6
Când Nicole deschise ochii, Richard stătea lângă ea pe pat și ținea în mână o ceașcă de cafea.
— Ne-ai spus să te trezim la șapte, rosti el. Femeia se ridică în șezut și luă ceașca.
— Mulțumesc, iubitule. Dar de ce nu l-ai lăsat pe Linc?
— Am hotărât să-ți aduc personal cafeaua… Avem vești de pe Câmpia Centrală. Voiam să le discut cu tine, deși știu că nu-ți place să fii sâcâită la prima oră.
Nicole sorbi încet și prelung din cafea, apoi îi zâmbi soțului ei.
— Care sunt veștile?
— Azi noapte au mai fost două incidente cu picioroangele. În săptămâna asta s-au înregistrat aproape o duzină. Se afirmă că forțele noastre de apărare au distrus trei picioroange care „hărțuiau” echipa tehnică.
— Picioroangele au făcut vreo tentativă de a riposta?
— Nu. La primul foc au luat-o la fugă spre gaura din celălalt habitat… Majoritatea a scăpat, ca alaltăieri.
— Tot mai crezi că ar fi niște observatori de la distanță, ca bioții păianjeni din Rama I și II?
Richard încuviință afirmativ din cap.
— Poți să-ți închipui ce imagine au Ceilalți despre noi… tragem asupra creaturilor neînarmate fără a fi provocați… reacționăm într-o manieră ostilă la ceea ce este cu siguranță o tentativă de contact…
— Nici mie nu-mi place, replică încet Nicole, dar ce putem face? Senatul a autorizat în mod explicit echipele de exploratori să se apere.
Richard era pe cale să răspundă, când îl văzu pe Benjy în ușă. Tânărul zâmbea larg.
— Pot să intru, mamă? întrebă el.
— Firește, dragule, răspunse Nicole și deschise larg brațele. Vino să mă îmbrățișezi de ziua ta.
— La mulți ani, Benjy, zise Richard, iar băiatul, care era mai voinic decât majoritatea bărbaților, veni spre pat și-și îmbrățișă mama.
— Mulțumesc, unchiule Richard. Mai mergem azi la picnic în Pădurea Sherwood?
— Bineînțeles, răspunse Nicole, apoi, diseară dăm o petrecere mare.
— Ura! exclamă Benjy.
Era sâmbătă. Patrick și Ellie dormeau până târziu, pentru că nu aveau școală. Lincoln servi micul dejun pentru Richard, Nicole și Benjy, în timp ce adulții priveau știrile la televizor. Urmă un film scurt despre cea mai recentă „confruntare cu picioroangele” din apropierea celui de al doilea habitat, precum și comentariile candidaților la funcția de guvernator.
— După cum spun de mai multe săptămâni, trebuie să amplificăm pregătirile de apărare, declară Macmillan. În sfârșit, am început să îmbunătățim armele de care dispun forțele noastre, dar trebuie să ne mișcăm cu mai multă îndrăzneală în această zonă.
Ştirile de dimineață luară sfârșit cu un interviu luat directoarei centrului meteo. Femeia explică faptul că vremea neobișnuit de uscată și vântoasă din ultimul timp se datorase unei „erori de modelare” din simularea calculatorului.
— Toată săptămâna am încercat fără succes să creăm ploaie, spuse ea. Acum, bineînțeles, întrucât este week-end, am programat soare… Dar promitem că săptămâna viitoare va ploua.
— N-au nici cea mai mică idee ce fac, bombăni Richard, închizând televizorul. Suprasolicită sistemul și generează haos.
— Ce este ha-os, unchiule Richard? întrebă Benjy. Richard ezită o clipă.
— Definiția cea mai simplă este absența ordinii, dar în matematică, termenul are un înțeles mult mai precis. El e folosit pentru a descrie reacții dezlănțuite cauzate de perturbații mici. Izbucni în râs. Scuză-mă, Benjy. Câteodată vorbesc într-o păsărească științifică.
Benjy zâmbi.
— Îmi place când vorbești cu mine ca și cum aș fi normal, spuse el cu grijă. Şi une-ori chiar în-țe-leg pu-țin.
Nicole părea preocupată în timp ce Lincoln strângea farfuriile de pe masă. Când Benjy ieși să se spele pe dinți, se aplecă spre soțul ei.
— Ai vorbit cu Katie? N-a răspuns la telefon nici ieri după-amiază, nici aseară.
Richard clătină din cap.
— Benjy va fi distrus dacă nu apare la petrecerea lui… Am să-l trimit pe Patrick s-o găsească în dimineața asta.
Bărbatul se ridică și ocoli masa, apoi o prinse de mână.
— Şi cu tine cum rămâne, doamnă Wakefield? Ai prevăzut puțină odihnă și relaxare în programul tău aglomerat? La urma urmelor, este week-end.
— În dimineața asta mă duc la spital să ajut la instruirea celor doi sanitari noi. Apoi, la zece, plec de aici cu Ellie și Benjy. La întoarcere, am să mă opresc la tribunal — nici măcar n-am citit rezumatele cazurilor de luni. La 14:30, am o scurtă întâlnire cu Kenji, iar la 15, ora de patologie… La 16:30, ar trebui să fiu acasă.
— Timp suficient ca să organizezi petrecerea lui Benjy. Zău, iubito, ar trebui s-o lași mai moale. În definitiv, nu ești biot.
— Tu vorbești? îl sărută Nicole. Tu nu lucrezi douăzeci-treizeci de ore la rând, când ești implicat într-un proiect interesant? Deveni serioasă. Toate astea sunt foarte importante, iubitule… Simt că am ajuns la un punct de cotitură în problemele coloniei și că joc un rol important aici.
— Fără îndoială. Exerciți în mod categoric o influență, dar niciodată n-ai timp pentru tine.
— Ăsta-i un obiect de lux, replică Nicole, deschizând ușa de la camera lui Patrick. Îl voi savura în ultimii mei ani.
În timp ce ieșeau dintre copaci pe pajiștea largă, iepuri și veverițe o luau la fugă din calea lor. În cealaltă parte a pajiștii, un cerb tânăr păștea liniștit în mijlocul unui covor de flori purpurii și înalte. Întoarse capul spre Nicole, Ellie și Benjy, apoi dispăru prin salturi în pădure.
Nicole își consultă harta.
— Pe aici pe undeva, chiar lângă pajiște, trebuie să fie niște mese pentru picnic.
Benjy îngenunche și se aplecă peste un grup de flori galbene acoperite de albine.
— Mie-re, spuse el zâmbind. Al-bi-ne-le fac mie-re în stup.
După câteva minute, localizară mesele și întinseră fața de masă pe una dintre ele. Lincoln le împachetase sandvișuri — lui Benjy îi plăceau cel mai mult cele cu unt de arahide și jeleu — , portocale proaspete și grapefruit din livezile de lângă San Miguel. În timp ce mâncau, în partea opusă a pajiștii apăru altă familie. Benjy își flutură mâna.
— Oa-me-nii ăia nu știu că-i ziua mea, pronunță el.
— Dar noi știm, spuse Ellie ridicând paharul cu limonadă. La mulți ani, frățioare!
Chiar înainte să termine de mâncat, un nor mic întunecă pe moment culorile vesele ale pajiștii.
— E un nor neobișnuit de negru, comentă Nicole. După câteva clipe, norul dispăru și soarele scălda din nou iarba și florile.
— Vrei acum budincă, sau mai aștepți? îl întrebă Nicole pe Benjy.
— Mai întâi să jucăm base-ball, răspunse Benjy. Își scoase din geantă echipamentul de base-ball și îi dădu lui Ellie o mănușă. Să mergem!
În timp ce copiii făceau pase, Nicole strânse masa. Era pe cale să li se alăture lui Benjy și Ellie, când auzi alarma de la radioul de la încheietura mâinii. Apăsă butonul de recepție și afișajul digital orar fu înlocuit de o imagine TV.
Nicole dădu volumul mai tare, ca să poată auzi ce avea de spus Kenji.
— Scuză-mă că te deranjez, Nicole, dar avem o urgență. S-a înaintat o plângere de viol și familia vrea punerea imediată sub acuzare. E un caz sensibil, din jurisdicția ta, și cred că ar trebui rezolvat acum… Nu vreau să-ți mai spun nimic pe fir.
— Am să fiu acolo în jumătate de oră, răspunse Nicole.