare. Biotul Lincoln menținu ritmul de informare excesiv de ridicat preț de nouăzeci de minute, respingând toate întrebările, fie spunând „Depășește cunoștințele mele”, fie referindu-se la numărul paginii și al paragrafului din Îndrumarul de Bază pentru Noul Eden pe care îl distribuise. În cele din urmă, în expunere interveni o pauză și toată lumea trecu într-o încăpere alăturată în care se servi o băutură cu gust de Coca Cola.
— Phii, spuse Terry Snyder în timp ce-și ștergea fruntea, eu sunt singurul care-i saturat?
— Rahat, Snyder, replică Max cu un rânjet drăcesc. Vrei să spui că ești mai prejos decât afurisitul ăla de robot? E al dracului de sigur că n-a obosit. Pun pariu că ar putea să țină prelegeri toată ziua.
— Poate chiar toată săptămâna, îngână Kenji. Mă întreb cât de des au nevoie de revizie bioții ăștia. Compania tatălui meu fabrică roboți, unii dintre ei extrem de complecși, dar nimic de genul ăsta. Conținutul de informații din Lincoln trebuie să fie astronomic…
— Expunerea va fi reluată în cinci minute, anunță Lincoln. Vă rog să fiți punctuali.
În a doua jumătate a expunerii, fură prezentate și explicate diferitele genuri de bioți din Noul Eden. Pe baza studierii recente a precedentelor expediții ramane, coloniștii erau pregătiți pentru gunoieri și buldozeriști. Oricum, cele cinci categorii de bioți umani provocară o reacție mai emoțională.
— Proiectanții noștri au hotărât să limiteze aspectul fizic al bioților umani, astfel încât să fie exclusă situația ca o persoană să confunde un biot cu un om. Eu mi-am prezentat deja funcțiile de bază — toți ceilalți Lincolni, dintre care trei mi se alătură acum, au fost programați identic, cel puțin inițial. Totuși suntem capabii de un anumit nivel redus de a învăța, ceea ce va face ca bazele noastre de date să fie diferite, pe măsură ce utilizarea noastră specifică evoluează.
— Cum putem deosebi un Lincoln de altul? întrebă uluit un explorator în timp ce noii Lincolni circulau prin cameră.
— Fiecare avem un număr de identificare, imprimat atât aici, pe umăr, cât și pe fesa stângă. Același sistem este valabil și pentru celelalte categorii de bioți umani. Eu, de exemplu, sunt Lincoln nr. 004. Cei trei care tocmai au intrat sunt 009, 024 și 071.
Când bioții Lincoln părăsiră sala de ședință, în locul lor veniră cinci Benita Garcia. Unul dintre ei expuse specializările categoriei sale — poliție și paza împotriva incendiilor, agricultură, canalizare, transport, servicii poștale — și apoi răspunse la câteva întrebări înainte de a pleca.
Urmară bioții Einstein. Cercetașii izbucniră în râs, când patru Einstein, replica aiurită, zbârlită și cu ciuful alb al geniului științific al secolului XX, intrară împreună în cameră. Einsteinii explicară că erau inginerii și savanții coloniei. Principala lor atribuție, una esențială, care includea multe îndatoriri, era „să asigure funcționarea satisfăcătoare a infrastructurii coloniei”, inclusiv, bineînțeles, a armatei de bioți.
Un grup de bioți-femei înalte, negre precum cărbunele, se prezentară ca fiind Tiasso, specializați în îngrijirea sănătății. Ei aveau să fie medici, infirmieri, funcționari sanitari, și aveau să asigure îngrijirea copiilor în lipsa părinților. Exact când se termina partea ședinței alocată bioților Tiasso, în cameră intră un biot cu trăsături ușor orientale și ochi pătrunzători. Ducea o liră și un șevalet electronic. Se prezentă ca fiind un biot Yasunari Kawabata, apoi cântă la liră o piesă scurtă și frumoasă.
— Noi, bioții Kawabata, suntem artiști Creatori, spuse el simplu, muzicieni, actori, pictori, sculptori, scriitori, uneori fotografi și cineaști. Suntem puțini ca număr, dar foarte importanți pentru calitatea vieții în Noul Eden.
Când ședința oficială se termină în sfârșit, grupului de exploratori îi fu servită o masă excelentă în sala mare. Oamenilor li se alăturară vreo douăzeci de bioți, cu toate că, bineînțeles, aceștia nu mâncară nimic. Imitația de friptură de rață era uluitor de autentică și chiar vinurile ar fi putut trece cu bine inspecția tuturor, cu excepția celor mai experți oenologi de pe Pământ.
Mai târziu, când oamenii ajunseseră să se simtă relaxați alături de tovarășii lor bioți și-i bombardau cu întrebări, în pragul ușii deschise apăru o siluetă feminină. La început, nu fu remarcată. Dar încăperea fu redusă repede la tăcere, când Kenji sări de pe locul său și se apropie cu mâna întinsă de noua venită.
— Doamna doctor des Jardins, presupun, spuse el cu un zâmbet.
10
În ciuda asigurărilor lui Nicole că totul din Noul Eden corespundea perfect declarației video, Macmillan refuză să le permită pasagerilor și echipajului din Pinta să intre în Rama și să-și ocupe noile locuințe, până când un fu sigur că nu există nici un pericol. Se consultă îndelung cu personalul ASI de pe Pământ, după care trimise în Rama un contingent mic condus de Ulanov pentru a obține informații suplimentare. Medicul-șef din Pinta, un olandez aspru pe nume Darl van Roos, era membrul cel mai important al echipei lui Ulanov. Inginerul rus mai era însoțit de Kenji și de doi soldați din primul grup de explorare.
Medicul avea instrucțiuni clare. Trebuia să-i examineze pe toți cei din familia Wakefield și să certifice că erau într-adevăr oameni. A doua sarcină a sa era să-i analizeze pe bioți și să le catalogheze trăsăturile non-biologice. Totul fu realizat fără incidente, deși Katie Wakefield nu cooperă și se dovedi sarcastică pe durata examinării. La sugestia lui Richard, un biot Einstein îl luă deoparte pe unul dintre Lincolni și demonstră, la un nivel funcțional, cum lucrau cele mai sofisticate subsisteme. Ulanov fu impresionat în mod corespunzător.