Constructorii Oraşului priveau prin carcasă, nu la peisajul care trecea pe sub ei — ce nu cuprindea decât albastrul mării şi benzi de nori amestecaţi, la orizont, cu albastrul cerului — ci la un film holografic de dimensiunea unui monitor. Când Chmeee se materializase pe discul receptor, se întorseseră şi îngheţaseră, apoi încercaseră să se ascundă.
Louis făcu prezentările.
— Chmeee, ei sunt Harkabeeparolyn şi Kawaresksenjajok, Bibliotecari din oraşul plutitor. Ne-au fost de mare ajutor în obţinerea unor informaţii.
— Bine, spuse Kzinul, dând din cap. Ultimule, care este problema? Louis îi atinse blana, pentru a-i arăta ceva.
— Exact, interveni Păpuşarul. Soarele.
Soarele, mărit în dreptunghiul-hologramă, părea mai puţin luminos. O pată strălucitoare, în apropierea centrului, se mişca, se răsucea şi îşi schimba forma chiar pe măsură ce o priveau.
— Nu făcea la fel, rupse primul tăcerea Chmeee, cu puţin timp înainte de a ateriza pe rampa astroportului?
— Ai dreptate. Te uiţi chiar la apărarea antimeteoritică a Lumii Inelare. Ultimule, ce facem acum? Noi putem încetini, dar nu văd cum am reuşi să salvăm landerul.
— Prima mea grijă a fost să salvez pielea voastră cea valoroasă, răspunse Păpuşarul.
Direct sub Ac, marea avea o luminozitate sporită. Acum, părea că devenise mai strălucitoare şi cu nuanţe violete. Brusc, pentru o clipă, căpătă o strălucire insuportabilă. O pată neagră apăru pe carcasa de sub picioarele lor. Un fir de jet negru, ce se transforma în alb-violaceu, se ridică la orizontul dinspre sensul de rotaţie. Un stâlp vertical, de la sol până la cer. Deasupra atmosferei, era invizibil.
Kzinul spuse ceva în Graiul Hero.
— Totul e-n regulă, răspunse Ultimul în interplanetară, dar asupra ce trage? Am presupus că noi suntem ţinta.
— Nu este Harta Pământ în acea direcţie? întrebă Louis.
— Ba da. De asemenea, mai există o suprafaţă considerabilă de apă şi uscat.
La extremitatea de jos a fasciculului, orizontul strălucea alb. Chmeee murmură ceva în Graiul Hero, dar Louis îi prinse sensul. — Cu o asemenea armă, aş putea transforma Pământul în vapori.
— Nu mai spune!
— A fost un gând firesc, Louis.
— Mda…
Fasciculul se întrerupse brusc. Apoi, coborî din nou, câteva grade înspre babord.
— Tanj, fir-ar să fie! Foarte bine, Ultimule, ridică-ne! Ridică-ne suficient pentru a utiliza telescopul.
Pe Harta Pământ se zărea un punct alb-gălbui, ce lăsa impresia că apăruse în urma unui impact major cu un asteroid.
O strălucire similară se vedea şi mult mai departe, spre celălalt ţărm al Marelui Ocean.
Erupţia solară diminuase şi îşi pierduse coerenţa.
— Au fost avioane sau nave cosmice în direcţia aceea? întrebă Chmeee. Obiecte care se deplasează cu o viteză foarte mare?
— Instrumentele trebuie să fi înregistrat ceva, răspunse Ultimul.
— Află şi coboară-ne la un kilometru şi jumătate altitudine. Cred că trebuie să abordăm Harta Marte pe dedesubt.
— Louis?
— E-n regulă.
— Ştii cumva, mai întrebă Chmeee, cum este produsă o asemenea rază laser?
— Louis poate să-ţi spună, răspunse Păpuşarul. Eu voi fi ocupat.
Acul şi landerul se îndreptau spre Harta Marte din două direcţii diferite. Ultimul menţinea cele două vehicule paralele, pentru a fi posibilă teleportarea între ele.
Louis şi Chmeee se duseseră să prânzească la bordul landerului. Chmeee era flămând. Consumă mai multe kilograme de carne roşie, un somon şi cinci litri de apă. Apetitul lui Louis avusese de suferit. Era însă mulţumit că oaspeţii săi nu fuseseră nevoiţi să privească.
— Nu înţeleg de ce ai luat aceşti pasageri, se miră Chmeee, în afară de cazul în care te împerechezi cu femeia. Dar ce nevoie aveai de băiat?
— Ei sunt Constructori ai Oraşului. Specia lor a avut în stăpânire cea mai mare parte din Lumea Inelară. Şi i-am luat pe amândoi dintr-o bibliotecă. Încearcă să-i cunoşti, Chmeee. Pune-le întrebări.
— Se tem de mine.
— Odinioară, ai fost un diplomat iscusit, îţi aminteşti? Am să-l invit pe băiat să vadă landerul. Spune-i poveşti. Povesteşte-i despre Kzin şi parcurile de vânătoare şi despre Casa Trecutului Patriarhiei. Spune-i cum se împerechează cei din neamul Kzinti.
Louis reveni pe Ac, vorbi cu Kawaresksenjajok, apoi plecară amândoi pe lander, înainte ca Harkabeeparolyn să înţeleagă ce se întâmpla.
Chmeee îi arătă cum se pilotează. Landerul ţâşnea sau se ridica spre cer, în urma comenzilor sale. Băiatul era încântat. Chmeee îi mai arătă cum funcţionau ochelarii-binoclu, pânza supraconductoare şi costumul de impact.
Băiatul îl întrebă despre obiceiurile de împerechere ale speciei lui.
Chmeee se împerechease cu o femelă care putea să vorbească! Acest fapt deschisese noi perspective pentru el. Îi spuse lui Kawaresksenjajok ce dorea să afle — după părerea lui Louis, lucruri neesenţiale — apoi îl lăsă să vorbească despre împerechere şi rishathra.
Kawaresksenjajok nu avea experienţă, dar ştia multă teorie.
— Noi facem înregistrări, dacă o specie ne permite acest lucru. Avem arhive de înregistrări. Unele specii pot face alte lucruri în loc de rishathra, sau le place să privească sau să vorbească despre asta. Unele se împerechează numai într-o singură poziţie, altele numai sezonier, şi asta predomină. Toate influenţează relaţiile comerciale. Există adjuvante de diferite feluri. Ţi-a vorbit Luweewu despre parfumul de vampir?
Abia dacă băgară de seamă când Louis îi părăsi pentru a se întoarce singur pe Ac.
Harkabeeparolyn părea neliniştită.
— Luweewu, ar putea să-l rănească pe Kawa!
— Merge totul perfect, o linişti Louis. Chmeee este coechipierul meu şi iubeşte copiii tuturor speciilor. Nu-l pândeşte nici un pericol alături de el. Dacă vrei să fie şi prietenul tău, scarmănă-l între urechi.
— Cum te-ai rănit la frunte?
— N-am fost atent. Ştii ce, am să încerc să te liniştesc şi pe tine. Făcură dragoste — sau rishathra — pe patul de apă cu sistemul de masaj în funcţiune. Poate că femeia urâse Clădirea Panth, dar învăţase foarte mult de acolo. Două ore mai târziu, când Louis era aproape sigur că nu se mai poate mişca, Harkabeeparolyn îl atinse pe obraz, pentru a-i atrage atenţia.
— Timpul meu de împerechere se va termina mâine. Atunci o să-ţi revii.
— Am sentimente amestecate în legătură cu asta, chicoti el.
— Luweewu, m-aş simţi mai bine dacă te-ai întoarce la Chmeee şi la Kawa.
— Okay. Priveşte cum mă ridic în picioare. Mă vezi pe discul de păşit? Am reuşit: puff, gata!
— Luweewu…
— Oh, e-n regulă!
Harta Marte era o linie întunecată care creştea pentru a se transforma într-un perete, în faţa lor. În timp ce Chmeee încetinea, microfoanele de pe carcasa landerului prinseseră un murmur neîntrerupt, mai tare decât vântul provocat de trecerea lor. Se apropiau de un perete de apă căzătoare.
De la aproape un kilometru distanţă, acesta părea perfect vertical şi infinit de lung. Vârful cascadei se afla la treizeci de kilometri deasupra capetelor lor. Baza era ascunsă în ceaţă. Apa le răsună în urechi până ce Chmeee închise microfoanele, dar tot se mai auzea puţin prin carcasă.