Chmeee invitându-i pe arcaşi să tragă în el. Chmeee ameninţând, promiţând, ameninţând din nou. Fulgere ritmice dintr-un laser pentru a tăia o stâncă, urmate de o prăbuşire. Sâsâieli, mârâituri, scuipături.
Nici o menţiune referitoare la stăpânul, realmente periculos, al lui Chmeee.
Patru ore rămăsese acolo jos. Apoi, Chmeee ieşise pe una dintre ferestrele înguste şi îşi luase zborul. Louis aşteptă până ajunse la bord, apoi decolă.
Mai târziu, Chmeee apăru în spatele său fără centura zburătoare şi fără costumul de impact.
— N-ai semnalat deloc pentru Gambitul Zeilor, spuse Louis.
— Te simţi ofensat?
— Nu, evident că nu.
— Ar fi mers prost. Şi… eu n-aş fi putut s-o fac. Aceasta este propria mea specie. N-o puteam ameninţa cu un om.
— Okay.
— Kathakt îmi va creşte copiii ca pe nişte eroi. Îi va învăţa să mânuiască armele, îi va înarma bine şi când vor fi suficient de mari le va permite să-şi câştige propriile lor domenii. Nu vor fi ameninţaţi în domeniul lui şi vor avea şanse mari de supravieţuire, chiar dacă nu mă voi întoarce. I-am lăsat lui Kathakt propria mea lanternă-laser…
— Destul de bine.
— Sper şi eu.
— Am terminat cu Harta Kzin?
Chmeee cântări o clipă lucrurile.
— Am capturat un pilot de avion. Sunt cu toţii nobili şi cu o educaţie multilaterală. Chjarrl mi-a povestit multe lucruri referitoare la epoca marilor explorări, după ce mi-am bătut joc de realizările strămoşilor săi. Am putea presupune că există o bibliotecă istorică foarte mare în interiorul Behemoth-ului. Să-l capturăm?
— Mai întâi, spune-mi ce ţi-a povestit Chjarrl. Cât de departe au ajuns pe Marte?
— Au găsit un perete de apă căzătoare. Generaţiile următoare au inventat costume presurizate şi avioane de mare altitudine. Au explorat ţărmurile Hărţii, iar o echipă a ajuns în centru, unde a descoperit gheaţă.
— Atunci, cred că putem să ne lipsim de Biblioteca Behemoth. Ei n-au aflat niciodată toate amănuntele. Ultimule, ne auzi?
— Da, Louis, răsună dintr-un difuzor.
— Ne îndreptăm spre Harta Marte. Fă şi tu la fel, dar rămâi în babordul nostru, în caz că avem nevoie să ne teleportăm.
— Da, da. Mai ai ceva de raportat?
— Chmeee a obţinut unele informaţii. Kzinii au explorat suprafaţa Hărţii Marte şi n-au găsit nimic ne-marţian, neobişnuit. Ca atare, încă nu ştim unde să căutăm o deschizătură.
— Poate pe dedesubt.
— Mda. S-ar putea. Ar fi însă plictisitor. Ce mai fac oaspeţii noştri?
— Trebuie să li te alături cât mai curând.
— Cât de curând voi putea. Vezi dacă există informaţii despre Marte în computerul Acului. Şi despre marţieni. Am terminat.
După ce întrerupse legătura, bărbatul se întoarse spre tovarăşul său.
— Chmeee, vrei să pilotezi chestia asta? Nu depăşi şase kilometri şi jumătate pe secundă.
Landerul ţâşni în sus şi înainte, ascultând comenzile Kzinului. Un zid cenuşiu de nori se sparse pentru a-i lăsa să treacă; apoi, rămase doar cerul senin ce se întuneca pe măsură ce se ridicau. Harta Kzin se scurgea sub ei. Apoi, în urma lor.
— Păpuşarul pare destul de docil, spuse Chmeee.
— Mda…
— Iar tu pari foarte sigur de Harta Marte. Louis zâmbi.
— Mda… Este o piesă foarte bună de direcţie înşelătoare, dar s-ar putea să fie locul perfect, nu crezi? Aveau prea mult de ascuns, ca volum. Venind spre tine, am trecut pe sub Marele Ocean. Ghici ce am găsit trecând pe sub Harta Marte?
— Nu-mi plac jocurile.
— Nimic. Nimic altceva decât fundul mării. Nici măcar aripi radiatoare pentru a răci polii. Sistem pasiv de răcire. Trebuie să existe un sistem de răcire a Hărţii Marte. Unde se duce căldura? M-am gândit că poate se răspândeşte în apa mării, dar nu este aşa. Cred că această căldură este pompată direct în reţeaua supraconductoare încastrată în fundaţia Lumii Inelare.
— Reţeaua supraconductoare?
— O mare reţea care controlează efectele magnetice din fundaţia Lumii Inelare. Este utilizată pentru a controla astfel de efecte şi în soare. Dacă Harta Marte este cuplată la reţea, atunci ea trebuie să fie Centrul de Reparaţie al Lumii Inelare.
Chmeee medită o vreme, apoi spuse:
— Nu pot pompa căldură în apa oceanului. S-ar ridica aer cald şi umed. Formaţiunile noroase ar fi uşor de depistat de la distanţe foarte mari. Din spaţiu, Harta Marte ar apărea atunci ca o ţintă perfectă. Iţi imaginezi că Protectorii Pak ar fi putut face o asemenea greşeală?
— Nu, răspunse Louis, fără a fi însă convins.
— Eu îmi amintesc puţine lucruri despre Marte. Planeta n-a fost niciodată importantă pentru semenii tăi, nu-i aşa? Nu era mai mult decât o sursă de legende. Ştiu că Harta are treizeci de kilometri înălţime, pentru a imita aerul foarte rarefiat al acestei planete.
— Treizeci de kilometri înălţime şi o suprafaţă de o sută patruzeci şi trei de milioane de kilometri pătraţi. Asta înseamnă patru miliarde şase sute de milioane de kilometri cubi de ascunzătoare.
— Mrrr! exclamă Chmeee. S-ar putea să ai dreptate. Harta Marte este Centrul de Reparaţie, iar cei din neamul Pak şi-au dat toată silinţa să-l ţină secret. Chjarrl mi-a povestit despre monştri şi furtuni şi despre distanţele de pe Marele Ocean. În felul acesta, şi-au făurit nişte gardieni paşnici şi extrem de eficienţi. O flotă de invadatori n-ar fi ghicit niciodată adevărul.
Louis îşi freca, absent, zonele dureroase de deasupra sprâncenelor.
— 4,6 x 109 kilometri cubi. Trebuie să admit că acest număr este năucitor. Ce ţin ei acolo? Petece suficient de întinse pentru a astupa Pumnul-lui-Dumnezeu? Maşini suficient de mari pentru a căra aceste petece, pentru a le monta şi a le suda etanş? Echipamentul pe care l-am văzut pe Zidul de Margine, necesar jeturilor de orientare? Jeturi de orientare de rezervă? Tanj, mi-ar plăcea să găsesc jeturi de orientare! Şi tot ar mai rămâne suficient spaţiu.
— Flote de război.
— Mda. Deşi am aflat câte ceva despre arma lor uriaşă, dar… flote de război, desigur, precum şi astronave capabile să transporte refugiaţi. Poate că întreaga Hartă este o singură astronavă pentru refugiaţi. Ar fi trebuit să fie suficient de mare pentru a evacua Lumea Inelară, înainte ca populaţia să înceapă să umple fiecare nişă ecologică.
— O astronavă? Poate o astronavă suficient de mare pentru a trage la locul ei Lumea Inelară? Îmi este greu să gândesc la o asemenea scală, Louis.
— Şi mie. Dar eu nu cred că ar fi suficient de mare.
— Atunci, ce ai avut în minte când ne-ai distrus hiperpropulsorul? — Brusc, Kzinul se înfuriase.
Louis se hotărî să nu dea înapoi.
— Am crezut că Lumea Inelară poate fi adusă la loc, acţionând magnetic asupra soarelui. Era aproape corect. Necazul…
Vocea Ultimului izbucni dintr-un difuzor:
— Louis! Chmeee! Lăsaţi landerul pe pilot automat şi teleportaţi-vă la mine, acum!
29. HARTA MARE
Printr-un salt monstruos, Chmeee ajunse la disc înaintea lui Louis. Şi Kzinul putea să primească ordine, gândi Louis. Se abţinu să facă însă vreo remarcă în acest sens.