— Hermione, i-a văzut Harry! spuse Ron, contrând-o pe neaşteptate.
— În ordine, spuse ea, speriată şi totuşi hotărâtă, dar trebuie să spun că…
— Ce?
— E vorba de tine… şi nu te critic, Harry! Dar… într-un fel… cum să zic, nu crezi că ai un fel de… de… problemă cu salvatul oamenilor? zise ea.
Harry se uită urât la ea.
— Cum adică, o „problemă cu salvatul oamenilor”?
— Păi… ai… continuă Hermione, mai neliniştită ca niciodată. Adică… anul trecut, de exemplu… În lac… În timpul turnirului… nu ar fi trebuit să… vreau să spun că nu ar fi trebuit s-o salvezi pe micuţa Delacour… te-a luat puţin… valul…
Corpul lui Harry fu cuprins de un fior de mânie fierbinte şi usturător. Cum putea să-i amintească tocmai acum de gafa aceea?
— Mă rog, a fost foarte frumos din partea ta, spuse Hermione repede, de-a dreptul îngrozită de expresia de pe chipul lui Harry, toţi au fost de acord că ai făcut o faptă minunată…
— Foarte amuzant, spuse Harry cu o voce tremurândă, pentru că îmi amintesc perfect cum Ron mi-a zis că am pierdut timpul făcând pe eroul… asta crezi că se întâmplă acum? Crezi că vreau să fac iar pe eroul?
— Nu, nu, nu! spuse Hermione înspăimântată. Nu cred asta deloc!
— Ei bine, zi ce ai de zis, pentru că pierdem timpul! strigă Harry.
— Încerc să-ţi spun… Cap-de-Mort te cunoaşte, Harry! A dus-o pe Ginny în Camera Secretelor ca să o ademenească acolo, aşa procedează, ştie că eşti… că eşti genul de persoană care i-ar veni în ajutor lui Sirius! Dacă nu încearcă decât să te atragă în Departamentul Mis… ?
— Hermione, nu contează dacă a făcut-o ca să mă aducă sau nu acolo. Au dus-o pe McGonagall la Sf. Mungo şi n-a mai rămas nimeni din Ordin la Hogwarts căruia să-i putem spune. Dacă nu mergem, Sirius e mort!
— Dar, Harry, dacă visul tău a fost… a fost doar atât, un vis?
Harry scoase un răcnet de frustrare. Hermione se îndepărtă de el cu un pas, din cale-afară de speriată.
— Nu înţelegi! strigă Harry la ea. Nu am coşmaruri, nu visez! Pentru ce crezi că a fost toată povestea cu Occlumanţia, de ce crezi că a vrut Dumbledore să mă împiedice să văd toate astea? Pentru că sunt REALE, Hermione. Sirius este captiv, l-am văzut. L-a prins Cap-de-Mort şi nu mai ştie nimeni altcineva, iar asta înseamnă că suntem singurii care îl pol salva, şi dacă nu vrei să o faci, foarte bine, mă duc singur, ai înţeles? Şi dacă îmi aduc bine aminte, n-ai avut nimic împotriva „problemei mele cu salvatul oamenilor” când te-am salvat pe tine de Dementori, sau — se întoarse spre Ron — când am salvat-o pe sora ta de Vasilisc…
— Eu nu am zis niciodată că aş avea ceva împotrivă! spuse Ron cu patimă.
— Dar, Harry, tocmai tu ai spus-o, zise Hermione aprigă, Dumbledore a vrut să înveţi să îţi închizi mintea faţă lucrurile astea. Dacă ai fi făcut Occlumanţie cum trebuie, ai mai fi văzut niciodată…
— DACĂ TU CREZI CĂ O SĂ MĂ PORT CA ŞI CÂND NU AM VĂZUT NIMIC…
— Sirius ţi-a zis că nu există nimic mai important decât sil înveţi să îţi blochezi mintea!
— EI BINE, CRED CĂ AR ZICE ALTCEVA, DACĂ AR ŞTI CE AM VĂZUT…
Uşa clasei se deschise. Harry, Ron şi Hermione întoarseră imediat. Ginny intră cu un aer curios, urmată de Luna, care arăta ca de obicei de parcă ar fi plutit înăuntru din greşeală.
— Bună, zise Ginny nesigură. Am recunoscut vocea Harry. De ce ţipi?
— Nu e treaba ta, spuse Harry aspru.
Ginny ridică din sprâncene.
— Nu e nevoie să vorbeşti pe tonul ăsta cu mine, spuse ea calmă, doar mă întrebam dacă pot să te ajut.
— Ei bine, nu poţi, spuse Harry scurt.
— Să ştii că eşti cam nepoliticos, zise Luna senină.
Harry înjură şi se întoarse cu spatele. Ultimul lucru din lume pe care şi-l dorea acum era o conversaţie cu Luna Lovegood.
— Stai, spuse Hermione brusc. Stai… Harry, chiar ne pot ajuta.
Harry şi Ron se uitară la ea.
— Fii atent, Harry, continuă fata, trebuie să stabilim dacă Sirius a părăsit cu adevărat sediul.
— Ţi-am spus, am văzut…
— Harry, te implor, te rog frumos! spuse Hermione disperată. Te rog, hai să verificăm dacă Sirius nu-i acasă, înainte să o luăm la goană spre Londra. Dacă descoperim că nu e acolo, atunci jur că nu o să încerc să te opresc. Vin şi eu, o să… o să fac orice ca să încerc să-l salvez.
— Sirius este torturat ACUM! strigă Harry. Nu avem timp de pierdut.
— Dar dacă este o păcăleală a lui Cap-de-Mort, Harry? Trebuie să verificăm, n-avem încotro.
— Cum? întrebă Harry. Cum să verificăm?
— O să trebuiască să folosim focul lui Umbridge ca să vedem dacă îl putem contacta, spuse Hermione, absolut îngrozită de acest gând. O s-o atragem iar pe Umbridge în altă parte, dar ne trebuie oameni care să stea de pază, şi exact la asta or să ne ajute Ginny şi Luna.
Deşi era evident că se chinuia să înţeleagă ce se întâmpla, Ginny zise imediat, „Da, o facem”, după care Luna întrebă:
— Când spui „Sirius”, te referi la Stubby Boardman?
Nimeni nu îi răspunse.
— În ordine, îi spuse Harry agresiv lui Hermione, în ordine, dacă găseşti un mod ca s-o facem repede, sunt de acord, dacă nu, mă duc chiar în clipa asta la Departamentul Misterelor.
— La Departamentul Misterelor? zise Luna, uşor surprinsă. Dar cum vrei să ajungi acolo?
Harry o ignoră din nou.
— Bine, spuse Hermione, frângându-şi mâinile şi plimbându-se încolo şi încoace printre bănci. Bine… păi… unul dintre noi trebuie să meargă, să o găsească pe Umbridge şi… şi s-o trimită într-o direcţie greşită, ca să fie departe de birou. Ar putea să-i spună, ştiu eu, că Peeves face ceva îngrozitor, ca de obicei…
— O fac eu, spuse Ron imediat. O să-i spun că Peeves distruge sala de Transfigurare sau altceva de genul ăsta. Sala e la câţiva kilometri depărtare de biroul ei. Dacă stau să mă gândesc mai bine, probabil că l-aş putea convinge pe Peeves să o facă, dacă o să mă întâlnesc cu el pe drum.
Faptul că Hermione nu zise nimic despre distrugerea sălii de Transfigurare indica gravitatea situaţiei.
— Bine, zise ea încruntată, continuând să se plimbe. Acum, trebuie să-i ţinem pe elevi departe de biroul ei în timp ce intrăm, altfel sigur o să ne pârască vreun Viperin.
— Luna şi cu mine putem să stăm la capetele holului, spuse Ginny prompt, şi să le spunem celorlalţi să nu meargă pe acolo, pentru că cineva a răspândit un gaz sugrumător.
Hermione păru surprinsă de cât de repede îi venise această minciună lui Ginny; aceasta ridică din umeri şi zise:
— Fred şi George plănuiau să o facă înainte să plece.
— Bine, spuse Hermione. Atunci, Harry, noi doi o să fim sub Pelerina Invizibilă şi o să ne furişăm în birou. În felul ăsta o să poţi vorbi cu Sirius…
— Nu este acolo, Hermione!
— Vreau să spun că o să poţi să verifici dacă Sirius este sau nu acasă, în timp ce eu o să stau de pază. Nu cred că trebui să fii singur acolo, Lee a dovedit deja că fereastra este sigură, trimiţând Nifflerii pe-acolo.
Cu toată furia şi nerăbdarea, Harry înţelese că Hermione se oferise să meargă cu el în biroul lui Umbridge în semn de solidaritate şi loialitate.
— Îţi… mă rog, îţi mulţumesc, bâigui el.
— În ordine, dar, chiar dacă facem toate astea, nu cred că o să putem să avem la dispoziţie mai mult de cinci minute, spuse Hermione, uşurată că Harry dădea semne să fi acceptat planul. Nu dacă o să dăm peste Filch şi nenorocitul ăla de Detaşament Inchizitorial care bântuie peste tot.