— Totuşi, am reuşit să convingem câţiva oameni, zise domnul Weasley. Tonks, aici de faţă, de exemplu — este prea tânără ca să fi fost în Ordinul Phoenix data trecută, şi faptul că avem Aurori de partea noastră este un avantaj extraordinar. Şi Kingsley Shacklebolt a fost o achiziţie valoroasă; se ocupă de căutarea lui Sirius, aşa că transmite la Minister informaţii conform cărora Sirius este în Tibet.
— Însă dacă nici unul dintre voi nu daţi de veste că s-a întors Cap-de-Mort — începu Harry.
— Cine a zis că nici unul dintre noi nu dă de veste? zise Sirius. De ce crezi că are Dumbledore atâtea probleme?
— Ce vrei să spui?
— Încearcă să-l discrediteze, spuse Lupin. Nu ai citit Profetul zilei săptămâna trecută? Au raportat că fusese votat pentru înlăturarea de la Conducerea Confederaţiei Internaţionale de Vrăjitori pentru că a îmbătrânit şi şi-a pierdut îndemânarea, însă nu este adevărat; a fost înlăturat de vrăjitorii din Minister după ce a rostit un discurs în care anunţa întoarcerea lui Cap-de-Mort. L-au retrogradat din funcţia de Vrăjitor-Şef al Vrăjustiţiei — asta este Înalta Curte a Vrăjitorilor — şi sunt pe cale să-i retragă şi Ordinul lui Merlin, Clasa Întâi.
— Însă Dumbledore spune că nu îi pasă ce fac, atâta timp cât nu-l scot de pe imaginile Broaştelor de Ciocolată, zise Bill, zâmbind.
— Nu este de râs, spuse domnul Weasley tranşant. Dacă va continua să sfideze Ministerul, ar putea să ajungă în Azkaban, şi ultimul lucru pe care îl vrem este ca Dumbledore să fie închis. Atâta timp cât Ştii-Tu-Cine ştie că Dumbledore este undeva aici şi ştie ce pune la cale, va fi precaut. Dacă Dumbledore nu îi mai stă în cale — ei bine, Ştii-Tu-Cine va avea drum liber.
— Dar, dacă încearcă să recruteze mai mulţi Devoratori ai Morţii, sigur se va afla că s-a întors Cap-de-Mort, nu-i aşa? întrebă Harry disperat.
— Cap-de-Mort nu se duce la casele oamenilor şi nu le bate la uşă, Harry, spuse Sirius. Păcăleşte, blestemă şi îi şantajează. Are mult antrenament la lucratul în taină. Oricum, strângerea adepţilor nu este singurul lucru care îl interesează. Are şi alte planuri, pe care le poate pune în funcţiune chiar foarte curând, şi momentan se concentrează asupra lor.
— Ce mai doreşte, în afară de adepţi? întrebă Harry încet. I se păru că Sirius şi Lupin schimbaseră cea mai fugară privire posibilă înainte ca Sirius să-i răspundă.
— Lucruri pe care nu le poate obţine decât prin furt. Cum Harry continuă să pară derutat, Sirius spuse:
— Ca de pildă o armă. Ceva ce nu a avut data trecută.
— Ca atunci când a fost puternic ultima oară?
— Da.
— Ce fel de armă? spuse Harry. Ceva mai rău decât Abracadabra?
— De ajuns!
Doamna Weasley vorbi din umbră, de lângă uşă. Harry nu observase când se întorsese, după ce o dusese sus pe Ginny. Stătea cu braţele încrucişate şi părea mânioasă.
— Vreau să mergeţi la culcare, acum. Toţi, adăugă ea, uitându-se la Fred, George, Ron şi Hermione.
— Nu poţi să ne spui ce să facem — începu Fred.
— Vei vedea că pot, se răsti doamna Weasley.
Tremură puţin când se uită la Sirius.
— I-ai dat destule informaţii lui Harry. Dacă îi mai spui ceva, poţi să-l şi înscrii în Ordin.
— De ce nu? zise Harry repede. Mă voi alătura, vreau să mă alătur, vreau să lupt.
— Nu.
De data aceasta nu vorbise doamna Weasley, ci Lupin.
— Ordinul este format doar din vrăjitori majori, spuse el. Vrăjitori care au terminat şcoala, adăugă el, când Fred şi George deschiseră gura. Este vorba de nişte pericole de care nici nu aţi auzit, nici unul dintre voi… cred că Molly are dreptate, Sirius. Am spus destule.
Sirius ridică puţin din umeri, însă nu îl contrazise. Doamna Weasley le făcu semn imperios fiilor ei şi lui Hermione. Unul câte unul, se ridicară, iar Harry, dându-se bătut, le urmă exemplul.
CAPITOLUL VI
NOBILA ŞI FOARTE VECHEA CASĂ BLACK
Doamna Weasley îi urmă sus supărată.
— Vreau să vă duceţi direct la culcare, fără un cuvânt, zise ea când ajunseră la primul etaj. Mâine avem o zi plină. Presupun că Ginny a adormit, îi zise ea lui Hermione, aşa că încearcă să nu o trezeşti.
— A adormit, da, sigur, spuse Fred în şoaptă, după ce Hermione le zise noapte bună şi urcară la următorul nivel. Dacă Ginny nu este trează, aşteptând-o pe Hermione să-i povestească tot ce s-a vorbit jos, atunci eu sunt un vierme fosforescent…
— Bine, Ron, Harry, spuse doamna Weasley la etajul doi, făcându-le semn spre camera lor. În pat cu voi!
— Noapte bună, le spuseră Harry şi Ron gemenilor.
— Somn uşor, zise Fred, făcând cu ochiul.
Doamna Weasley închise uşa după Harry cu un zgomot puternic şi scurt. Camera părea, dacă era posibil, chiar mai umedă şi mai sinistră decât la prima vedere. Tabloul gol de pe perete respira acum foarte încet şi adânc, de parcă locatarul său invizibil adormise. Harry îşi puse pijamaua, îşi scoase ochelarii şi se băgă în patul său rece, în timp ce Ron arunca nişte mâncare de bufniţe pe dulap, ca să le liniştească pe Hedwig şi Pigwidgeon, care ciripeau şi băteau din aripi neliniştite.
— Nu putem să le dăm drumul să se ducă la vânătoare în fiecare noapte, îi explică Ron lui Harry, în timp ce îşi punea pijamaua maro. Dumbledore nu vrea să zboare prea multe bufniţe prin piaţă, crede că o să pară ciudat. A da… am uitat…
Se duse la uşă şi o închise cu zăvorul.
— De ce ai făcut asta?
— Kreacher, spuse Ron când stinse lumina. În prima noapte a venit să bântuie pe aici la trei noaptea. Crede-mă, nu ţi-ar plăcea să te trezeşti şi să descoperi că îţi inspectează camera.
Se vârî în pat, se întinse sub plapumă şi apoi se întoarse să se uite la Harry pe întuneric; Harry îi distinse silueta la lumina lunii care era filtrată prin fereastra mohorâtă.
— Tu ce zici?
Harry nu avu nevoie să-l întrebe pe Ron la ce se referea.
— Păi, nu ne-au zis multe pe care nu le-am fi putut ghici noi înşine, nu-i aşa? zise el, gândindu-se la tot ce se spusese jos. Adică, nu ne-au spus decât că Ordinul încearcă să-i împiedice pe oameni să i se alăture lui Cap…
Ron se auzi trăgând aer în piept cu putere.
— Cap-de-Mort, zise Harry hotărât. Când o să începi să îi foloseşti numele? Sirius şi Lupin îi spun pe nume.
Ron ignoră această ultimă replică.
— Da, ai dreptate, zise el, ştiam deja aproape tot ce ne-au spus, folosind Urechile Extensibile. Singura noutate a fost…
Poc.
— AAAU!
— Vorbeşte mai încet, Ron, sau o să vină mama.
— Aţi Apărut exact pe genunchii mei!
— Da, mă rog, este mai greu pe întuneric.
Harry văzu siluetele şterse ale lui Fred şi George dându-se jos din patul lui Ron. Arcurile patului gemură şi salteaua lui Harry se lăsă în jos cu câţiva centimetri când George se aşeză lângă picioarele lui.
— Şi, v-aţi prins? zise George entuziasmat.
— Care este arma de care vorbea Sirius? zise Harry.
— Mai degrabă, care i-a scăpat, spuse Fred încântat, stând acum lângă Ron. De asta nu am auzit nimic cu Extensibilele, nu-i aşa?
— Voi ce credeţi că este? zise Harry.