— Dependenţa de curent implică direct creierul. Este altceva, Louis!
— Aha! Este într-adevăr altceva. — Louis simţea deprimarea ca pe un perete vâscos şi negru ce-l apăsa pe dinăuntru, încercând să-l strivească. — Totul nu este decât negru sau alb. Curentul este trimis sau nu. Altă alternativă nu există. Sunt sătul de el. Am fost şi înainte ca Ultimul să-mi controleze curentul.
— Dar n-ai renunţat la droud.
— Am vrut ca Ultimul să creadă că nu pot renunţa.
— Şi vrei ca eu să cred că poţi.
— Exact.
— Dar ce se întâmplă cu Ultimul? N-am mai auzit până acum de un Păpuşar care să se comporte atât de ciudat.
— Eu ştiu. Mă întreb, însă, dacă toţi comercianţii nebuni au sexul lui Nessus. Dacă… să-i numim bărbaţii purtători de spermă… sunt cei care domină.
— Mrrrr…
— N-ar fi trebuit să se comporte astfel. Nebunia care trimite un Păpuşar pe Pământ pentru că nu se înţelege cu alţi Păpuşari nu este de acelaşi tip cu cea care produce un Iosif Stalin. Ce vrei de la mine, Chmeee? Nu ştiu cum va acţiona. Dacă acordăm puţin credit creierilor săi, atunci va utiliza tehnicile comerciale ale Produselor Generale. Este singurul fel în care ştie să aibă de-a face cu noi.
Aerul conservat era rece şi metalic. Este prea mult metal în nava asta, gândi Louis. Părea ciudat că semenii lui Halrloprillalar nu utilizaseră şi alt fel de materiale, mult mai perfecţionate. Construirea unui colector Bussard nu era opera unor primitivi.
Aerul mirosea ciudat, iar strălucirea alb-gălbuie a pereţilor diminua şi sporea neregulat în intensitate. Ar fi fost mai bine să revină la costumele presurizate, cât mai curând.
— Mai este şi landerul, rupse tăcerea Kzinul. Ar putea funcţiona ca o astronavă.
— Ce înţelegi tu prin astronavă? Are, desigur, manevrabilitate interplanetară, pentru că este destinat să ne transporte oriunde pe Lumea Inelară. Nu cred însă că am putea ajunge cu el la alt sistem solar.
— Mă gândeam la avarierea Acului. Dacă nu există scăpare, măcar să ne răzbunăm.
— Ar fi nostim de privit un asemenea spectacol. Avarierea unei carcase Produs General…
Kzinul se uită ameninţător la el.
— Nu eşti prea amuzant, Louis! Ce-am să fac eu pe Lumea Inelară fără perechea mea, fără posesiunile mele, fără un nume, cu o viaţă ce se va sfârşi peste un an de zile?
— O să ne cumpărăm timp. Timp pentru a afla o cale de ieşire. Totodată, oficial, vom continua să căutăm o miraculoasă maşină de transmutaţie. Cel puţin, ar trebui să ne prefacem că o căutăm.
7. PUNCT DE RĂSCRUCE
Louis se trezi extrem de flămând. Formă o comandă de sufleu de brânză Cheddar, cafea irlandeză şi portocale roşii, şi le devoră pe rând.
Chmeee dormea ghemuit, ca şi cum ar fi dorit să se protejeze. Arăta, într-un anume fel, diferit. Neted — da, neted pentru că cicatricele dispăruseră şi o blană nouă îi crescuse pe deasupra lor.
Robusteţea lui era impresionantă. Cercetaseră fiecare dintre cele patru astronave, apoi trecuseră la o clădire lungă şi îngustă ce se ridica chiar pe buza infinitului şi care se dovedi a fi centrul de ghidare pentru sistemul de accelerare al astronavelor. Spre sfârşit, Louis se mişcase într-o ceaţă de oboseală. Îşi dădea seama că ar fi trebuit să examineze Acul în detaliu pentru depistarea punctelor slabe, a căilor de acces spre puntea de comandă. În schimb, îl privise înciudat pe Chmeee. Kzinul nu se oprise o clipă să se odihnească.
Ultimul apăru de undeva din spate, din sectorul său privat, vopsit în verde. Coama îi era pieptănată vaporos şi ornată cu cristale a căror culoare spectrală se modifica la fiecare mişcare. Louis era un pic surprins. Tot timpul cât condusese singur Acul, Păpuşarul nu se îngrijise de felul cum arăta. Se îmbrăcase acum pentru a-şi impresiona prin eleganţă prizonierii?
— Louis, vrei droudul? întrebă el.
Louis îl dorea, dar…
— Nu încă.
— Ai dormit unsprezece ore.
— Poate că mă adaptez la timpul Lumii Inelare. Ai mai făcut ceva?
— Am înregistrat câteva spectrograme laser ale carcaselor navelor. În principal sunt din aliaj de fier. Am mai făcut şi scanări radar profunde, câte două imagini pentru fiecare dintre cele patru astronave, iar în timp ce dormeaţi am mutat Acul. Mai sunt încă două astroporturi, situate la o sută douăzeci de grade în jurul Lumii Inelare. Am localizat încă unsprezece astronave, după compoziţia carcaselor lor. Evident că, de la această distanţă, n-am putut distinge alte detalii.
Chmeee se trezise şi el, îşi dezmorţise oasele şi i se alăturase lui Louis, lângă peretele transparent.
— Întotdeauna, învăţăm numai pentru a pune mai multe întrebări spuse el. O astronavă a fost lăsată intactă, trei au fost demontate. De ce?
— Poate că Halrloprillalar ar fi putut să ne spună, răspunse Ultimul Să ne concentrăm însă asupra singurei întrebări urgente. Unde este dispozitivul de transmutaţie?
— Aici nu avem instrumente. Teleportează-ne pe lander, Ultimule. O să utilizăm monitoarele de pe puntea de comandă.
Opt monitoare străluceau deasupra pupitrului de comandă sub formă de potcoavă al landerului. Chmeee şi Louis studiau schemele fantomatice ale colectoarelor Bussard, generate de computer din scanările radar.
— Îmi face impresia că o singură echipă a prădat toate navele, spuse Louis. Au avut la dispoziţie trei astronave şi au luat din ele componentele şi lucrurile de care aveau cel mai mult nevoie. Au lucrat până când ceva i-a oprit: probabil că au fugit pe calea aerului. A patra navă venea la rând. Mmm… mă întreb acum de ce echipajul celei de-a patra astronave nu şi-a furat propria navă?
— Lucruri neesenţiale, interveni Păpuşarul. Noi căutăm doar transmutatorul. Unde este?
— Nu îl putem identifica, răspunse Chmeee.
Louis studia imaginea radar fantomatică a celei de-a patra astronave.
— Să procedăm metodic. Ce nu este un sistem de transmutaţie? — Trasa linii pe imaginea astronavei intacte cu un creion electronic. — Aici, această pereche de toroizi care înconjoară carcasa, trebuie să fie colectoarele câmpului generator. Dincoace, sunt rezervoarele de combustibil. Conductele de acces, aici, aici, aici… — Pe măsură ce le indica, Ultimul trebuia să afişeze alte secţiuni ale astronavei. — Secţiunea asta întreagă este ocupată de motoarele de fuziune. Motoarele pentru coborârea trenului de aterizare. Şi pentru ridicare, de asemenea. Jeturile de orientare, aici, aici, aici, toate alimentate de aceste conducte care transportă plasma de la un generator mai mic de fuziune, situat aici. Bateria. Chestia asta ca un bot, aşezată aici în mijlocul carcasei — cum o numea Prill?
— Cziltang brone, mormăi Chmeee. Fluidizează temporar materialul de fundaţie al Lumii Inelare, în vederea penetrării lui. Ei le utilizează în loc de sasuri.
— Corect, continuă Louis cu entuziasm şi bucurie ascunsă. Probabil că nu-şi ţineau transmutatoarele miraculoase în zonele rezidenţiale, dar… dormitoarele aici, camerele de control aici, aici, aici, bucătăria…
— Ar putea fi asta…?
— Nu, ne-am gândit şi noi la ea. Este doar un laborator chimic automat.
— Continuaţi.